VIDEO/ Ultima noapte de întuneric și prima dată când s‑a aprins becul într-un cătun pierdut din Apuseni. Au așteptat o sută de ani să primească lumină

0
354

În Poia­na Horea se tră­ia, până acum câte­va zile, întoc­mai ca la 1918, anul pe la care au apă­rut pri­me­le case.

  • Pen­tru o par­te a satu­lui din aceas­tă zonă izo­la­tă de Apu­seni, a fost nevo­ie de 50 de ani, până în anii ’70, ca să se tra­gă curent.
  • Pen­tru res­tul case­lor, au mai tre­cut încă 50 de ani. La Cen­te­nar, li s‑a aprins și lor becul de sub tava­nul jos din case­le de lemn!
  • Cu aju­to­rul unor volun­tari de la ONG-ul Free Mio­ri­ţa.
  • Liber­ta­tea a stat ală­tu­ri de câte­va fami­lii din­tr-un căt­un al satu­lui Poia­na Horea, în ziua în care s‑a făcut lumi­nă. 

 

Fon­dat în 1918, satul din Apu­seni a fost elec­tri­fi­cat prin 1970. Avea pe atunci vreo 2.000 de locu­i­tori. Din nu se ştie ce motiv, stâl­pul de elec­tri­ci­ta­te s‑a oprit într‑o cur­bă a dru­mu­lui.

La doi kilo­me­tri dis­tanţă mai locu­iau alte 10 fami­lii, pe care auto­ri­tă­ţi­le de atunci le-au aban­do­nat în întu­ne­ric. Astăzi, satul mai are 300 de locu­i­tori, iar la mar­gi­nea lui mai tră­iesc cinci din­tre cele 10 fami­lii care au îndu­rat încă 50 de ani fără lumi­nă!
Pen­tru ei, becul s‑a aprins nu dato­ri­tă sta­tu­lui român, ci a unor volun­tari din­tr-un ONG. Ei le-au făcut aces­tor fami­lii o sur­pri­ză: au apă­rut într‑o dimi­nea­ţă în cur­tea lor, cu un panou foto­vol­taic.

Aici ne-am năs­cut, aici tre­bu­ie să stăm”

Astăzi, în Româ­nia, exis­tă unde­va pe la 50.000–55.000 de gos­po­dă­rii nee­lec­tri­fi­ca­te.

Numă­rul este doar o esti­ma­re, pen­tru că nici măcar sta­tul nu ştie care este exact situ­a­ţia. Se poa­te doar esti­ma câţi oameni tră­iesc şi astăzi, într‑o ţară euro­pea­nă, la lumi­na lumâ­nă­rii: pes­te 100.000.

Cam 100 de sate nu sunt deloc elec­tri­fi­ca­te.

Numă­rul aces­ta te poa­te revol­ta. Dar, în Poia­na Horea, este un fapt de via­ță, pe care oame­nii îl accep­tă fără să se plân­gă prea mult.

Aşa s‑au năs­cut, aşa a fost via­ţa întot­dea­u­na. I‑am între­bat pe oame­nii de aici cum se des­cur­că. Răs­pun­sul a fost sim­plu: la lumâ­na­re. Nu au spus că greu şi nu s‑au plâns că nu‑i aju­tă nimeni.

Con­ti­nu­a­rea, aici.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply