Scrisoarea unei bătrâne către tinerii din România: Dragii mei, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță…

0
903

Eu aș retra­ge drep­tul la vot tutu­ror pen­sio­na­ri­lor (…) Pai cum sa îmi deci­dă mie vii­to­rul un moș senil care iese din sec­ția de vota­re și dă col­țu’ ”– aces­ta este mesa­jul unui tânăr, pos­tat pe face­bo­ok.

Iată răs­pun­sul feno­me­nal al bătrâ­nei:

”Dra­gii mei tineri, când încă făceați pipi în pan­ta­loni și caca la oli­ță, moșul aces­ta era ceva mai tânăr. Și vă era părin­te. Da, poa­te acum este senil și azi sau mâi­ne va da col­țul. Însă ar tre­bui să vă adu­ceți amin­te că pe vre­muri vă șter­gea la fund, punea reșo­ul în pri­ză să facă cald, când vă schim­ba scu­te­cul, sau vă ținea în bra­țe, legă­nân­du-vă, aco­pe­rin­du-vă cu pături, ca să nu vă fie frig în case­le pe care comu­nis­mul le ținea la limi­ta înghe­țu­lui.

Moșul aces­ta își rupea hai­ne­le ca să vă adu­că două por­to­ca­le sau o buca­tă de car­ne. Apoi vă spu­nea, zâm­bind, să mân­cați totul, întru­cât el este sătul, cu toa­te că‑i ghi­o­ră­iau mațe­le de foa­me. Se scu­la la două noap­tea (vară sau iar­nă), ca să prin­dă o sti­clă de lap­te, tot pen­tru voi.

Tot el vă tri­mi­tea pache­te pli­ne cu bună­tăți la cămi­nul stu­den­țesc, pre­cum și bani, în timp ce el cu baba lui (și ea mai tână­ră pe atunci) mân­cau zile în șir faso­le, car­tofi sau borș de sfe­clă. Voi chel­tu­iați banii pe bere cu pri­e­te­nii, ei lăcri­mau aca­să, bând o cană de apă și numă­rân­du-și fie­ca­re bănuț pen­tru copi­lul lor.

Gân­diți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi exis­tat

Mai îna­in­te de a da cu pie­tre în bătrâ­nul care vă este părin­te, bunic, vecin, unchi sau mătușă, gân­diți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi exis­tat. Spu­neți că au fost lași pen­tr că nu s‑au împo­tri­vit regi­mu­lui comu­nist. Poa­te că aveți drep­ta­te. Însă au fost lași și pen­tru că exis­tați voi. Au fost lași și pen­tru ca să vă ape­re pe voi.

V‑ar fi fost mai bine la casa de copii, cu părin­ții uciși sau în închi­sori? Cura­jul lor – dacă ar fi fost – era unul dement într‑o soci­e­ta­te care-ți punea pum­nul în gură și te băga la puș­că­rie sau te uci­dea în băta­ie. Un ase­me­nea curaj v‑ar fi făcut orfani cu sigu­ran­ță. Ați fi fost mai feri­ciți? Ați mai fi avut astăzi aces­te drep­turi (chiar și ace­la de a fi nesim­țiți) dacă n‑ar fi murit oameni în 1989? Puteau să tră­i­as­că și să ajun­gă astăzi moși și babe. Să nu le pese, să stea aca­să, să-și păzeas­că spa­te­le.

Nu cred într-un vii­tor con­dus de un asem­nea tânăr. Nu cred într-un vii­tor în care ne batem joc unii de alții, tine­rii de bătrâni pen­tru că sunt mai în vâr­stă, sau mai nepu­tin­cioși, bătrâ­nii de tineri pen­tru că sunt imber­bi și fără expe­rien­ță. Nu cred într-un vii­tor în care nu avem res­pect unii față de alții. Nu cred într-un vii­tor în care drep­tu­ri­le se acor­dă numai uno­ra.

Sper ca toc­mai tine­rii să fie pri­mii care să voci­fe­re­ze împo­tri­va unor ast­fel de dis­cri­mi­nări. Și mai tră­iesc cu spe­ran­ța că ase­me­nea spe­ci­me­ne sunt rare, că tine­rii își iubesc părin­ții și buni­cii bătrâni, la fel cum cei din urmă își iubesc copi­ii și nepo­ții. Alt­fel lumea asta s‑ar duce dra­cu­lui”. (sur­sa: inter­net).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply