O clipă de istorie, vorbind despre timpuri, oameni și spații. Spiritul unor vremi demult apuse, readus la viață de cei pentru care profesia este pasiune.
Un loc minunat, în care frumusețea și dantelaria exponatelor dau o încărcătură spirituală aparte Muzeului de Arhologie „Callatis” din Mangalia, vorbind despre dezvoltarea urbei de la începutul sec IV a. Chr.
Fiecare artefact are importanța lui și poartă cu el „viața „prinsă în lut, în sticlă, în piatră și de ce nu … pe un papirus. Și dacă este vorba despre un „papirus demult uitat și pierdut”, valoarea acestei „respirații” este mult mai mare. Papirusul este o plantă erbacee subacvatică, ce crește în zona Deltei Nilului și a Africii Centrale. Din tulpina ei membranoasă erau prelucrate foițele pe care se scria în Antichitate. Un astfel de înscris, purtând denumirea materialului pe care este redactat, a fost descoperit în orașul Mangalia, cu peste o jumătate de secol în urmă.
Pe parcursul cercetărilor desfășurate pe teritoriul vechii cetăți elenistice în anul 1959, de către arheologi ai Institutului de Arheologie din București, au fost descoperite mai multe monumente arheologice, printre care și un mormânt tumular.
Obiectele găsite (doua farfuriuțe de mici dimensiuni, un kantharos – o veche cupă grecească folosită pentru băut și o pateră-vas ritual asemănător cu o farfurioară puțin adâncită), orientarea mormântului pe axa est-vest și fragmentele ornamentale sub forma coroniței de laur ce-i împodobesc capacul format din dale mari de calcar sunt specifice ritualurilor de înhumare din necropolele elenisitice.
În mormânt, cercetătorii au descoperit: fragmente din piese de vestimentație, un schelet bărbătesc cu o dimensiune de aproape 1,75 m lungime, și spre marea lor mirare, pozitionat între oasele mâinii drepte și oasele bazinului acestuia, un papirus.
Micul artefact cu dimensiunea de aproximativ 0,30×0,05 m, a „revăzut lumina zilei” în data de 18 mai 1959, pentru puțin timp și apoi, a fost reacoperit în mormânt, condițiile de mediu fiind un factor care putea accelera stadiul de degradare al papirusului.
În urma discuțiilor purtate de către specialiștii români cu Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, șeful departamentului de restaurare din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat A.S. Puskin din Moscova, Prezidiul Academiei R.P.R a concluzionat că în România nu existau condiții pentru conservarea artefactului. Drept urmare, la data de 5 iunie 1959, prof. Radu Vulpe, istoric și arheolog, a predat pe bază de proces-verbal către Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, reprezentant al părții ruse, micul obiect.
Până în anul 2011, informații privind existența papirusului apar la Moscova:
– în anul 1968, când Mihail Alexandrovici Alxandrovskii declară, în ziarul Moscow News, că papirusul a plecat în România, imediat după terminarea procesului de conservare,
– în anul 1973, în volumul ”Arheologia României”.
Profesorul Ion Pâslaru, doctor în istorie și arheologie, fost director al Muzeului de Arhelogie din Kiev, profesor asociat al Universității din Moscova, director științific al Muzeului de Arheologie „Callatis”, își amintește de existența acestui artefact și, în anul 2002, începe demersurile pentru a-l găsi. Fără un sprijin real din partea autorităților, intenția domniei sale rămâne fără rezultat.
În anul 2009, directorul Muzeului de Arhelogie „Callatis’, cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc, împreună cu dr. Ion Pâslaru, vor demara un nou proiect pentru găsirea și recuperarea papirusului.
Doi ani mai târziu, în data de 22 august 2011, micul artefact se întoarce în Mangalia, fiind predat către partea română în cadrul unei ceremonii oficiale. Partea rusă a fost reprezentată de dr. Alexander Lesovoy, directorul Centrului de restaurare științifică I. E. Grabar din Moscova.
Unica descoperire de acest fel de pe teritoriul României, papirusul este datat în a doua jumatate a secolului IV a. Chr. Părerile istoricilor privind scopul pentru care a fost întocmit la acea vreme sunt împărțite, doar un singur lucru este cert: defunctul era un om important al cetății. Textul este scris în limba greacă veche, însă nu a putut fi descifrat, motivat de forma fizică în care acest artefact se găsește. Împărțit în 154 de bucățelele de mărimi mici, cu literele de dimensiuni între 2-3 mm, caligrafiate cu culoare maroniu-închis, papirusul din Mangalia este unul dintre cele mai vechi din Europa.
Un artefact micuț, o valoare inestimabilă și oameni pentru care istoria înseamnă viață.
Sursă: Istoria singurului papirus descoperit în România – autor: Cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc, Director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Ana Maria Bocai, ampress.ro, 31.07.2018.
Articole publicate de cotidianul online Mangalia News despre Istoria acestui renumit papirus și despre Muzeul de Arheologie ”Callatis” din Mangalia, puteți viziona aici.
MN: La mulți ani, Sorin Marcel Colesniuc!
Sănătate, mult noroc și nenumărate bucurii, cu ocazia Semicentenarului! 🙂
Mulțumim, Ana-Maria Bocai, pentru articolul dedicat acestor oameni admirabili, devotați profesiei lor!
Mangalia News, 01.08.2018.
