Ana-Maria Bocai: Istoria unui papirus [Foto/VIDEO]

0
594

O cli­pă de isto­rie, vor­bind des­pre tim­puri, oameni și spa­ții. Spi­ri­tul unor vremi demult apu­se, rea­dus la via­ță de cei pen­tru care pro­fe­sia este pasiu­ne.

Un loc minu­nat, în care fru­mu­se­țea și dan­te­la­ria expo­na­te­lor dau o încăr­că­tu­ră spi­ri­tu­a­lă apar­te Muze­u­lui de Arho­lo­gie „Cal­la­tis” din Man­ga­lia, vor­bind des­pre dezvol­ta­rea urbei de la înce­pu­tul sec IV a. Chr.

Fie­ca­re arte­fact are impor­tan­ța lui și poar­tă cu el „via­ța „prin­să în lut, în sti­clă, în pia­tră și de ce nu … pe un papi­rus. Și dacă este vor­ba des­pre un „papi­rus demult uitat și pier­dut”, valoa­rea aces­tei „res­pi­ra­ții” este mult mai mare. Papi­ru­sul este o plan­tă erba­cee subac­va­ti­că, ce creș­te în zona Del­tei Nilu­lui și a Afri­cii Cen­tra­le. Din tul­pi­na ei mem­bra­noa­să erau pre­lu­cra­te foițe­le pe care se scria în Anti­chi­ta­te. Un ast­fel de înscris, pur­tând denu­mi­rea mate­ri­a­lu­lui pe care este redac­tat, a fost des­co­pe­rit în ora­șul Man­ga­lia, cu pes­te o jumă­ta­te de secol în urmă.

Pe par­cur­sul cer­ce­tă­ri­lor des­fă­șu­ra­te pe teri­to­ri­ul vechii cetăți ele­nis­ti­ce în anul 1959, de către arhe­o­logi ai Insti­tu­tu­lui de Arhe­o­lo­gie din Bucu­rești, au fost des­co­pe­ri­te mai mul­te monu­men­te arhe­o­lo­gi­ce, prin­tre care și un mor­mânt tumu­lar.

Obiec­te­le găsi­te (doua far­fu­riu­țe de mici dimen­siuni, un kan­tha­ros – o veche cupă gre­ceas­că folo­si­tă pen­tru băut și o pate­ră-vas ritu­al ase­mă­nă­tor cu o far­fu­ri­oa­ră puțin adân­ci­tă), orien­ta­rea mor­mân­tu­lui pe axa est-vest și frag­men­te­le orna­men­ta­le sub for­ma coro­ni­ței de laur ce‑i împo­do­besc capa­cul for­mat din dale mari de cal­car sunt spe­ci­fi­ce ritu­a­lu­ri­lor de înhu­ma­re din necro­po­le­le ele­ni­si­ti­ce.

În mor­mânt, cer­ce­tă­to­rii au des­co­pe­rit: frag­men­te din pie­se de ves­ti­men­ta­ție, un sche­let băr­bă­tesc cu o dimen­siu­ne de aproa­pe 1,75 m lun­gi­me, și spre marea lor mira­re, pozi­tio­nat între oase­le mâi­nii drep­te și oase­le bazi­nu­lui aces­tu­ia, un papi­rus.

Micul arte­fact cu dimen­siu­nea de apro­xi­ma­tiv 0,30×0,05 m, a „revă­zut lumi­na zilei” în data de 18 mai 1959, pen­tru puțin timp și apoi, a fost rea­co­pe­rit în mor­mânt, con­di­ți­i­le de mediu fiind un fac­tor care putea acce­le­ra sta­di­ul de degra­da­re al papi­ru­su­lui.

În urma dis­cu­ți­i­lor pur­ta­te de către spe­cia­liș­tii români cu Miha­il Ale­xan­dro­vici Ale­xan­dro­v­s­kii, șeful depar­ta­men­tu­lui de res­ta­u­ra­re din cadrul Muze­u­lui Arte­lor Plas­ti­ce de Stat A.S. Pus­kin din Mosco­va, Pre­zi­di­ul Aca­de­mi­ei R.P.R a con­clu­zio­nat că în Româ­nia nu exis­tau con­di­ții pen­tru con­ser­va­rea arte­fac­tu­lui. Drept urma­re, la data de 5 iunie 1959, prof. Radu Vul­pe, isto­ric și arhe­o­log, a pre­dat pe bază de pro­ces-ver­bal către Miha­il Ale­xan­dro­vici Ale­xan­dro­v­s­kii, repre­zen­tant al păr­ții ruse, micul obiect.

Până în anul 2011, infor­ma­ții pri­vind exis­ten­ța papi­ru­su­lui apar la Mosco­va:

– în anul 1968, când Miha­il Ale­xan­dro­vici Alxan­dro­v­s­kii decla­ră, în zia­rul Moscow News, că papi­ru­sul a ple­cat în Româ­nia, ime­di­at după ter­mi­na­rea pro­ce­su­lui de con­ser­va­re,

– în anul 1973, în volu­mul ”Arhe­o­lo­gia Româ­ni­ei”.

Pro­fe­so­rul Ion Pâsla­ru, doc­tor în isto­rie și arhe­o­lo­gie, fost direc­tor al Muze­u­lui de Arhe­lo­gie din Kiev, pro­fe­sor aso­ci­at al Uni­ver­si­tă­ții din Mosco­va, direc­tor ști­in­ți­fic al Muze­u­lui de Arhe­o­lo­gie „Cal­la­tis”, își amin­teș­te de exis­ten­ța aces­tui arte­fact și, în anul 2002, înce­pe demer­su­ri­le pen­tru a‑l găsi. Fără un spri­jin real din par­tea auto­ri­tă­ți­lor, inten­ția domni­ei sale rămâ­ne fără rezul­tat.

În anul 2009, direc­to­rul Muze­u­lui de Arhe­lo­gie „Cal­la­tis’, cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic doc­tor Sorin Mar­cel Coles­niuc, împre­u­nă cu dr. Ion Pâsla­ru, vor dema­ra un nou pro­iect pen­tru găsi­rea și recu­pe­ra­rea papi­ru­su­lui.

Doi ani mai târ­ziu, în data de 22 august 2011, micul arte­fact se întoar­ce în Man­ga­lia, fiind pre­dat către par­tea româ­nă în cadrul unei cere­mo­n­ii ofi­ci­a­le. Par­tea rusă a fost repre­zen­ta­tă de dr. Ale­xan­der Leso­voy, direc­to­rul Cen­tru­lui de res­ta­u­ra­re ști­in­ți­fi­că I. E. Gra­bar din Mosco­va.

Uni­ca des­co­pe­ri­re de acest fel de pe teri­to­ri­ul Româ­ni­ei, papi­ru­sul este datat în a doua juma­ta­te a seco­lu­lui IV a. Chr. Păre­ri­le isto­ri­ci­lor pri­vind sco­pul pen­tru care a fost întoc­mit la acea vre­me sunt împăr­ți­te, doar un sin­gur lucru este cert: defunc­tul era un om impor­tant al cetă­ții. Tex­tul este scris în lim­ba grea­că veche, însă nu a putut fi des­ci­frat, moti­vat de for­ma fizi­că în care acest arte­fact se găseș­te. Împăr­țit în 154 de bucă­țe­le­le de mări­mi mici, cu lite­re­le de dimen­siuni între 2–3 mm, cali­gra­fi­a­te cu culoa­re maro­niu-închis, papi­ru­sul din Man­ga­lia este unul din­tre cele mai vechi din Euro­pa.

Un arte­fact micuț, o valoa­re ine­s­ti­ma­bi­lă și oameni pen­tru care isto­ria înseam­nă via­ță.

Sur­să: Isto­ria sin­gu­ru­lui papi­rus des­co­pe­rit în Româ­nia — autor: Cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic doc­tor Sorin Mar­cel Coles­niuc, Direc­tor al Muze­u­lui de Isto­rie Națio­na­lă și Arhe­o­lo­gie Con­stan­ța.

Ana Maria Bocai, ampress.ro, 31.07.2018. 


Arti­co­le publi­ca­te de coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News des­pre Isto­ria aces­tui renu­mit papi­rus și des­pre Muze­ul de Arhe­o­lo­gie ”Cal­la­tis” din Man­ga­lia, puteți vizio­na aici.


MN: La mulți ani, Sorin Mar­cel Coles­niuc

Sănă­ta­te, mult noroc și nenu­mă­ra­te bucu­rii, cu oca­zia Semi­cen­te­na­ru­lui! 🙂

Mul­țu­mim, Ana-Maria Bocai, pen­tru arti­co­lul dedi­cat aces­tor oameni admi­ra­bili, devo­tați pro­fe­si­ei lor!


Man­ga­lia News, 01.08.2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply