Andreea Ioniță: De ce iubim Mangalia?
“I am too full of life,
to be half loved.”
Zilele acestea împlinesc frumoasa vârstă de optspreze ani. Nimic special în asta, toți trecem pe aici, dar e un bun moment să te uiți înapoi și să te întrebi cum ai ajuns să fii persoana care ești astăzi. Evident că în atâția ani mult prea multe lucruri sau persoane te-au influențat, însă nimeni nu se gândește la faptul că până și orașul în care trăiești te modelează într-un fel. Observ că mi-au trebuit atâția ani și atât de multe călătorii în alte orașe, ca să realizez cât de norocoasă sunt să trăiesc în Mangalia.
În primul rând, fie că o recunoaștem sau nu, avem multe locuri frumoase. Problema e că ne-am obișnuit cu ele. Indiferent că mergem în portul turistic, pe dig la farul genovez, pe Aleea Teilor, sau trecem pe lângă sensul giratoriu decorat în stil grecesc, avem ce vedea. Da, e adevărat că te cam saturi de coloanele dorice, după minute în șir în care stai blocat în sens vara, dar nu putem zice că nu avem cu ce să ne lăudăm.
Nici la capitolul localuri nu stăm prost. Poate nu avem prea multe locuri selecte, dar măcar există posibilitatea de a alege. Avem unde mânca o pizza, o prăjitură sau unde să bem un ceai, iar pentru fiecare există mai multe opțiuni. Abia după ce ajungi să vezi orașe cu un singur local sau un singur parc, ajungi să apreciezi cu toată inima varietatea existentă la noi acasă.
În al doilea rând, poziția noastră geografică este o binecuvântare. Știu că suntem toți sătui de aglomerație, de turiști cu mai mult sau mai puțin bun simț ori de „varietatea” de costume de baie etalate în mod direct de aceștia chiar și pe străzile principale, mă simt și eu la fel de obosită de toată nebunia asta, însă nu putem să nu recunoaștem faptul că litoralul în mare parte din asta trăiește.
Fie că sunt adolescenți care găsesc de lucru vara foarte ușor, șomeri care se angajează acum, localuri care poate că obțin profit în principal în sezonul estival, ar trebui să fim recunoscători. Marea atrage turiști, ceea ce înseamnă bani, atât în buzunarelor lucrătorilor în domeniul hotelier cât și în bugetul local. E adevărat că unii dintre „musafiri ” nu prezintă prea multă decență, dar nici noi nu suntem toți sfinți, să fim serioși!
Una dintre marile nemulțumiri ale celor de vârsta mea rămâne totuși activitatea culturală prea puțin dezvoltată. Nu avem cinematograf sau teatru, dar lucrurile au început să se miște și măcar pentru asta să fim recunoscători. Se mai face ba o proiecție de film, ba o piesă de teatru, o zi a Marinei, am avut și un festival al nostru, nu e chiar așa de rău. De fapt este rău, rău pentru că prea dramatizăm! Avem la doi pași Constanța și, pentru cazuri extreme de sete de evenimente…, București. Mulți oameni în țara asta ar vrea să aibe capitala așa de aproape. Totul stă la latitudinea și… bugetul tău!
Nu am mai menționat că avem un spital mulțumitor cu o priveliște superbă către mare, trei licee care acoperă multe profiluri și specializări, ori că suntem ATÂT de aproape de Vama Veche, astea sunt lucruri care vin de la sine. Și ca să fie clar, nu vreau acum să plângă nimeni de fericire că locuiește în Mangalia, dar măcar de nu aș mai auzi atâția oameni zilnic care să facă o adevărată dramă din locuitul în Mangalia!
Îi înțeleg pe toți cei ce vor să plece, sunt și eu una dintre ei. Am atâtea de văzut în viață, nu pot să trăiesc permanent aici, însă asta nu înseamnă că nu mă întorc cu drag, sau că nu mi-e dor de liniștea și briza noastră.
Până la urmă am crescut cu plaja lângă mine, mirosul de mare mi s-a împregnat în piele și am devenit dependentă de el.
A fost nevoie de optsprezece ani ca să ajung la concluzia asta și recomand să vă gândiți și voi acum la motive pentru care iubiți Mangalia, sau pentru care vă considerați norocoși că sunteți de aici.
Andreea Ioniță, august 2018.
Mangalia News, 26.08.2018.
