Domnule, acum ce să spun? Și eu am fost pescar… Eram așa de bun că săreau peștii pe mal când mă vedeau… și asta nu-i de glumă… într-un an așa am pățit. Păi, gândește-te și dumneata, cu așa talent ajungi om de bani gata, ce mai… Da’ banii nu-s de mine va spun drept… când prindeam, n-aveam cui să-l dau, când nu prindeam, mă întreba lumea de pește… și așa m-am lăsat de pescuit c-am avut o dată un soi de revelație mistică, după ce mi-am luat câteva scule… Mă gândeam „Imposibil cu așa scule să nu iau ceva barosan, îl prind pe ăla de 10 kg garantat… Hai să te văd acum, cumetre, zic, ce-ai să faci?”
Ce-aș fi mâncat și eu acum niște crap prăjit cu mămăliguta și mujdei … Ehee… Mda, da’ nevastă-mea e de vină… „Mă, tată, mi-a zis, fă și tu ceva sport, mă, că-i păcat…” și așa m-am apucat de pescuit… Vezi azi nu mai dădeam atâți bănisori pe scule… și poate mâncam și ceva pește din economii… Ia acu prinde, că ai scule, frățică…
Cum știi pregătirile ne omoară …dis de dimineață, pe la trei, că așa plecăm noi cu noaptea-n cap…trezirea… Băi știi cum sari din pat când e vorba de pescuit? Îți trece și obosela și tot… Să nu uiți mămăliga (mămăliga aia de pătrățică fiartă-n două ape, o parte făină, două mălai nu aialaltă de momit), vezi dacă ai pus tot în rucsac… momeli, momitoare, ace, monturi toate cele și nu în ultimul rând sculele… da’ de uitat tot uiți ceva frățică zici că-i făcut…
Pe la 4 apar și fârtații, că doar n-ai să mergi singur, că nu se cade să n-ai tu cu cine să spui o vorbuliță pe drum … că la pește nu se vorbește frate… tensiune mare… tre’ să urmărești tot… Cum ajungi pe loc… adulmeci că un prădător… bagi degetu’n gât și vezi de unde bate vântul, scormonesti cu privirea tot, tot … ies bule din apă, nu ies, apa e plină de iarbă sau nu, e multă piatră etc… e caldă sau e rece… la sfârșit te-apleci iei în mână un pumn de pământ și-i dai drumu’ printre degete… adică știi dumneata ca la mort în semn de respect… da’ aici cu altă semnificație, că o promisiune tăcută… și surdă…
Ehee și-abia acum începe distracția… Scaunul, frățioare… fără scaun bun la pescuit, ești mâncat… trebuie să stai relaxat… să ai toate simțurile într-o stare de veghe liniștită… te așezi și îți aprinzi o țigară și gândești „Pe partea asta, două fixe și în partea cealaltă sculele (adică alea 3 lansete noi de la firma aia de care știm noi)…
Mai oameni buni… pe stânga sculele aranjate, swingere, fir textil, ace de firmă… chestii… porumb, porumb toate la apa … pe dreapta 2 fixe la 7 m… o mândrețe de fixe drepte și lustruite, aranjate de mandea… plute, pană de păun, culisante, plumb culisant, ace mama lor ce mai … tot să pescuiești…
Am tot pescuit așa până pe la 10… mă mai uitam cu coada ochiului la ceilalți… nimeni, nimic… „Ia zi, mă Costică, mușcă ceva? Așa și așa, răspunde, ce să zic mi-a mișcat-o de vreo două ori … da la tine?… Mai, la mine mi-a plimbat-o odată… Da, zice? Înseamnă că era mare…” Deja 11… Băi poate vrea pe mămăligă frățioare, ia să bag mămăligă… „Bai Costică, tu pe ce ești? Pe râmă, răspunde… Aha, bag eu pe mămăligă, să vedem din două una tot trebuie să muște…”
Arunc… prima … chiar în sala de mese… a doua tot pe acolo când pun mâna pe a treia… prima se opintește și da să o ia înspre apa… Asta e… la naiba las pe a treia jos și sar … pun mâna pe lansetă… înțep și mulinez… greu… mare frățioare … Și eu l-am luat, l-aud și pe Costică, care mulina și el de-i ieșeau ochii din cap… În drepta mea, a doua lansetă, swingerul sus, guta înțepenită de puteai să cânți la coardă… Da’ zic nuu frățică cine fuge după doi nu prinde nici unul… să-l scot pe asta și-om mai vedea pe urmă… Și dăi și mulinează și mulinează … locul doi, când sus când jos, de ziceai că a înebunit frățioare … lasă, mă gândesc, c-o fi dat norocul și peste noi… și iar mulinează și mulinez… și mă gândesc „Sa mă aplec să îl înțep măcar și pe asta”… dar dintrodată un sunet ascuțit… L-am scăpat, m-am albit… mă uit la Costică care era după un pâlc de trestie îl scăpase și el… „Mama măsii, când nu e nu e ce să mai …”
Scot lanseta din apa cu chiu cu vai… mă uit momitorul meu prins de alt momitor… Să vezi drăcia dracu’ zic că peștele era prins în momitorul ălalalt de aia venea așa de greu… Uitasem de locu’ doi … „Da-o în masa de treabă, frate” zic… „Cat e ceasu băi Costică? Aproape 12…” răspunde … „Aha eu le mai arunc o data și dacă nu trage le strâng că n-are rost… Așa fac și eu,” declară și Costică… îngânând ceva pe-nfundate și trebăluind de zor…
Mă gândesc „Dacă și Costică s-a săturat e clar, ce să mai…” Pun mâna pe a doua lansetă să o scot din apa că nu mai mișcă nimic… l-am pierdut și la asta … asta e … mulinez încet, încet … când deodata, greu… greu tare… „Costica miciocu, zic, că-i mare …” Și dăi și mulinează … i se vede coama … „Asta are 10 kg ca popa, zice Costica”… bagă miciocul și… lupte mărețe, crâncene da’ scoate o mândrețe de crap sălbatic la vreo 10 kg … „Bravo, Barosane, zice … ai vrut crap, uite ai crap … ce să mai… „
Îl punem pe mal pe iarbă… îi scot cârligul din buză … „Bai, frumos tare, ce mai …hai cu el în juvelnic… Băi zic juvelnicu’… l-am uitat … și era nou frate, sculă ca lumea de la mama ei… vezi zic trebuie să uiți mereu ceva că altfel …”
Iau peștele-n brațe … „Ce mă, 11 chile că popă zic … Costică îl bag la tine în juvelnic că pe-al meu l-am uitat acasă… Bagă-l zice frumos mă cel puțin 12 chile jumate’… Mda răspund așa mă gândeam și eu „… îl bag în juvelnic și mă îndrept către locul meu…
Acum ce să îți zic… nu îmi mai ardea de peste… parcă mă-nghiontea necuratu’ și n-aveam stare … De tras nu mai trăgea… „Mai stăm fraților că văd că nu mai pune botu’ de loc?” n-aveau ce face că mașina era a mea… „Pai dacă nu mai trage mergem și noi…”
Ne-apucarăm de strâns… nu știu cum da când strângi, parcă-s mai multe frate ca înainte… Acu’ să-i arăt eu lu’ nevastă mea să vedem ce mai zice… Cine-i campionul? Cine-i tata lor? Noroc cu sculele astea frate, se vede diferența… „Costică, hai să luăm peștele ăla și să-l băgam în portbagaj…”
Parcă n-aș mai povesti finalul … cert e că în juvelnicu’ lu’ Costică nu mai era nici un pește… mai târziu am depistat o gaură cât o minge de fotbal la fundul juvelnicului…
Bine că m-am lăsat de pescuit, că poate mai trăiesc puțin… Acum înțeleg ce-nseamna viața de sportiv… Am făcut tensiune, frățică, instant… de un an iau paștile-n fiecare zi… numai nevastă-mea e de vină, ea și cu sportul ei… Da asta nu-i nimic, că după ceva timp Costică al meu se trezi vorbind că deși nu prinse nici un pește mai pierdu și un momitor… „Da, mă, zic, da’ eu? frumusețe de pește… Așa-ți trebuie, fi-ți-ar juvelnicu’al naibii… că Dumnezeu nu doarme… Da’ parcă prinsesem eu un momitor, frățică… Ei aș, ce să caute momitorul lui Costică la mine? Cu tensiunea mea, chiar nu mă mai gândesc… da’ cine știe, oi mai avea vreo șansă vreodată? Parcă mă ard palmele… mă duc să-mi iau pastilele de tensiune… Fir întins…
Sebastian Ursu, august 2018.
Mangalia News, 20.08.2018.
