Romanță cu piper — Dana Fodor Mateescu

0
344

Roman­ță cu piper — Dana Fodor Mate­es­cu.

Vor­beam deu­năzi cu Lili­ca la tele­fon. E sin­gu­ră, bucu­reș­tean­că, dră­gu­ți­că, la 40 de pri­mă­veri, nevor­bi­tă, nemân­gâi­a­tă, neți­nu­tă în bra­țe puter­ni­ce de băr­bat.

Se plân­gea că nu‑i cere niciun mas­cul ade­vă­rat pri­e­te­nia pe Face­bo­ok, că numai moșu­leți per­verși, care fac pipi cu son­dă uri­na­ră, obse­dați, schi­zo­freni fana­tici, indieni cu buli­nă în frun­te și pâr­nă­iași stă­tuți o roa­gă să iasă cu ei în oraș la o cafea.

-Măi fato, blochează‑i, dă-le cu „dele­te” la nas, nu le răs­pun­de!, i‑am zis eu rân­jind și gân­din­du-mă la câți îmi cer mie asta!

-Da‘ vreau și eu unul matur ca al tău, să ude gră­di­na dimi­nea­ța, să mă pună să‑i spăl cio­ra­pii, să facem pia­ța împre­u­nă…

-Tu n‑ai gră­di­nă, stai la bloc, o între­rup din visa­re.

-Nu con­tea­ză. Să-mi ude muș­ca­ta de pe bal­con.

Mi s‑a făcut milă de Lili­ca. Săra­ca! Ce ghi­nion să aibă!

Ulti­ma oară s‑a întâl­nit cu un băr­bat căsă­to­rit, care avea și vreo doi copii. Ăla cică n‑a mai putut trăi de zbu­ci­um, după ce a văzut o poză de‑a ei pos­ta­tă pe Face­bo­ok. Tipul era șofer pe mași­na de piper. Dis­tri­bu­i­tor de miro­de­nii cu auto­u­ti­li­ta­ra. Miș­to mun­că, nu? Să tot cari foi de dafin și scor­ți­șoa­ră, ba în Pan­te­li­mon, ba în Tecuci, ba la Cara­cal. Ce poa­te fi mai roman­tic, mai plin de poe­zie?

Se întâl­neau în oraș, sea­ra. Ea urca în mași­nă, țup, țup, el înver­șu­nat și plin se sevă dema­ra în trom­bă (avea o nevas­tă cam obo­si­tă, se cul­ca devre­me, puteai să dai cu tunul lân­gă ea, nu se mai tre­zea, neam!).

Ajun­geau în pădu­re, la Bănea­sa, și intrau tăcuți în spa­te­le dubei. Făceau amor pes­te pache­te­le de miro­de­nii. Aoleu, dudu­ia tabla pe bia­ta auto­u­ti­li­ta­ră! Se cutre­mu­rau pere­ții și se bălăn­gă­nea bra­du­țul care atâr­na la oglin­dă.

Lili îl iubea seri­os, cu pati­ma feme­ii adul­te: 30 % dis­pe­ra­re, 70% foa­me de sex. Scâr­țâia pipe­rul alb sub omo­pla­ții ei, până se rupea amba­la­jul și ieșeau boa­be­le, foi­le de dafin foș­neau la coa­te, iar boia­ua, al dra­cu­lui de iute, se fre­ca de șale­le bie­tei fete și ches­tia asta îi făcea pe amân­doi să lăcri­meze și să stră­nu­te spo­rit timp de o săpămâ­nă.

-Haap­ciu! Vai, Dano, știi cum arăt după o întâl­ni­re cu Mișu?, îmi poves­tea ea la tele­fon, tră­gân­du-și mucii din când în când și stră­nu­tând. Sunt var­ză! Mi se umflă ochii de la piper, cred că sunt aler­gi­că, haa­a­ap­ciu! Doam­ne! Scu­ză-mă, stai să-mi suflu nasu‘. Frrrrrr!

Așa… Am coa­te­le infla­ma­te, buci­le, genun­chii, hap­ciu! Mer­si, săru‘măna! Ce mă fac? Frrrrr! Am luat pas­ti­le, am fost la far­ma­cie, Hap­ciu! La doc­tor, mi‑a dat ceva, Fenis­til, da, nu mai pot. Frrrr! El vrea numai în piper să ne iubim! E per­vers, tâm­pi­tu‘ nai­bii! Nu e corect! Mă ustu­ră până‑n ficați. Hap­ciu! Frrrrr! Am am fost la gine­co­log, mă crezi? Mi‑a intrat boia de ardei iute aco­lo, haa­a­ap­ciu! Frrrrr! Tu știi în ce hal sunt? Rană, car­ne vie, stau p‑o par­te, acum, când vor­besc cu tine. M‑a între­bat doc­to­ri­ța: doam­nă, dar cu ce v‑ați dat, cu ce cre­mă? Am mințit‑o că am greșit tubul și, ador­mi­tă fiind, m‑am uns cu pas­tă de dinți. Nu știu dacă m‑o fi cre­zut, dar o lună n‑am voie să am con­tac­te sexu­a­le. Și mi‑e un dor de Mișuuu! Frrrrrrr! De piep­tul lui păros și puter­nic, hă, hăăă, Frrrrr!”

Bia­ta fată! Râdeam să-mi poc­neas­că splina‑n mine, abia mă abți­neam să nu hoho­tesc. Nemer­ni­cul ăla de Mișu nu voia să vină la ea aca­să, în apar­ta­men­tul de două came­re din Mili­tari, coche­țel, miti­tel, de fată mare care ține la cură­țe­nie. Îi era tea­mă să nu fie filat. Auzi la el, „filat”! Cine se cre­dea?

Legă­tu­ra cu pipe­rul a ținut‑o vreo juma‘de an pe Lili­ca mea. Înce­pu­se să se sco­fâl­ceas­că, să fie ori­bi­lă, nici mă-sa, tan­ti Nina, n‑o mai cunoș­tea. Umfla­tă la bot, la ochi, miro­sind a vani­lie și‑a scor­ți­șoa­ră, de ziceai că‑i toa­tă o cană cu griș și lap­te, umbla ca nău­că prin Bucu­rești, cu gân­dul la Mișu-pișu.

Până la urmă a renun­țat el la ea. (Auzi, dra­gă? Io nu știu cu ce pana mea îți dai pă mutră, da nu-mi mai pla­ce dă tine dăloc! Ai și slă­bit, iete, ți să vede coas­tili, țâțili s‑a fleș­că­it, bleah!)

Și nu i‑a mai răs­puns nici la tele­foa­ne nici la SMS-uri, iar pe FB a blocat‑o. S‑a dus roman­ța ei! A plâns Lili­ca, a oftat, apoi s‑a oprit. Și iar a por­nit în cău­ta­re de soți. Oare de data asta ce va găsi?

Dana Fodor Mate­es­cu — Poves­tiri din Bucu­rești 2.


MN: Oda­tă cu ziua întâi din augus­tul lui 2018, am inau­gu­rat un seri­al umo­ris­tic zglo­biu, spu­mos și plin de haz, ca și autoa­rea aces­tor tex­te. Mul­țu­mim, Dana Fodor Mate­es­cu, Arti­za­neas­ca noas­tră dra­gă! 😉 

Arti­co­le­le sem­na­te de Dana Fodor Mate­es­cu și publi­ca­te de coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia Newspot fi citi­te aici. Meri­tă! 🙂


Man­ga­lia News, 12.08.2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply