Paul Palencsar: ”În Anglia, polițistul cântă la acordeonul cerșetorului român, amintindu-și de Irlanda lui dragă. Nu a contat faptul că tocmai dezlipise acordeonul de la pieptul unui țigan român, care nu mirosea a Chanel 5. A cântat, a dat din picior, din nou copil. Totul se încheie cu “God bless you!”, “Well done!” și un bănuț strecurat discret în buzunarul amărâtului, căruia îi spune, “Nu am voie să fac asta, dar…”
E atât de ușor să fii bun și să folosești inima, nu bastonul și insigna. Aviz vânătorilor de bătrâni cu pătrunjel de la noi, care nu au crescut în Irlanda, ci în România, o țară (…) care le-a furat copilăria și inima!”
