Sebastian Ursu: Pit bull — schiță pescărească

0
596

Pit bull-ul nu e o spe­cie de pești, fra­te…, veri­fi­cat de man­dea… deci, fără cate­rin­că – 60 kile car­ne macră mușchi, fră­ți­oa­re… nu-ți mai zic de fălci, colți, pri­vi­re și alte­le… nu cred că te-ai utat indi­fe­rent vreo­da­tă în ochii unui pit bull… eu era să o comit oda­tă…

Zi de con­ce­diu… vre­me per­fec­tă… așa că, la pes­cu­it, tată, că‑i păcat să ratezi… veri­fi­că ce ai de veri­fi­cat… bagă totul în mași­nă, chiar dacă nu-ți tre­bu­ie, că nu se știe nici­o­da­tă… și pe cai, că se fil­mea­ză…

Ori­cum, simți ceva îna­in­te să ajungi la bal­tă … azi e musai să‑l iei pe baro­san… nu se dis­cu­tă… ajungi repe­jor la des­ti­na­ție… vân­tul adie numai atât cât să mân­gâie pla­u­rii… câți­va nori­șori răz­leți fură din tăria soa­re­lui care nu te mai pedep­seș­te azi… azi e ziua cea mare…

Sigur am mai spus… dacă nu ai un sca­un ade­vă­rat la pes­cu­it, te lași de mese­rie… așa că tre­bu­ie să inves­tești, fra­te…, eu, spre exem­plu mi-am luat un sca­un din ăla cu măsu­ță… na, pui un suc, o cafea ceva, țigă­ri­le… chiar și mome­a­lă, dacă vrei. După întâm­pla­rea de azi, îmi caut un sca­un din ăla cu gard și sâr­mă ghim­pa­tă, dacă se poa­te… da nu știu dacă s‑au inven­tat…

În sfâr­șit, vre­mea bună, mă așez pe sca­un, scot fixă de car­bon de 7m… o mân­dre­țe de fixă dreap­tă și lus­tru­i­tă că țea­va unui sni­per… armez, adi­că bag mome­a­lă în câr­lig… că am uitat să spun eu numai la un câr­lig pes­cu­iesc… se știe, e lege… arunc între doi pla­uri, chiar în sala de mese, fră­ți­că…

Pes­ca­rul care se res­pec­tă, la pri­ma arun­ca­re-și aprin­de o țiga­ră, să fie clar… și tra­ge din ea ca și cum s‑ar rela­xa și ar fi indi­fe­rent, deși ochiul for­mat stă pe plu­tă în per­ma­nen­ță… Hai, mă, tată, mă, că am obli­ga­ții, zic… vor­ba unui pri­e­ten… da nici n‑apuc bine să zic, că plu­ta se roteș­te de două ori și dă să cadă pe spa­te… ca într-un pas de vals divin…

Hmmm… pun mână pe fixă și zic ”al meu ești baro­sa­ne”… da, de unde … l‑am scă­pat, fără să simt ceva… Mă gân­desc: “Cred că l‑am luat prea din pri­pă… i‑am scos mome­a­la din gură, sigur, tre­bu­ia să o las să o cul­ce…, ce neghi­ob sunt… stai să vezi acum ce‑i fac… lasă că am eu ac de cojo­cul lui…

Scot două râme din alea, așa cam cât dege­tul…, le cro­șe­tez în câr­lig… mănu­nchi de râme… și arunc, zicând: “Ia să te văd acum, baro­sa­ne “… Așez fixa pe pos­ta­ment și aștept să se sta­bi­li­ze­ze plu­ta… liniș­te pro­fun­dă… ochii la pân­dă… mâna pe izbân­dă…

Con­cen­tra­rea e mare la pes­cu­it…, câteo­da­tă n‑auzi nici mus­ca… liniș­te tota­lă, să nu se spe­rie baro­sa­nul… Deo­da­tă aud lân­gă ure­chea dreap­tă ca un for­nă­it, ceva… n‑am dat impor­tan­ță, pen­tru că eram cu ochii ieșiți din orbi­te pe plu­tă, care înce­pu­se a se roti ușor…

Încă o dată, lân­gă ure­chea mea, un for­nă­it…, mai tare de data asta… Dau să întorc capul, dar ochiul, mai rapid, vede impre­vi­zi­bi­lul… Lân­gă capul meu, aple­cat cu ochii țin­tu­ind plu­ta, un cap de pit bull, care scru­ta și el bal­ta și mai for­nă­ia, din când în când… Ups, mi‑a stat ini­ma, fră­ți­oa­re, cât sunt eu de mare, genun­chii mă lăsa­se­ră, noroc că eram în sca­un… Auzi­sem eu nu știu de unde că, dacă stai nemiș­cat, nu îți face nimic și plea­că într-un final… da ăsta nu mai ple­că…

Plu­ta mea se-ntin­se cât era de mare pe apă, ca într-un dans de vals, după care se ridi­că și porni cu repe­zi­ciu­ne în adân­curi… fixa mea… ehe… o mân­dre­țe de fixă…, sări în apă ca arsă și porni în urma plu­tei … eu, nemiș­cat… sta­nă…, numai o lacri­mă dădea să-mi cur­gă din ochiul stâng…

Deo­da­tă, se-ude: “Chad, Chad, unde-mi ești, afu­ri­si­tu­le?”… Afu­ri­si­tul de lân­gă mine se lăsă cu botul pe labe, par­că ar fi vrut să se-ascun­dă… Eu, sta­nă, cum spu­neam… nu miș­cam niciun mușchi… nu că n‑aș fi vrut, dar nu cred că mai puteam…

O apa­ri­ție blon­dă se făcu sim­ți­tă în apro­pi­e­re… și‑l cer­tă cu dege­tul pe ani­mal, care de fapt nu cred că dădea doi bani… mă pri­vi și spu­se… ”E un mare șme­cher, dom­nul de față (domn îi zicea la câi­ne), cum vede pe cine­va care‑i pla­ce, cum se lipeș­te de el … cred că vă iubeș­te, e dra­gos­te la pri­ma vede­re…”.

Am scos un sunet din gâtlej care s‑a con­fun­dat cu un Da, ceva, nici eu nu știu… cert e că stă­pâ­na l‑a luat pe Chad și a ple­cat cu el zicând… ”Cât o să mai stăm pe aici, sigur o să vă mai deran­je­ze … sper că nu vă supă­rați! Să aveți o zi bună…

I‑aș fi răs­puns eu… da încă mai aveam o reți­ne­re, așa că m‑am ridi­cat încet…, plin de apă, de par­că acum ieși­sem din mare, mi-am strâns scu­le­le, mi-am scui­pat în sân si-am ple­cat, uitân­du-mă încă oda­tă în gol, după mân­dre­țea mea de fixă…, dacă îți vine să crezi…

Sebas­ti­an Ursu, decem­brie 2017. (Aceas­tă poves­ti­re face par­te din Schi­țe pes­că­rești”, volum aflat în lucru).


Sebas­ti­an Ursu este din Man­ga­lia și a scris recent ”Deme­hașis­te — Schi­ţe inter­zi­se”, car­te de suc­ces pe care o vom publi­ca în seri­al, cu acor­dul auto­ru­lui, înce­pând de săp­tămâ­na vii­toa­re. 

Deme­ha­şis­te — Schi­ţe inter­zi­se se adre­sea­ză tutu­ror citi­to­ri­lor, pasio­na­ţi­lor de umor şi, nu în ulti­mul rând, celor care se regă­sesc în ea. Toa­te întâm­plă­ri­le sunt rea­le… per­so­na­je­le sunt ire­a­le…


Man­ga­lia News, 4 august 2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply