Fortuna cu Pontos, protectorii oraşului Tomis

0
1061

    În urmă cu apro­xi­ma­tiv o săp­tămâ­nă am pre­zen­tat poves­tea Şar­pe­lui Gly­kon, des­co­pe­rit în anul 1962 la Con­stanţa, o super­bă sta­tu­e­tă ce face par­te din­tr-un teza­ur alcă­tu­it din zece sta­tui şi 13 baso­re­li­e­furi, la care se ada­u­gă un mic altar. La înce­put, a fost scos la lumi­na zilei capul unei sta­tui, în jurul căre­ia s‑a săpat, des­co­pe­rin­du-se, pe măsu­ră ce săpă­tu­ra s‑a adân­cit, între­gul teza­ur.

    Aceas­tă sta­tu­ie era, de fapt, repre­zen­ta­rea zei­ţei Fort­u­na, ală­tu­ri de care se afla şi zeul Pon­tos, deci un grup sta­tu­ar pe care spe­cia­li­ş­tii l‑au datat în a doua jumă­ta­te a seco­lu­lui al II-lea p.Chr.

    „În ace­ea­şi peri­oa­dă au fost emi­se şi mone­de cu repre­zen­tări, pe revers, ale divi­ni­tă­ţi­lor Fort­u­na şi Pon­tos. Teza­u­rul fuse­se îngro­pat de ado­ra­to­rii cul­te­lor păgâ­ne, după ce cre­ş­ti­nis­mul a deve­nit reli­gie de stat în Impe­ri­ul Roman. Fort­u­na cu Pon­tos au fost cio­pli­te, apoi şle­fu­i­te în mar­mu­ră albă, fină. Zei­ţa Fort­u­na are înă­lţi­mea de 1.45 cm, Zeul Pon­tos are 49 cm înă­lţi­me, iar soclul pe care sunt aşe­za­te cele două zei­tă­ţi este de 10 cm. Pe capul zei­ţei se află o coroa­nă luna­tă sau o dia­de­mă. Capul este îndrep­tat spre dreap­ta, iar părul este ondu­lat şi piep­tă­nat cu căra­re pe mij­loc. În mâna stân­gă ţine cor­nul abu­n­denţei, plin cu fruc­te, iar cu mâna dreap­tă, care nu s‑a păs­trat, ţinea un scep­tru. Zei­ţa este îmbră­ca­tă într-un chi­ton cu pliuri ver­ti­ca­le, dese în par­tea de jos. Chi­to­nul este o tuni­că lun­gă şi strâm­tă, pur­ta­tă de greci în Anti­chi­ta­te, atât de femei cât şi de băr­ba­ţi. Pes­te chi­ton se află un hima­tion, ridi­cat pe cap ca un văl, răsu­cit sub sâni, care cade până sub genunchi. Hima­tio­nul este o man­tie gre­ceas­că prin­să cu o agra­fă pe piept sau pe umăr. Sub veş­mânt sunt clar con­tu­ra­te coap­sa şi genun­chiul drept”, a decla­rat, pen­tru „Cuget Liber”, cer­ce­tă­tor şti­inţi­fic doc­tor Sorin Mar­cel Coles­niuc, direc­to­rul Muze­u­lui de Isto­rie Naţio­na­lă şi Arhe­o­lo­gie Con­stanţa.

    Des­pre zei­ţa Fort­u­na, se ştie că ea pur­ta nume­le de Tyche în peri­oa­da grea­că. Aceas­tă divi­ni­ta­te repre­zen­ta noro­cul şi nepre­vă­zu­tul şi era, dese­ori, bine­fă­că­toa­re. Potri­vit lui Sorin Coles­niuc, ea era repre­zen­ta­tă de o feme­ie tână­ră, cu veş­min­te bogat dra­pa­te, ţinând într‑o mână cor­nul abu­n­denţei, iar în cea­lal­tă un scep­tru, o pate­ră sau câr­ma unei nave. Anti­cii îi con­stru­iau tem­ple şi o invo­cau atunci când ini­ţiau o acţiu­ne mai difi­ci­lă.

    Atât în peri­oa­da ele­nis­ti­că, dar mai ales în peri­oa­da roma­nă, zei­ţa era con­si­de­ra­tă fon­da­toa­rea şi pro­tec­toa­rea unor ora­şe, cum este şi cazul ora­şu­lui Tomis, dar şi pro­tec­toa­rea navi­ga­ţi­ei. La picioa­re­le ei se afla, de obi­cei, roa­ta noro­cu­lui, dar şi per­so­ni­fi­ca­rea unui ele­ment geo­gra­fic pen­tru iden­ti­fi­ca­rea ora­şu­lui, cum este situ­a­ţia zeu­lui Pon­tos.

    Ală­tu­ri de zei­ţă, în par­tea stân­gă, este sculp­tat zeul Pon­tos ieşind nud din valuri.

    „Aces­te valuri sunt repre­zen­ta­te de frun­ze de acant. Pon­tos se spri­ji­nă cu mâna stân­gă pe o pro­ră de cora­bie, iar cu mâna dreap­tă pe un trunchi de arbo­re. Pe cap are o coroa­nă mura­lă repre­zen­tând un zid de ceta­te, cu o poar­tă cu două intrări arcu­i­te, măr­gi­ni­te de tur­nuri. Tru­pul are o mus­cu­la­tu­ră puter­ni­că, părul şi bar­ba sunt câr­li­onţa­te, iar pri­vi­rea este îndrep­ta­tă spre capul Fort­u­nei. Ini­ţi­al, în peri­oa­da grea­că, Pon­tos per­so­ni­fi­ca toa­te mări­le, dar, în peri­oa­da roma­nă, rămâ­ne zeul Pon­tu­lui Euxin”, a expli­cat direc­to­rul MINAC. (sur­sa: cugetliber.ro).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply