SCRISORI DE LA TEDDY — Povestiri cu tâlc, povestiri adevărate

0
276
Booking.com

O poves­te minu­na­ta des­pre scoa­la, elevi, mode­la­rea carac­te­re­lor si influ­en­ta­rea vii­to­ru­lui lor, prin com­por­ta­men­tul si cali­ta­tea uma­na a pro­fe­so­ru­lui.

”In timp ce se afla in fata copi­i­lor din cla­sa a 5-a, in pri­ma zi de scoa­la, le-a spus un nea­de­var. Ca majo­ri­ta­tea pro­fe­so­ri­lor, le-a spus ele­vi­lor sai sa ii iubes­te pe toti la fel de mult.

Totu­si, acest lucru nu era posi­bil, deo­a­re­ce in pri­mul rand, cufun­dat in ban­ca sa, era baie­te­lul numit Ted­dy Sta­l­lard.

Doam­na Thomp­son il urma­ri­se pe Ted­dy in anul pre­ce­dent si obser­va­se ca aces­ta nu se juca cu cei­lalti copii, hai­ne­le sale erau nein­gri­ji­te si era mur­dar mai tot tim­pul.

Si Ted­dy putea fi nesu­fe­rit. Se ajun­se­se pana aco­lo incat Doam­nei Thomp­son ii facea pla­ce­re sa scrie pe lucra­ri­le aces­tu­ia, cu un cre­ion gros si rosu, un X mare si ingro­sat si sa ii dea nota 4.

La scoa­la la care pre­da doam­na Thomp­son, tre­bu­ia sa revi­zu­ias­ca toa­te carac­te­ri­za­ri­le ele­vi­lor, iar pe Ted­dy il lasa­se inten­tio­nat la urma. Totu­si, cand a des­chis dosa­rul aces­tu­ia, a ramas sur­prin­sa sa vada ca pro­fe­soa­ra din pri­mul an scri­se­se “Ted­dy e un copil istet, isi face teme­le cu gri­ja, este manie­rat si este o pla­ce­re sa fii in pra­j­ma lui”.

Pro­fe­soa­ra din cla­sa a 2-a scri­se­se “Ted­dy este un elev exce­lent, apre­ciat de cole­gii sai, dar este tul­bu­rat de fap­tul ca mama sa sufe­ra de o boa­la incu­ra­bi­la, iar via­ta de aca­sa tre­bu­ie sa fie foar­te grea”

Pro­fe­soa­ra din cla­sa a 3-a scri­se­se “Moar­tea mamei sale il afec­ta­se foar­te mult. Se stra­du­ies­te foar­te mult, dar pe tatal sau nu il prea inte­re­sea­za, iar cli­ma­tul de aca­sa il va afec­ta in curand, daca nu se va schim­ba ceva”

Pro­fe­soa­ra din­tr-a 4-a a scris “Ted­dy este retras si nu mai este inte­re­sat de scoa­la. Nu are multi pri­e­te­ni si une­ori adoar­me in tim­pul orei”

De-acum, doam­na Thomp­son inte­le­se­se pro­ble­ma si i-a fost rusi­ne de ce facu­se. S-a sim­tit si mai prost cand ele­vii ei i-au adus cado­uri de Cra­ciun, lega­te cu pan­glici fru­moa­se si impa­che­ta­te in har­tie stra­lu­ci­toa­re. Mai putin Ted­dy.

Cado­ul aces­tu­ia era impa­che­tat cu har­tie obis­nu­i­ta de culoa­re maro. Doam­nei Thomp­son i-a fost greu sa il des­chi­da in fata celor­lalti. Unii din­tre elevi au ince­put sa rada cand a des­co­pe­rit o bra­ta­ra care­ia ii lip­seau une­le pie­tre si o sti­clu­ta de par­fum pe trei sfer­turi goa­la. Ea i-a cer­tat cand a obser­vat ca bra­ta­ra era dra­gu­ta si par­fu­mul miro­sea fru­mos. Ted­dy Sta­l­lard a ramas dupa ore in acea zi doar pen­tru a-i spu­ne “Doam­na Thomp­son, astazi miro­si exact ca si mama”.

Dupa ce copi­ii au ple­cat, a plans timp de aproa­pe o ora. In acea zi, a ince­tat sa mai pre­dea citi­rea, scri­e­rea si arit­me­ti­ca si a ince­put sa ii inve­te pe elevi.

Doam­na Thomp­son i-a acor­dat o aten­tie deo­se­bi­ta lui Ted­dy. Pe masu­ra ce lucra cu el, min­tea sa a ince­put sa isi revi­na. Cu cat il incu­ra­ja mai des, cu atat aces­ta reac­tio­na mai bine. Pana la sfar­si­tul anu­lui, Ted­dy ajun­se­se cel mai istet elev din casa, si, in ciu­da pro­mi­siu­nii ca ii va iubi pe toti la fel, Ted­dy a deve­nit alin­ta­tul sau.

Un an mai tar­ziu, a gasit o scri­soa­re de la Ted­dy in care ii spu­nea ca e cea mai buna pro­fe­soa­ra pe care o avu­se­se vreo­da­ta.

Au mai tre­cut inca sase ani pana a mai pri­mit un semn de la Ted­dy. Apoi el i-a scris ca ter­mi­na­se lice­ul al tre­i­lea in cla­sa, si ca ea rama­se­se cea mai buna pro­fe­soa­ra pe care o avu­se.

Patru ani mai tar­ziu, a mai pri­mit o scri­soa­re care spu­nea ca va ter­mi­na in curand si facul­ta­tea cu cele mai bune rezul­ta­te. Inca o data o asi­gu­ra pe doam­na Thomp­son ca fuse­se cea mai buna pro­fe­soa­ra.

Apoi au mai tre­cut inca patru ani si a mai venit o scri­soa­re, cu ace­la­si mesaj, dar nume­le expe­di­to­ru­lui era schim­bat: Dr. Theo­do­re Sta­l­lard.

Apoi o noua scri­soa­re in care o anun­ta ca se va casa­tori.

Ii spu­nea ca tatal sau a murit cu cati­va ani in urma si o intre­ba daca ar vrea sa par­ti­ci­pe la nun­ta si sa stea in locul in care sta de obi­cei mama mire­lui. Bine­in­te­les ca a accep­tat. Si a pur­tat bra­ta­ra care­ia ii lip­seau une­le pie­tre si a folo­sit ace­la­si par­fum pe care il pri­mi­se demult de la Ted­dy.

S-au imbra­ti­sat, iar Ted­dy i-a sop­tit la ure­che “Mul­tu­mesc pen­tru ca ai cre­zut in mine. Mul­tu­mesc pen­tru ca m-ai facut sa ma simt impor­tant si mi-ai ara­tat ca pot insem­na ceva.”

Doam­na Thomp­son i-a sop­tit cu lacri­mi in ochi “Ted­dy, ai inte­les gre­sit. Tu esti cel care m-a inva­tat ca pot schim­ba ceva. Nu am sti­ut cum sa pre­dau ele­vi­lor pana te-am intal­nit pe tine.”

Nu poti nici­o­da­ta sa stii cum poti influ­en­ta via­ta alto­ra prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine sea­ma de acest lucru in aven­tu­ra ta prin via­ta si incear­ca sa schim­bi ceva in via­ta celor­lalti”.

sur­sa: povestiri-cu-talc.blogspot.ro


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele