Bărbatul sau mașina?
Dana Fodor Mateescu – Povestiri din București

0
774
carturesti.ro%20

Bărbatul sau mașina? Dana Fodor Mateescu – Povestiri din București.

 

   Ginuța Băcănoiu e o fată bună. Nici prea frumoasă, dar nici urâtă, seamănă în partea lu tac-su: bondoacă și hotărâtă. Are mâinile lungi și palme mari, de voleibalistă. N-a jucat niciodată volei, ci doar „țurca” și „învârte sticla” la ea, pe câmpul din spatele casei lor din Segarcea. Mărimea carabelor e de la muncă. A muncit, săraca, de la opt ani. O punea mă-sa, tanti Șica, să spele rufele cu mâna, să dea de mâncare la vite, să măture ograda, să curețe gunoiul de la grajd… D-astea.

   Când a venit prima dată în București, avea „opșpe” ani, speranțe multe („poate găsăsc un băiat bun, cu mașină, cu casă și cu mă-sa deja moartă!”) și un bilețel mototolit în buzunar. Pe el scria cu litere mici, abia vizibile, că firma X, care făcea curățenie prin multinaționala Y, caută fete și femei pentru angajare. Ginuța se simțea candidata ideală. Ea era o persoană serioasă, implicată, adaptabilă, rezistentă la munca fizică, responsabilă și cu un real spirit de echipă.

   Îi bătea inima, bum-bum-bum, iar ea stătea cu fruntea lipită de ferestra încleiată a vagonului de tren care o ducea ca vântul spre București. Din când în când, mai scotea biletul din paporniță și recitea silabisind: Deci: res-pon-sa-bi-li-tăți: Realizarea tuturor operațiunilor prevăzute în fișa postului, specifice operatorului de curățenie…

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

   „Ete, pârț! Mare lucru! Păi nu dădeam io cu târnu` pân curte, ca furtuna ieream, de se mira toată localitatea: băăă, ce fată `arnică are alde Băcănoiu? Mai departe! Ce ne mai cere? Cunoștințe temeinice în operarea cu mașini de curățat și aspirat pentru pardoseli… Ce `săși, vere? Oaaleu, când oi apuca io așpiratoru` ăla dă coarne și l-oi învârti pân multinațională, îmi dă ș-u premiu pentru hărnicie! Beneficii: desfășurarea activității într-un mediu plăcut, posibilități de promovare. Mai știi, poate mă face șefă la curățenie!”

Interviul urma să aibă loc chiar în ziua aia, pe la 11. Mai avea o oră și deja îi tremura sufletul, de emoție.

   Tronc, bonc, fââââssss. Gata. S-a oprit trenul cu fruntea-n București. A ajuns Ginuța. Și-a luat calabalâcul și a coborât. Dar ce ghinion, tu-i întâmplarea mă-sii! Pe peron, zgâindu-se ca proasta după unu care semăna leit cu alde Puți Mic, un fost iubit de-al ei, din Sadova, a călcat strâmb cu sandaua și și-a rupt o bretea. Taman aia de ținea laba piciorului. Semn rău!

   A încercat ea s-o repare, dar nu fu chip să reușească. Ce s-a mai necăjit! Nu putea să meargă încălțată cu una, pentru că talpa, groasă de vreo zece centimetri, o făcea să pară șchioapă. Așa că a scos-o și pe aia sănătoasă și a pornit-o desculță prin oraș.

   Când au văzut-o ăia de la personal, au izbucnit în râs. I-au dat niște ceai și au pus-o să aștepte. „Ce porcărie! „Mirosea a flori dă la coroana mortului. Nici nu l-am băut!” mi-a zis Gina mai târziu.

   Apoi au chemat-o într-o sală de consiliu. I-au pus întrebări, ea a răspuns cum a știut mai bine în timp ce-și freca tălpile negre de mocheta mișto, pe care avea s-o curețe tot ea. Pentru că au angajat-o. Mare bucurie a fost pe Ginuța! Direct la Piața 16 Februarie s-a dus (știa drumul!) ca să-și cumpere alte sandale. Până și-a găsit o cameră cu chirie, a locuit la un unchi de-al patrulea, nea Tudose, un scofâlcit uitat de moarte pe pământ, chitros și cam diliu. Până și aerul pe care-l respira și-l drămuia, să nu consume prea mult.

   A început munca, dar nu-i zicea așa, ci „giob”. Colegele ei nu arătau ca tanti Nuța, femeia de serviciu de la școala comunală, murdară ca un porc, cu palmele crăpate și unghii negre. Erau drăguțe, purtau mânuși de cauciuc și duhneau a parfum nu a petrosin și-a secărică. „Păi suntem operatoare la multinațională, făi, nu femei de servici. Să-ți intre bine la cap! Vremurili să schimbă, nu mai e ca altădată și nu mai suntem umilite, avem drepturi, bonuri de masă, ne ducem în concediu…”, i-a spus șefa ei, doamna Neguțeanu, care era foarte deșteaptă.

   Ce șmecheră se simțea Ginuța noastră, tiii! În câteva luni a reușit să strângă ceva bani, a răbdat de foame, iar apă bea de la serviciu, dintr-un butoi pe care scria Fântâna. Își lua și acasă, în sticle. Voia să-și cumpere o mașină la mâna a doua sau chiar a treia, pusese ochii p-un „Pejo” argintiu. Era ieftin, 2000 de euro. Seara se culca flămândă și visa la mașinuța aia. Trebuia să fie a ei!

   Într-o zi, s-a îndrăgostit de un taximetrist care parca mereu în fața multinaționalei, ca să prindă clienți. Nicu. Băiat bun și drăguțel, din Zurbaua. L-a dus la ea acasă, în garsonieră, i-a făcut cartofi prăjiți și macaroane. Puneau un CD cu Cristi Dules și făceau amor. Cam scurt, dar asta era situația. Aaau, ce-i mai plăcea manelistu` ăsta! Lacrimi mari cât boaba de măslină îi curgeau când zicea Cristi: „Mai e un pic până mâine seară/ Câteva ore și mă întorc în țară/ Când am plecat eram necăjit/ Dar mă întorc acasă bogat și fericit.”

   Ginuța simțea că-i vine cu leșin de la tiroidă. Chirăia uscat și închidea ochii. O înfierbânta glasul lui și simțea că are furnici sub țâțe. Făceau dragoste gospodărește, „cu pleoapa pe ceas, că Nicu era în timpul orelor de program, al dracu` dă tâmpit”, îi calcula mișcările și-o țepuia ca pe clienți, mereu o lăsa neterminată.

   Peste 10 minute, după ce se căra el, Ginuța intra pe YouTube, căuta melodia lui Dules și, cu vinovăție, visa la pieptul manelistului adorat. La refren, Ginuța avea orgasm, ce mai! Vorbele cântecului o ațâțau mai abitir decât carabele aspre ale lui Nicu, obișnuite mai degrabă cu volanul și cu schimbătorul decât cu alte „chestii” feminine.

   Relația cu el n-a durat trei luni. O enerva la culme. Nu-i vorbea decât de meciurile dintre Steaua și Rapid, despre cum își șmenuiește aparatul de taxat, ca să încarce clientul la călătorii și cum îi păcălește pe prostănacii din provincie și îi duce de la Gară în Buzești, cu un ocol prin Colentina… După ce i-a cerut niște bani, ca să pună pentru „Pejo”, s-au despărțit. Nicu a mai sunat-o de câteva ori, dar nu i-a mai răspuns.

   După el a urmat Florică, un măcelar de vreo 112 kile, înalt, puternic ca un taur, dar prost ca un balaur. Avea fruntea de două dește, râdea mereu și-i mai dădea și bani pentru „Pejo”. Mânca Ginuța numai fleici, ceafă proaspătă și antricoate de mânzat. Băga la jgheab, fără număr, că stomacul n-avea geam! Florică o cântărea pe genunchii lui, o măsura cu palmele și-o pipăia expert, ca pe-o junică. În mintea lui, orice muiere era formată din mușchi, vrăbioare, antricoate, rasoale, pulpă, spată, rasoale, fleici și greabăn. Altceva nu știa.

   -Fatălică, da` te-ai cam împlinit, zău! îi zicea în timp ce-și îndesa unghia în carnea bucilor ei oltenești, pline de pistrui și cu gropițe. Și odată i-a tăiat porția la friptură. L-a părăsit și p-asta. Un tâmpit. N-o satisfăcea decât din punct de vedere culinar, dar ea voia și desfătare trupească, deh, era fată tânără, cu necesități sănătoase. Florică adormea în timpul actului sexual, e posibil așa ceva, stimați cititori?

   -Huo, grasomeg nesimțit, du-te la măcelăria ta și lasă-mă naibii în pace!, i-a zis Ginuța și l-a dat pe ușă afară.

   A treia oară a nimerit un intelectual: Benone. Are ochelari și e jurnalist, scrie la un ziar de scandal, aleargă după fufe prin oraș și le face poze când se pupă pe ascuns cu amanții. E slab mort, când trece pe lângă tine parcă-i auzi oasele scârțâind. Veșnic flămând și fără fâș. Îl pierde mereu prin crâșme. Cum își cumpără altul, cum îl pierde și p-ăla. Un zevzec. Altfel, simpatic foc și iubăreț, zici că linge zilnic cantaridină.

   Când cei doi fac dragoste, știe tot blocul din Piața Chibrit, unde stă Gina. Bubuie vecinii în țevi. Benone zguduie patul cu ea, nu alta! Cad icoanele de pe pereți, că Ginuța e tare credincioasă.

   Vai, lume! Într-o seară, nebunul, care era cam trosnit de la o paranghelie cu ștaif, a urcat-o pe șifonier. Cică așa poate el să se concentreze mai bine la sex! Dup-aia a cerut-o și de nevastă. Să leșine femeia!

   Acum Ginuța, gagică împlinită din punct de vedere profesional, e într-o dilemă cumplită. Dacă zice „da”, banii pentru „Pejoul” argintiu se vor duce pe cheltuielile cu nunta. Dacă zice „nu”, unde mai găsește ea bărbat viril ca Benone de la ziar? Ptiu, a dracu` alegere!

   Autor: Dana Fodor Mateescu, POVESTIRI DIN BUCURESTI, 20 septembrie 2018.


   MN: Articolele semnate de Dana Fodor Mateescu și publicate de cotidianul online Mangalia News, pot fi citite aici. Merită! În același timp, vă recomandăm cu căldură să vizitați și colecțiile de artă populară de pe Artizanescu.ro și să comandați obiectele de artizanat preferate. Artizanescu.ro respectă tradițiile românești!


Mangalia News, duminică, 23.09.2018.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply