Românu-i frate cu sămânța – povestire de Dana Fodor Mateescu.
Tanti Meri, femeia de serviciu de la blocul meu, mânca semințe non-stop, cu o rapiditate fantastică: secunda și sămânța! Mniam-mniam-mniam, ptiu, mniam-mniam-mniam, ptiu! Cum le înghițea? Cum de nu se îneca? N-am înțeles niciodată.
De ce o chema Meri și nu Maria, Marghioala sau Mărioara? Mi-a povestit, nu s-a lăsat: „În tinerețe făceam curat la una dă era profesoară de ingleză. Și aia, în loc dă Maria, mă striga Meri. O fandosită! Nu-i plăcea Maria. Și Meri în sus, Meri în jos…Așa am rămas.”
Meri crănțănea semințe mereu. Era fenomenală! Și pliiină de pilde și de idei electorale de genul: „Făi, fată, să fiu io președintili României…, dau cu ei dă pământ, pun papucu` pă capu` lor și: harști, le iau beregata! Pă corupți îi bag la pușcărie, și pă ăi buni îi laud la tilivizor. Să vază o lume! Aș da pensii la bătrâni, că a muncit o viață, aș da dă lucru la toată suflarea. Ai împlinit 14 ani? La muncă, băăăă, gata!” În timp ce-mi „esplica” dădea din mâini și învărtea măturoiul cu dexteritate, așa cum făcea în vremurile bune Bruce Lee cu nungeacul lui.
Eu o aprobam, da, da…, ea mai rău se înfoia:
-Păi să mă lase pă mine, fomeie bolnavă și sărmană, cu șase copii și operată dă trânji dă trei ori la spitalu` Municipal, cu o pensie dă 500 dă lei pă lună? Și cu scara asta dă nesimțiți, băăă nesimțiților! care scuipă și trăntește ușili dă la lift cân` vrea ei? Băăă, ce tragi dă clanța aia așa? A pus-o tac-tu? Ia că vin io la tine!!!”
Și vââââjjjj, aruncă întâi mătura, ca Făt-frumos buzduganul, gata să pălească țeasta unui puși de vreo 12 ani care voia să deschidă ușa liftului și nu putea…
Am urmărit-o adesea, pe șestache, să nu mă vadă… Ea scuipa coji, și tot ea mătura. Dimineața ne întâlneam pe scări. Tanti Meri era împodobită de coji negre pe piept, în păr, pe barbă și mârâia printre polipii nazali un cântecel de pe la ea din sat. Mai mare „dragul” s-o vezi!
Îmi mergea prost toată ziua! Trebuia să fac trei pași îndărăt, ca atunci când îmi tăia calea o mâță neagră și să-mi scuip în sân.
Odată am întrebat-o:
-Bre, tanti Meri, nu te dor fălcile de atâtea semințe?
Femeia s-a oprit o clipă din ronțăit și m–a privit așa, ca o curcă în transă. Avea un ochi pe jumătate închis și o coajă lipită pe buză:
-Ba mă doare, da-s obișnuită dă mică. Mama, Dumnezeu s-o ierte, ne dădea sămințe să halim când nu aveam mâncare. Are vitamine. Cu d-astea am crescut și cu d-alea dă dovleacă, ete-așa cum mă vezi! Sămânța dă floare e pretena poporului, să știi și tu!
Tăticu` a făcut războiu`, a fost pă la bucătărie. Îmi povestea că mânca soldații la sâmințeee dă să umfla! Odată a prins nește nemți. Erea morți dă foame. Tăticu`, milos, le-a dat sămințe. Neamțu` a strâmbat dân nas și i-a zis Șaize! Cum șaize, mă, te-n cur pă mă-ta, io am grijă dă tine și tu șaize? Ai sictir dă nazist împuțit și… jart! I-a tras una peste bot! Da` tu, Dano, nu vrei nește sămințe? Na, că mai am dăstule…
De frică să nu-mi ardă și mie una peste ruj, am acceptat. Știți că erau bune? Nițel ude de la transpirație palmelor ei de femeie muncitoare, cu bătături zdravene și linii ale vieții ca alea de la tramvaiul 41… Am scuipat împreună, prietenește, de parcă ne știam de când lumea. Aaaaaaaaaaaaaa. Că bine mai era! Apoi, am filosofat împreună, ea sprijinindu-se de coada măturii, eu de zidul blocului. Daaa! Un gust divin!
Și gândurile mele au prins aripi din coji de semințe….Clar! Ele vor exista mereu în viața noastră. Dacă e să mă iau după tanti Meri, bucățelele aste negre ca niște gândăcei fac parte din istoria poporului, din cultura lui populară și tradițiile strămoșești. Pui una în pământ și iese o mândrețe de floare care conține sute…Sămânța e ca miorița, a fost în buzunarele noastre, alături de noi în războaie, și la bine și la greu, încă din cele mai vechi timpuri.
Poate fi folosită ca slogan, ca simbol electoral. Votați sămânța!!! Ea vă scoate din sărăcie! Ea vă astâmpără foamea! Setea! Disperarea! Vă duce pe drumul cel bun! Sămânța poate fi pictată, cântată în versuri, făcută statuie…ia gândiți-vă! Ce modele mișto de rochii tip sămânță ar putea circula prin urbe? Dar ca desene pe materialele textile?
Ar fi emisiuni la radio cu premii ce constau într-o pungă de trei kile de semințe, bune la meci sau la filme cu Van Damme. Bijutierii ar face inele cu pietre prețioase în formă de sămânță de floarea-soarelui, cercei, pandantive…
Dar tanti Meri mi-a risipit ideile cu un râgâit înțelept:
-Făi, fato, noi tre să cinstim sămânța! Să o desenăm pă steagu țării, să o punem în cioc la vulturu` ăla, lângă cruce…
-Aaau, cum bre, lângă cruce, ai înnebunit??? Și aia e o acvilă, nu e vultur!, am certat-o eu.
-Nu e bine, ai dreptate! Mai bine i-o lipim pă pept! s-a răzgândit veselă.
-Pă pept e în regulă!, zic și eu, molipsindu-mă de la ea… Mniam-mniam-Ptiu! Mniam-mniam – Ptiu!
Dana Fodor Mateescu, septembrie 2018.
MN: Articolele semnate de Dana Fodor Mateescu și publicate de cotidianul online Mangalia News, pot fi citite aici. Merită! În același timp, vă recomandăm cu căldură să vizitați și colecțiile de artă populară de pe Artizanescu.ro și să comandați obiectele de artizanat preferate. Artizanescu.ro respectă tradițiile românești!
