Sebastian Ursu: Sfârșit de carieră?

0
769

   Dom­nu­le, acum ce să spun? Și eu am fost pes­car… Eram așa de bun că săreau peș­tii pe mal când mă vedeau… și asta nu‑i de glu­mă… într-un an așa am pățit. Păi, gân­deș­te-te și dum­ne­a­ta, cu așa talent ajungi om de bani gata, ce mai… Da’ banii nu‑s de mine va spun drept… când prin­deam, n‑aveam cui să‑l dau, când nu prin­deam, mă între­ba lumea de peș­te… și așa  m‑am lăsat de pes­cu­it c‑am avut o dată un soi de reve­la­ție mis­ti­că, după ce mi-am luat câte­va scu­le… Mă gân­deam „Impo­si­bil cu așa scu­le să nu iau ceva baro­san, îl prind pe ăla de 10 kg garan­tat… Hai să te văd acum, cume­tre, zic, ce-ai să faci?”

   Ce-aș fi mân­cat și eu acum niș­te crap pră­jit cu mămă­li­gu­ta și muj­dei … Ehee… Mda,  da’ nevas­tă-mea e de vină… „Mă, tată, mi‑a zis, fă și tu ceva sport, mă, că‑i păcat…”  și așa m‑am apu­cat de pes­cu­it… Vezi azi nu mai dădeam atâți băni­sori pe scu­le…  și poa­te mân­cam și ceva peș­te din eco­no­mii… Ia acu prin­de, că ai scu­le, fră­ți­că… 

   Cum știi pre­gă­ti­ri­le ne omoa­ră …dis de dimi­nea­ță, pe la trei, că așa ple­căm noi cu noaptea‑n cap…trezirea… Băi știi cum sari din pat când e vor­ba de pes­cu­it? Îți tre­ce și obo­se­la și tot… Să nu uiți mămă­li­ga (mămă­li­ga aia de pătră­ți­că fiartă‑n două ape, o par­te făi­nă, două mălai nu aia­lal­tă de momit), vezi dacă ai pus tot în ruc­sac… momeli, momi­toa­re, ace, mon­turi toa­te cele și nu în ulti­mul rând scu­le­le… da’ de uitat tot uiți ceva fră­ți­că zici că‑i făcut… 

   Pe la 4 apar și fâr­ta­ții, că doar n‑ai să mergi sin­gur, că nu se cade să n‑ai tu cu cine să spui o vor­bu­li­ță pe drum … că la peș­te nu se vor­beș­te fra­te… ten­siu­ne mare… tre’ să urmă­rești tot… Cum ajungi pe loc… adul­meci că un pră­dă­tor… bagi degetu’n gât și vezi de unde bate vân­tul, scor­mo­ne­s­ti cu pri­vi­rea tot, tot … ies bule din apă, nu ies, apa e pli­nă de iar­bă sau nu, e mul­tă pia­tră etc…  e cal­dă sau e rece… la sfâr­șit te-apleci iei în mână un pumn de pământ și‑i dai dru­mu’ prin­tre dege­te… adi­că știi dum­ne­a­ta ca la mort în semn de res­pect… da’ aici cu altă sem­ni­fi­ca­ție, că o pro­mi­siu­ne tăcu­tă… și sur­dă… 

   Ehee și-abia acum înce­pe dis­trac­ția… Sca­u­nul, fră­ți­oa­re… fără sca­un bun la pes­cu­it, ești mân­cat… tre­bu­ie să stai rela­xat… să ai toa­te sim­țu­ri­le într‑o sta­re de veghe liniș­ti­tă… te așezi și îți aprinzi o țiga­ră și gân­dești „Pe par­tea asta, două fixe și în par­tea cea­lal­tă scu­le­le (adi­că alea 3 lanse­te noi de la fir­ma aia de care știm noi)…

   Mai oameni buni… pe stân­ga scu­le­le aran­ja­te, swin­ge­re, fir tex­til,  ace de fir­mă… ches­tii… porumb, porumb toa­te la apa … pe dreap­ta 2 fixe la 7 m… o mân­dre­țe de fixe drep­te și lus­tru­i­te, aran­ja­te de man­dea… plu­te, pană de păun, culi­san­te, plumb culi­sant, ace mama lor ce mai … tot să pes­cu­iești… 

   Am tot pes­cu­it așa până pe la 10… mă mai uitam cu coa­da ochiu­lui la cei­lalți… nimeni, nimic… „Ia zi, mă Cos­ti­că, muș­că ceva? Așa și așa, răs­pun­de, ce să zic mi‑a mișcat‑o de vreo două ori … da la tine?… Mai, la mine mi‑a plimbat‑o oda­tă… Da, zice? Înseam­nă că era mare…” Deja 11… Băi poa­te vrea pe mămă­li­gă fră­ți­oa­re, ia să bag mămă­li­gă… „Bai Cos­ti­că, tu pe ce ești? Pe râmă, răs­pun­de… Aha, bag eu pe mămă­li­gă, să vedem din două una tot tre­bu­ie să muș­te…” 

   Arunc… pri­ma … chiar în sala de mese… a doua tot pe aco­lo când pun mâna pe a tre­ia… pri­ma se opin­teș­te și da să o ia înspre apa… Asta e… la nai­ba las pe a tre­ia jos și sar … pun mâna pe lanse­tă… înțep și muli­nez… greu… mare fră­ți­oa­re … Și eu l‑am luat, l‑aud și pe Cos­ti­că, care muli­na și el de‑i ieșeau ochii din cap… În drep­ta mea, a doua lanse­tă, swin­ge­rul sus, guta înțe­pe­ni­tă de puteai să cânți la coar­dă… Da’ zic nuu fră­ți­că cine fuge după doi nu prin­de nici unul… să‑l scot pe asta și-om mai vedea pe urmă… Și dăi și muli­nea­ză și muli­nea­ză … locul doi, când sus când jos, de ziceai că a îne­bu­nit fră­ți­oa­re … lasă, mă gân­desc, c‑o fi dat noro­cul și pes­te noi… și iar muli­nea­ză și muli­nez… și mă gân­desc „Sa mă aplec să îl înțep măcar și pe asta”… dar din­tro­da­tă un sunet ascuțit… L‑am scă­pat, m‑am albit… mă uit la Cos­ti­că care era după un pâlc de tres­tie îl scă­pa­se și el… „Mama măsii, când nu e nu e ce să mai …”

   Scot lanse­ta din apa cu chiu cu vai… mă uit momi­to­rul meu prins de alt momi­tor… Să vezi dră­cia dra­cu’ zic că peș­te­le era prins în momi­to­rul ăla­lalt de aia venea așa de greu… Uita­sem de locu’ doi … „Da‑o în masa de trea­bă, fra­te” zic…  „Cat e cea­su băi Cos­ti­că? Aproa­pe 12…” răs­pun­de … „Aha eu le mai arunc o data și dacă nu tra­ge le strâng că n‑are rost… Așa fac și eu,” decla­ră și Cos­ti­că… îngânând ceva pe-nfun­da­te și tre­bă­lu­ind de zor…

   Mă gân­desc „Dacă și Cos­ti­că s‑a sătu­rat e clar, ce să mai…” Pun mâna pe a doua lanse­tă să o scot din apa că nu mai miș­că nimic… l‑am pier­dut și la asta … asta e … muli­nez încet, încet … când deo­da­ta, greu… greu tare… „Cos­ti­ca micio­cu, zic, că‑i mare …” Și dăi și muli­nea­ză … i se vede coa­ma … „Asta are 10 kg ca popa, zice Cos­ti­ca”… bagă micio­cul și… lup­te măre­țe, crân­ce­ne da’ scoa­te o mân­dre­țe de crap săl­ba­tic la vreo 10 kg … „Bra­vo, Baro­sa­ne, zice … ai vrut crap, uite ai crap … ce să mai… „

 Îl punem pe mal pe iar­bă… îi scot câr­li­gul din buză … „Bai, fru­mos tare, ce mai …hai cu el în juvel­nic… Băi zic juvel­ni­cu’… l‑am uitat … și era nou fra­te, scu­lă ca lumea de la mama ei… vezi zic tre­bu­ie să uiți mereu ceva că alt­fel …”

 Iau peștele‑n bra­țe … „Ce mă, 11 chi­le că popă zic … Cos­ti­că îl bag la tine în juvel­nic că pe-al meu l‑am uitat aca­să… Bagă‑l zice fru­mos mă cel puțin 12 chi­le juma­te’… Mda răs­pund așa mă gân­deam și eu „… îl bag în juvel­nic și mă îndrept către locul meu…

   Acum ce să îți zic… nu îmi mai ardea de pes­te… par­că mă-nghion­tea necu­ra­tu’ și n‑aveam sta­re … De tras nu mai tră­gea… „Mai stăm fra­ți­lor că văd că nu mai pune botu’ de loc?” n‑aveau ce face că mași­na era a mea…  „Pai dacă nu mai tra­ge mer­gem și noi…” 

   Ne-apu­ca­răm de strâns… nu știu cum da când strângi, parcă‑s mai mul­te fra­te ca îna­in­te… Acu’ să‑i arăt eu lu’ nevas­tă mea să vedem ce mai zice… Cine‑i cam­pi­o­nul? Cine‑i tata lor?  Noroc cu scu­le­le astea fra­te, se vede dife­ren­ța… „Cos­ti­că, hai să luăm peș­te­le ăla și să‑l băgam în por­tba­gaj…”

   Par­că n‑aș mai poves­ti fina­lul … cert e că în juvel­ni­cu’ lu’ Cos­ti­că nu mai era nici un peș­te… mai târ­ziu am depis­tat o gau­ră cât o min­ge de fotbal la fun­dul juvel­ni­cu­lui…

   Bine că m‑am lăsat de pes­cu­it, că poa­te mai tră­iesc puțin… Acum înțe­leg ce-nseam­na via­ța de spor­tiv… Am făcut ten­siu­ne, fră­ți­că, instant… de un an iau paștile‑n fie­ca­re zi… numai nevas­tă-mea e de vină, ea și cu spor­tul ei… Da asta nu‑i nimic, că după ceva timp Cos­ti­că al meu se trezi vor­bind că deși nu prin­se nici un peș­te mai pier­du și un momi­tor… „Da, mă, zic, da’ eu? fru­mu­se­țe de peș­te… Așa-ți tre­bu­ie, fi-ți-ar juvelnicu’al nai­bii… că Dum­ne­zeu nu doar­me… Da’ par­că prin­se­sem eu un momi­tor, fră­ți­că… Ei aș, ce să cau­te momi­to­rul lui Cos­ti­că la mine? Cu ten­siu­nea mea, chiar nu mă mai gân­desc… da’ cine știe, oi mai avea vreo șan­să vreo­da­tă? Par­că mă ard pal­me­le… mă duc să-mi iau pas­ti­le­le de ten­siu­ne… Fir întins…  

Sebas­ti­an Ursu, august 2018.


Man­ga­lia News, 20.08.2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele