O zi din viața unui asistent medical. Mărturii

0
791


O zi din via­ța unui asis­tent medi­cal.

Ora 7.00
Înce­pe o nouă zi. Găsești ace­leași con­di­ții ca și ieri. Ți se întâm­plă de când ai intrat în sis­tem.

Ora 7.05
Ți-ai luat caie­tul în mână și începi: ana­li­ze, inves­ti­ga­tii, medi­ca­men­te, indi­ca­tii, con­train­di­ca­tii, sem­ne vita­le, con­stan­te fizi­o­lo­gi­ce, sem­ne pato­lo­gi­ce… medi­cii te stri­gă din toa­te păr­ți­le. Pen­tru fie­ca­re, pri­o­ri­tar este pacien­tul lui. Pen­tru tine, toți au ace­eași pri­o­ri­ta­te.

Ora 7.15
Deja nu te mai gân­dești că ai ”șanse” mari să te con­ta­mi­nezi și azi. Tim­pul nu-ți per­mi­te ast­fel de gân­duri.

Ora 8.10
Nu uita: ai des­tu­le de scris pen­tru admi­nis­tra­ție. Dacă nu scrii, ai încurcat‑o.

Ora 8.30
Pri­vești în jur și vezi colegi cu pri­vi­rea pier­du­tă. Ai ”asi­mi­lat” deja cel puțin trei pro­ble­me per­so­na­le ale cole­gi­lor. Îi com­pă­ti­mești. Ești genul intro­ver­tit, pre­feri să nu le poves­tești des­pre ale tale.

Ora 10.00
Tră­iești un moment de nor­ma­li­ta­te: unul din­tre medi­cii cu foar­te mult bun-simț te opreș­te și te întrea­bă des­pre sănă­ta­tea ta și a fami­li­ei tale. Este unul din­tre momen­te­le în care simți că faci par­te dintr‑o echi­pă.

Ora 11.00
Unul din­tre cole­gii mai amu­zanți te întrea­bă dacă cunoști isto­ria medi­ci­nei. Îi spui că nu și el se apu­că să-ți poves­teas­că:
2000 i.Hr. — Ia și mănân­că rădă­ci­na asta.
1000 d.Hr. — Rădă­ci­na asta e pagâ­nă, mai bine spu­ne rugă­ciu­nea asta.
1850 d.Hr. — Rugă­ciu­nea e super­sti­ție, mai bine bea poțiu­nea asta.
1940 d.Hr. — Poțiu­nea asta e facu­tă din untu­ră de șar­pe, mai bine ia pas­ti­la asta.
1985 d.Hr. — Pas­ti­la asta nu e efi­cien­tă, mai bine ia anti­bi­o­ti­cul asta.
2000 d.Hr. — Anti­bi­o­ti­cul e arti­fi­ci­al. Ia și mănân­că rădă­ci­na asta.
Te rela­xea­ză și te amu­ză, pen­tru moment.

Ora 11.30
Începi să cal­cu­lezi cam ce dis­tan­țe și cât timp par­curgi pe zi ce la un capăt la altul al sec­ți­ei. Îți dai sea­ma că depă­șești cu mult cele 30 de minu­te reco­man­da­te de spo­tul publi­ci­tar.

Ora 12.00
Inter­nari, exter­nari, sane­pid, acre­di­ta­re, sta­fi­lo­coci, dez­in­fec­tie, eco­no­mie la mate­ri­a­le. Gân­du­ri­le te cople­șesc, începi să simți că nu ai timp să le faci pe toa­te. Devii tot mai mult expus gre­șe­li­lor.

Ora 12.50
Îți amin­tești de spu­se­le unui direc­tor de școa­lă medi­ca­lă: “În stră­i­nă­na­te un asis­tent medi­cal îngri­jeș­te 4–6 pacien­ti, în timp ce în Româ­nia îngri­jeș­te 60 de pacienți, așa că îmi plec capul în fața dvs”. Tră­iești o sen­za­ție de apre­ci­e­re, pe fon­dul com­pa­siu­nii.

Ora 14.00
Te sal­vea­ză cele­brul covrig de 1 leu, rătă­cit pe unde­va prin buzu­nar. Este masa ta de prânz pe ziua de azi.

Ora 14.25
Vezi în jurul tău sufe­rin­ță și sără­cie. Mergi să cum­peri din banii tăi un medi­ca­ment pen­tru un bătrân amă­rât.

Ora 14.45
Iarăși ți-ai asu­mat astăzi o sar­ci­nă care nu ține de com­pe­ten­ța ta, deși ți-ai pro­mis că nu ai s‑o mai faci. Te gân­dești că dacă nu o făceai tu, pro­ba­bil că nu o făcea nimeni.

Ora 15.00
Ai de‑a face cu o ”por­ție” de jig­niri și insul­te din par­tea unui pacient recal­ci­trant. Tre­bu­ie să le înca­sezi tu în locul celor res­pon­sa­bili de con­di­ți­i­le sis­te­mu­lui.

Ora 15.30
Bătrâ­nul căru­ia i‑ai cum­pă­rat medi­ca­me­nul te întrea­bă: ”Veniți tot dum­ne­a­voas­tră și mâi­ne, că eu nu vreau să plec fără să-mi iau rămas bun? ”. Îi răs­punzi: ”Desi­gur, vin și mâi­ne. Pen­tru dum­ne­a­voas­tră!”.

Asta înseam­nă, în mare, să fii asis­tent…
Să dai, să înduri, să reziști, să te bucuri… sau… nu, să fii con­ști­ent. 
Câți din­tre voi fac față?

Pos­ta­rea are la bază măr­tu­rii ale asis­ten­ți­lor medi­cali. Sur­se: Fede­ra­ția “Soli­da­ri­ta­tea Sani­ta­ră” din Româ­nia și Moni­ca Mola­o­mer.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply