JE SUIS SIMONA!

0
278
Booking.com

Dicu rea­cţio­nea­ză după ata­cu­ri­le împo­tri­va lui Halep şi a Româ­ni­ei: „JE SUIS SIMONA!” […] 

Cari­ca­tu­ra din „Char­lie Heb­do”, o ruşi­ne isto­ri­că

Am con­sta­tat o anu­me con­ce­pţie noci­vă la unii con­tem­po­rani. Lor li se pare că „miş­to­ul” îi face să tră­i­as­că mai bine. Îl con­fun­dă cu noţiu­nea de „umor” şi atunci dis­trug pri­e­te­nii. Pri­e­te­nii de seco­le, pen­tru că între Româ­nia şi Franţa exis­tă o isto­rie a bucu­ri­ei şi a filo­so­fi­ei. Bucu­reş­ti­ul a fost „micul Paris”, iar de când exis­tă Simo­na Halep, „Pari­sul este micul Bucu­reşti”. Sigur, când jun­gla cobo­a­ră în oraş, tre­bu­ie s‑o încar­ce­rezi, ca să nu te con­ta­mi­ne­ze…. Cu toa­te astea, nu peda­lăm pe ase­me­nea par­ti­turi, pen­tru că, din păca­te sau din feri­ci­re, domnii de la „Char­lie Heb­do” ne sunt con­fra­ţi. Cu sau fără ghi­li­me­le. Dar exis­tă momen­te în care „pam­fle­tul” tre­bu­ie să înce­te­ze. Şi dacă tot ai comis‑o, ar tre­bui să-ţi fie ruşi­ne şi de umbra ta…

Simo­na Halep a câş­ti­gat nu doar un tur­neu, ci a cuce­rit inimi. De pe tot mapa­mondul. Ini­mi­le albi­lor, chi­ne­zi­lor, afro-ame­ri­ca­ni­lor, băr­ba­ţi­lor, feme­i­lor, ba chiar şi ale pisi­ci­lor, pen­tru că mota­nul meu, Pike, a mie­u­nat, cu drag, la toa­te meciu­ri­le ei… De ce s‑o jig­neşti pe Simo­na Halep? Pen­tru că POATE, iar tu nu poţi? Asta înseam­nă să fii „rasist”. Adi­că să fii cinic şi igno­rant. Dar, vor­ba lui Adri­an Pău­ne­scu, „Pe Pământ, idi­oţii au arme, iar cu ele pot face ori­ce”…

Din păca­te, „cari­ca­tu­ra” din „Char­lie Heb­do” este o ruşi­ne isto­ri­că. M‑aş „flam­ba” un pic şi aş afir­ma că însă­şi aceas­tă publi­ca­ţie este o cari­ca­tu­ră, dar din res­pect pen­tru mese­ria de jur­na­list, din preţu­i­re pen­tru popo­rul fran­cez şi pen­tru cole­gii de brea­slă, îmi înfrâ­nez por­ni­rea tri­vi­a­lă şi aştept, la rân­dul meu, res­pec­tul şi preţu­i­rea lor. Şi scu­ze­le de rigoa­re, ca ROMÂN. Nu e o ruşi­ne să-ţi recu­noşti greşe­a­la, e o cri­mă să te faci că plo­uă… […] 

Aştep­tări de la auto­ri­tă­ţi

Vă măr­tu­ri­sesc că am pri­mit sute de mesa­je după edi­to­ri­a­lul scris la fina­lul vic­to­ri­ei Simo­nei. Mi-aş dori ca ea să citeas­că ace­le rân­duri, pen­tru că nu sunt ale mele, ci sunt cre­a­te de ea, prin tele­pa­tie. Mi-aş dori ca dom­nul preşe­din­te Johan­nis s‑o deco­re­ze pe Halep până nu împli­neş­te 100 de ani. Aceas­tă feti­ţă este o bucu­rie, un înger. Şi ca român, apro­pi­at de îngeri, nu per­mit unor pse­u­do-umo­ri­şti să-şi bată joc de seme­nii mei. De ini­ma mea. Şi îmi mai doresc ca atât auto­ri­tă­ţi­le româ­ne să nu mai rămâ­nă insen­si­bi­le (în gene­ral vor­bind, nu nea­pă­rat „doar” la cazu­ri­le pre­zen­ta­te mai sus) la agre­siu­ni­le îndrep­ta­te asu­pra aces­tui neam.

Măreţia stă în min­tea oame­ni­lor „sim­pli” care nu sunt înşu­ru­ba­ţi în frus­trări. Ea nu păşeş­te, mar­ți­al, în iro­nii deşu­che­a­te…

Pe noi ne inte­re­sea­ză că Simo­na Halep este o bucu­rie. O bucu­rie care, dese­ori, ne‑a făcut să sufe­rim, dar care s‑a desă­vârşit. Ca‑n poe­mul lui Bau­de­lai­re, în care par­fu­mu­ri­le stau pe eta­je­ră şi în care aerul cel impur şi păcă­tos se ara­tă bun de res­pi­rat…

Con­clu­zia este că dacă Simo­na Halep e „ţigan­că”, atunci şi eu sunt „ţigan”. Dacă Simo­na Halep e „hoa­ţă”, pen­tru că le‑a „furat” tro­fe­ul, atunci şi eu sunt „hoţ”. Pen­tru că Halep m‑a „muş­cat” de suflet şi m‑a molip­sit.

Je suis Simo­na!


Citiți arti­co­lul inte­gral sem­nat de Andrei-Geor­ge Dicu, în fanatik.ro


N.red: Aceas­ta este cari­ca­tu­ra celor de la Char­lie Heb­do:

și iată și o repli­că de asea­ră:

Citiți și: Poves­tea Tur­nu­lui Eiffel şi lega­tu­ra româ­ni­lor cu aces­ta.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele