APARENȚELE ÎNŞALĂ.
Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârșitul secolului al XIX-lea…

0
1021

APARENȚELE ÎNŞALĂ.

Aceas­tă poves­te ade­vă­ra­tă se întâm­pla în Ame­ri­ca la sfâr­și­tul seco­lu­lui al XIX-lea. O doam­nă şi soţul ei, au cobo­rât din tren în Bos­ton, cu inten­ția de a ajun­ge la Uni­ver­si­ta­tea Har­vard. Erau îmbră­cați des­tul de modest: ea, într‑o rochie de bum­bac, el, îmbră­cat într-un cos­tum sim­plu, nu chiar de cea mai bună cali­ta­te.

S‑au adre­sat, fără să fi avut o pro­gra­ma­re pre­a­la­bi­lă, secre­ta­rei preşe­din­te­lui de la Uni­ver­si­ta­tea Har­vard. Secre­ta­ra a ghi­cit ime­di­at că aceștia veneau de la țară, că erau fer­mi­eri, care nu puteau avea nimic de a face cu Har­vard.

– Dorim să‑l vedem pe dom­nul preşe­din­te – a spus omul încet.
– Îmi pare rău, este foar­te ocu­pat – a răs­puns secre­ta­ra.
– Aştep­tăm – a repli­cat feme­ia.

Ore întregi, secre­ta­ra i‑a igno­rat, în spe­ranţa că cei doi, în cele din urmă se vor des­cu­ra­ja și vor ple­ca. Ei nu au ple­cat, ceea ce a făcut să cre­as­că frus­tra­rea aces­te­ia.

În cele din urmă a decis să‑l deran­je­ze pe preşe­din­te, deşi era o cor­voa­dă pe care ea mereu o evi­ta .
– Poa­te dacă veți vor­bi cu ei câte­va minu­te, vor ple­ca – i‑a spus secre­ta­ra preşe­din­te­lui Uni­ver­si­tă­ţii. Aces­ta făcu o strâm­bă­tu­ră de dez­gust, şi accep­tă. Cu frun­tea încrun­ta­tă, dar cu dem­ni­ta­te, se îndrep­tă cu pas majes­tu­os spre pere­chea care aștep­ta.

Feme­ia îi spu­se:
– Am avut un fiu care a învă­țat la Har­vard timp de un an. El a iubit Har­vard-ul. A fost feri­cit aici, dar acum un an, a murit într-un acci­dent. Soţul meu şi cu mine am vrea să con­struim ceva, unde­va în cam­pus, care să fie în memo­ria fiu­lui nos­tru.

Preşe­din­te­le nu a părut inte­re­sat.

– Doam­nă – a spus aces­ta – nu putem ridi­ca o sta­tu­ie pen­tru fie­ca­re per­soa­nă care a învă­țat la Har­vard şi apoi a murit. Dacă am face‑o, acest loc ar părea un cimi­tir.

– Oh, nu, repli­că repe­de feme­ia – nu dorim să se ridi­ce o sta­tu­ie. Ne-am gan­dit că am fi bucu­roși să donăm o clă­di­re uni­ver­si­tă­ții Har­vard.

Pre­șe­din­te­le a întors către ei pri­vi­rea.

Arun­că o pri­vi­re la rochia și la cos­tu­mul sim­plu cu care cei doi erau îmbră­cați și excla­mă apoi:

– O clă­di­re!! Aveți cum­va idee cât cos­tă o clă­di­re? Am inves­tit pes­te șap­te mili­oa­ne și jumă­ta­te de dolari în clă­di­ri­le de aici, de la Har­vard!

Pen­tru o cli­pă feme­ia a tăcut.
Pre­șe­din­te­le s‑a gân­dit că poa­te acum se va putea deba­ra­sa de ei.

Feme­ia se întoar­se către soțul său și îi spu­se încet:
– Atât de puțin cos­tă o uni­ver­si­ta­te? De ce să nu con­struim noi de la înce­put una nouă, a noas­tră? Soțul său accep­tă.

Fața pre­șe­din­te­lui se întu­ne­că de con­fu­zie și uimi­re.

Dom­nul Leland Stan­ford şi soţia lui s‑au ridi­cat şi au ple­cat, au călă­to­rit până în Palo Alto, în Cali­for­nia, unde au pus baze­le uni­ver­si­tă­ții care le poar­tă nume­le, Uni­ver­si­ta­tea Stan­ford, în memo­ria unui fiu de care Har­vard nu a mai fost inte­re­sat.

Uni­ver­si­ta­tea “Leland Stan­ford Juni­or” a fost inau­gu­ra­tă în 1891, în Palo Alto. “Juni­or”, deo­a­re­ce ono­ra memo­ria fiu­lui boga­tu­lui lati­fun­di­ar. Aces­ta era ‘memo­ri­a­lul‘ său.

În ziua de astăzi uni­ver­si­ta­tea Stan­ford este pe locul întâi în lume, mai sus decât Har­vard.

CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA, ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE!

sur­sa: istoriesinumismatica.wordpress.com, 24.04.2014.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply