De ce sunt dulce? 
De Răzvan Mateescu :)

1
177
Booking.com

De ce sunt dul­ce? De Răzvan Mate­es­cu.

   Am căma­șa dul­ce, părul e năclă­it, pan­ta­lo­nii, pan­to­fii. Sunt un dul­ce! Știu! Și‑n unghii sunt dul­ce. Am dul­ce în nas, în ochi și‑n urechi. Am făcut un duș în Schwe­ppes. Cum? De ce? Vă poves­tesc acum.

   Am fost cu Dana la cum­pă­ră­turi. La Car­re­fo­ur Bănea­sa.

   ‑Doar cur­pa­pier, da?

   ‑Și o căma­șă pen­tru Andrei!, a zis ea. Și…vopsea de păr, și…suc!

   ‑Bine!

   Cum­pă­răm noi ce cum­pă­răm, umplem coșul și ne așe­zăm la una din­tre cozi. Dana înce­pe să scoa­tă pro­du­se­le și să le așe­ze pe ban­dă. Dar cum ea are un talent deo­se­bit să pună ou pes­te ou, cub pes­te sfe­ră și sti­clă pes­te sti­clă, (E uni­că! Jur! Îți vine s‑o omori!) a con­stru­it aco­lo ceva ini­ma­gi­na­bil.

   Car­nea era pes­te vop­sea­ua de păr, por­to­ca­le­le atâr­nau pes­te pâi­ne, sucu­ri­le se cioc­neau cu lap­te­le și faso­lea ver­de. Con­ser­ve­le pisi­ci­lor stă­teau într-un echi­li­bru pre­car pe roși­i­le-cher­ry. În mar­gi­ne a așe­zat fru­mos sti­cle­le de Schwe­ppes, sub care erau o cutie de cre­mă, o cio­co­la­tă nea­gră, cu men­tă și… încă ceva nei­den­ti­fi­cat.

   Eu toc­mai ini­ția­sem o dis­cu­ție filo­so­fi­că des­pre natu­ră, via­ță și comerț cu domni­șoa­ra casie­ră, când, o bes­tie de sti­clă, pli­nă ochi cu 1,5 litri de Schwe­ppes, nu știu cum, sare în sus de pe cutiu­ța cu cre­mă și cade, boo­o­om, jos, la picioa­re­le mele. Cum a atins gre­sia, s‑a spart într-un loc anu­me și a înce­put să se învâr­tă ca un titi­rez, de ziceai că‑i lovi­tă de toa­te pan­da­li­i­le!! Stu­poa­re maxi­mă!

   Din PET au țâș­nit zeci de arte­zie­ne care i‑au făcut ciu­ci­u­le­te pe toți cei pre­zenți: casie­ra, cli­en­ții din spa­te­le nos­tru, din stân­ga și… în prin­ci­pal, pe mine. Cei de la coa­dă, însă, bie­ții de ei, erau fleaș­că de sus până jos. Le intra­se suc în ochi, feme­ii îi cur­gea rime­lul pe obraji, lacri­mi­le, părul era ud. N‑au apu­cat să zică nimic, săra­cii. El tușea, îi intra­se pe gât, ea… era dis­pe­ra­tă.

   Dana, în spa­te­le meu, făcu­se mutra aia, ‑o știți și voi! – de păpușă nevi­no­va­tă. Insu­fi­cien­ță la sinap­se! Ea nu avea nicio vină, e o bubu­ru­ză, o flu­tu­ră mov, un măr­ți­șor… Dar de ce o pri­vesc cu ură? De ce țip la ea? N‑a făcut nimic!! Vai, e ulu­i­tă!! Cum de s‑a întâm­plat așa ceva?

   ‑Tu ai lovit sti­cla, cu mâna!, zice…

   ‑Eu? Nici n‑am atins‑o! Aco­lo pui tu sti­cla?? În mar­gi­ne?

   ‑Da‘ unde se pune, dra­gă, sti­cla?

   ‑La dra­cu‘ să mă ia pe mine, se pune sti­cla!

   Îmi venea s‑o bat la curul gol, ca pe copi­ii tâm­piți.

   În fine. A reu­șit să comi­tă un ade­vă­rat circ! Păcat că n‑a fil­mat nimeni! Ar fi făcut furori pe You­Tu­be.

   Eram tur­bat și ud la chi­loți. A înce­put să se strân­gă lumea în jurul nos­tru. Până să se dezme­ti­ceas­că ăia de la coa­dă, am luat‑o la sănă­toa­sa…

   Pe drum, până la par­ca­re, am privit‑o. Dâr­dâi­am de frig, că doar eram ud și dul­ce. Foar­te dul­ce! Dana căl­ca repe­de și puse­se frun­tea în pământ.  Par­că avea 6 ani! Și dintr‑o dată m‑a bufnit râsul.  Ea, vâzând că mi‑a tre­cut, zice ca o mar­ti­ră:

   ‑Uite, să știi că și pe mine m‑a atins jetul de Schwe­ppes. Și-mi ara­tă cu dege­tul un mic punct pe piept. Cam cât o lacri­mă….

   Răzvan Mate­es­cu, iulie 2018.


   Dana, pașop­tis­ta noas­tră dra­gă, LA MULȚI ANI, CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII!
   Uite acu văzu­răm că te apro­pii ver­ti­gi­nos de Semi­cen­te­nar! 🙂
   Să fii sănă­toa­să și devre­me aca­să și, nor­mal, s‑aduni și niș­te țigle pe casă! 😀


   MN: Con­ti­nu­ăm cu mare bucu­rie seri­a­lul umo­ris­tic zglo­biu, spu­mos și plin de haz, ca și autoa­rea aces­tor tex­te. Mul­țu­mim, Dana Fodor Mate­es­cu, Arti­za­neas­ca noas­tră dra­gă! 😉 Mul­țu­mim, Răzvan Mate­es­cu.

   Arti­co­le­le sem­na­te de Dana Fodor Mate­es­cu și de Răzvan Mate­es­cu și publi­ca­te de coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News, pot fi citi­te aici. Meri­tă! 😀


Man­ga­lia News, Vineri, 17 august 2018.


piese-auto-mangalia.ro

1 COMENTARIU

  1. Buna dim,dana fodor mateescu.am „tas­tat„ si am gasit intamplator,articolele sem­na­te de d voastra.mi au adus zam­be­tul pe chip si min­tea a „respirat„.cu multumiri,o zi pli­na de zam­be­te

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele