Do you like ramen?
Cu o supă oarecare,
Poţi să controlezi vapoare…
Acum, ce să zic… Fiecare istorie are şi un sâmbure de adevăr… Gândeşte-te la deciziile care dau naştere la istorii adevărate. „Live”, cu un singur cuvânt… „Băi, mi-a venit o idee…” spune un idealist, iar răspunsul: „Da, bună idee!” vine tot de la un idiot sadea…
Dimineaţă de toamnă… Poarta, pavilion, vapor, probe de mare. „Hai că o să fie o experienţă plăcută până la urmă!” Șapte-opt zile nu moare nimeni, Doamne fereşte, dar, înainte de toate, să urc la birou, să vedem cum stă treaba… Îmi pun rucsacul în spate şi pornesc pe hol…
Toată lumea mirată… mă opreşte unu şi zice… Ce faci, frate, ţi-ai găsit în altă parte? Părea impresionat şi afectat că i-aş fi zis eu vreo două… dar până la urmă avea dreptate. Unde ai mai văzut Jurist în probe de mare? Toţi şuşoteau: „Bă, se duce juristu’ în probe… ce să facă, mă, un jurist în probe de mare?
Chiar aşa… S-a întors lumea pe de-andoaselea… că aşa e la fiecare început de sfârşit… Toată lumea vorbea de „sfârşit”. Băi, ai auzit? Ne cumpără Daemonu acţiunile, frate, e garantat sursă sigură, ce naiba. Toată lumea îşi dădea cu părerea.… Nivelul salarial la dublu, condiţii ca lumea, politici de HR sănătoase, ce mai vrei. Program maxim până la 15:30, fără OT, că ăştia, domnule, se respectă… Adică noi, dacă băgăm OT la greu, nu ne respectăm? Simple speculaţii… cazuri rare domnule, doar cei care nu au copii sau sunt singuri şi trişti… Băi, zice unu’, dacă ne cumpără Daemonu acţiunile… gata, nu mai mişcă nimeni nimic… poate negociem mai mult…
În sfârşit, acţiunile noastre oricum erau doar nişte zvâcneli la nivelul scaunelor înalte. E loc şi de mai bine, să dea Dumnezeu… Ajung în birou, îmi aşez rucsacul pe scaun şi, într-o clipă, lângă mine apare marele boss cu ochi albaştri, care, într-o engleză congleză, mă întreabă… Do you like ramen? N-am înţeles din prima ce vrea să spună şi mă gândeam… Asta cred că vrea să mă încerce… I-auzi mă dacă îmi place „Daemon”… păi, na, dacă insistă el şi el insistă… Do you like ramen? Răspund… Yes, I love „Daemon”. So much.
Toată lumea – stâncă – în birou. Ăsta, înnebunit, repeta într-una NO, NO, NO… Colegii se uitau la mine ca la un refugiat… Ce aveţi fraţilor, omu’ m-a întrebat… Te-a-ntrebat dacă îţi place supa, îmi zice şefu’ batjocoritor… vai de capu’ tău.… Ochi albaştri dispărură… Îţi dădea şi ţie doi-trei, să vezi mâncare adevărată de la ei. Ei las’, zic, că merge şi o ceafă de la noi fără probleme, mă gândesc…
Dau să plec. Pe hol, ochii albaştri cu o cutie uriaşă plină cu supe asiatice, alergau după mine strigând… Ramen! This is ramen… all for you. Mă priveşte zâmbind şi continuă… Man, RAMEN, no „Daemon” şi îmi face din ochi… şi în ochi îi licărea o lumină ciudată.
Ramen fără „Daemon” mă gândesc… Asta e. Decât nimic, buni şi nişte tăiţei opăriţi… Acum nu mai ştiu, am auzit că extratereştrii mănâncă numai salată şi ulei de măsline, da’ ramen?
La mătură…
„Dacă vrei o ustensilă
Ca să fie şi utilă,
Cumpără o măturică
Şi ştergi orice găurică…”
„Ştii cât de tare m-am plictisit azi? Mai aveam puţin şi mă apucam de curăţenie.”
Într-o zi normală de lucru. Poziţie – jurist. Sarcini de serviciu aleatorii din Fişa postului… Cazuri = zero. Hmm… timpul dimineaţa frumos, la cafea frumos, de asemenea, în birou, o atmosferă plăcută, ba chiar cu un iz, de unde nu ştiu, de scorţişoară aş spune şi… smirnă? Nimeni în birou, totuşi…
Băi, mă gândesc, ăsta o fi raiul juriştilor, ori am murit, ori am atins iluminarea. Până la urmă, nu contează, eu mă simt bine, îmi zic. 8:15 nimeni în birou, 8:20 nu apare nimeni, deschid mail-ul, La naiba, zic…
„Dragi colegi,
Vă informăm «cu respect» ca mâine va avea loc campania de curăţenie în docul 1 în vederea lansării navei… Vor participa tot personalul TESA, D/H, O/H, T/L şi G/L de la toate diviziile. Zonele arondate fiecărei divizii sunt marcate pe partea de Sud a DD1… Cele necesare curăţeniei (mături, făraşe) sunt cele pe care le utilizaţi în mod curent la curăţenia de dimineaţă. Să dăm exemplu!
Să aveţi o zi bună.”
Să îţi dea Dumnezeu sănătate, zic. Păi, dacă ratezi acţiunea curăţenie în doc la mătură, eşti mâncat… Cine şterge cu tine pe jos? Şeful? Şefii? Colegii? Şi apoi, ce-i corect e corect, că dacă juristu’, economistu’ şi IT-istul nu fac „curăţenie” în doc, nu face nici lăcătuşul, sudorul sau tubulatorul care lucrează pe zonă, că ce? e mai prost? Nu… ideologul acestei acţiuni nu a omis acest aspect, ba l-a implementat mândru cu sloganul „să dăm exemplu”, deşi personal aş fi schimbat sloganul.
Şi la oamenii ăştia trebuie să le dea cineva un impuls la valoare. Păi, gândeşte-te, dacă face economistu’ curăţenie, face cu economie şi spirit critic, IT-istul simulează acţiunea şi valorifică terenul totul 3D şi juristu’ avizează acţiunile celorlalţi, simulând şi el cu economie, toată lumea e mulţumită şi apa intră în doc. Sunt cazuri când nici nu trebuie să intri în doc, dacă nu te sincronizezi cu majoritatea, doar trebuie să te vadă cineva cu o mătură în mână pe final.
Cunoscând acest principiu, lăudabil de altfel, m-am gândit că o scot eu până la capăt, că de, dacă e musai, cu plăcere. Pun mâna pe mătură, mă îndrept către uşă şi ies pe hol. Mă uit pe geam. TESA, puhoi, se întorceau de la activitatea supremă. Noroc că aveam echipamentul pe mine…
Din vestiarul din apropiere se aude un zgomot înfundat şi, brusc, se deschide uşa la perete. Ups!… şefu’, zic. Ce naiba face aici? Trebuia să fie şi el la doc dimineaţa, mă gândesc… Îşi termină de încheiat bluza şi, când pune mâna pe mătură, mă vede… Zice: Ai ajuns şi tu mai devreme? Deschid gura şi-mi iese un „Nu” sugrumat: Lasă, mă, că ştiu eu! zice dojenitor… Bine că n-ai ajuns înaintea mea… Pe hol îşi fac apariţia ceilalţi colegi care se întorceau de la mătură. Pe feţele lor supuse se citeau câteva din blestemele străbunilor…
Vocea şefului răsună precum un bici fermecat… Haideţi, haideţi, că n-a fost aşa rău, intraţi în birou! Las’ că e bună şi puţină mişcare înainte de treabă… Şi ochii îi strălucesc ciudat, ca în filme…
Intru în birou. Una dintre colege mă priveşte cu interes… Nu scapi o secundă să nu fii lângă şefu’, îmi zice printre dinţi. Da’ unde ai fost tu, că parcă nu te-am văzut… Păi, lângă el, am răspuns, da’ tu? Eu am măturat bălţile alea două de lângă containerul de gunoi, n-ai de unde să ştii, că n-ai fost pe-acolo, aveai altă treabă pe un alt nivel. Pe bune? zic… Da’ de ce-ai măturat bălţile… Se lansează vaporul, poate nu ţi-ai dat seama, îmi răspunde…
Ahaa!… zic, lobotomia funcţionează, şi văd cum îşi aprinde o lumânare din alea subţiri cu miros de… smirnă. Alungă energiile negative… mă informează. Mă holbez la ea… şi ei îi strălucesc ochii, ciudat… mă întorc şi plec.
Domnule, poate nu ştii, dar credeam că asta e o politică de HR de ultimă generaţie. Statistic vorbind, gândeşte-te să scoţi 200 de oameni câte o jumătate de oră să măture docu’ înainte de lansare şi să nu-ţi pese de costuri, când în jumătate de oră, cu două utilaje, nu ai avea ce face… e ceva la mijloc…
Gata! zic, m-a trăznit… am găsit… cum de nu m-am gândit? Mai mult ca sigur că mătura din doc este o consecinţă a vizitării planetei de către extratereştri… Pardon, că altfel nu se explică faptul că unii dintre ei se află printre noi…
-Va urma-
Sebastian Ursu: Această carte este un pamflet şi trebuie tratată ca atare. Personajele şi întâmplările sunt fictive şi orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare… Personal, nu intenţionez să prejudiciez moral sau material sau să aduc atingere demnităţii vreunei persoane fizice sau juridice, dimpotrivă, doresc să aduc în prim-plan aspecte hilare dintr-un mediu complex în care omul se poate manifesta…
MN: Cu acordul autorului și al Editurii Coresi Publishing, cotidianul online Mangalia News publică mai multe Schițe interzise – DEMEHAȘISTE, semnate de Sebastian Ursu, el însuși un fost demehașist. Episoadele publicate de Mangalia News pot fi citite aici. Pentru a-și procura volumul DEMEHAȘISTE – Schițe interzise, cititorii din România pot folosi acest link al Editurii Coresi. De asemenea, pot veni direct la Editură, pot suna la telefonul 0722156408, sau pot scrie la [email protected] sau [email protected]
Mangalia News, duminică, 29 septembrie 2018.
