OPINII CIVICE: ‘Poveste de nesomn, despre Şcoala Gala Galaction și Colegiul Economic Mangalia’

0
1011
Booking.com

Delia Casi­a­na: Poves­te de nesomn!!!! Nu-mi apar­ti­ne, dar ne repre­zin­ta. CITITI!!!!
“Întru­cât am înţe­les că jocu­ri­le au fost deja făcu­te, iar ceea ce se întâm­plă în medi­ul vir­tu­al este doar pen­tru sim­pla infor­ma­re a fra­ie­ri­lor care încă mai cred că poţi lup­ta în ţara asta pen­tru ceva, drep­turi, liber­tă­ţi etc.

Mi-am per­mis să pun şi eu titlul la tim­pul tre­cut, după mode­lul pri­mă­ri­ei Man­ga­lia, care a comu­ni­cat pre­sei că a luat deja deci­zia de a muta Şcoa­la Gala Galac­tion în clă­di­rea Cole­gi­u­lui Eco­no­mic Man­ga­lia.

Prin urma­re, TITLU:
Cum a cotro­pit Şcoa­la Gim­na­zi­a­lă Gala Galac­tion
Cole­gi­ul Eco­no­mic Man­ga­lia

Poves­te de groa­ză, pe înţe­le­sul copi­i­lor
SMARDOIANUL GALA ŞI BĂTRÂNUL ECONOM

Cu dedi­ca­ţie pen­tru dom­nul Mihai Sorin: Sun­teţi demn de un repor­taj „Româ­nia, te iubesc”.

A fost oda­tă ca nici­o­da­tă un bătrâ­nel pe nume Eco­nom care îşi ducea via­ţa lini­ş­tit în casa lui. Nu deran­ja­se nici­o­da­tă pe nimeni şi îşi vedea de trea­ba lui, dar se pare că cine­va îi puse­se gând rău.

În urma unui pro­ces de retro­ce­da­re, Smar­do­ia­nul Gala, un vecin influ­ent de-al bătrâ­nu­lui, a fost nevo­it să eli­be­re­ze un spa­ţiu de care dis­pu­nea. După un timp, Gala a înce­put să sim­tă că îl cam strâng pereţii, lucru de care era pro­fund nemulţu­mit. În zadar au încer­cat părinţii lui Gala să îi rezol­ve odo­ru­lui pro­ble­ma loca­ti­vă. Au făcut zeci de tăvi cu pră­ji­turi şi au con­fe­cţio­nat manu­al sute de obiec­te pen­tru a le vin­de la târ­gul de Cră­ciun pe care Gala îl orga­ni­za an de an pen­tru a strân­ge fon­du­ri­le nece­sa­re rezol­vă­rii pro­ble­mei sale. De-a lun­gul tim­pu­lui, au strâns părinţii lui Gala sute de mili­oa­ne, dar el tot nu reu­şea să-şi rezol­ve pro­ble­ma spa­ţi­u­lui. Mai întâi, Gala a spus că îşi va con­strui o man­sar­dă, apoi o ludo­te­că. Nu a făcut nimic din toa­te astea. În schimb, a inves­tit o par­te din banii strânşi pen­tru a ame­na­ja o sală de muzi­că, unde cre­deţi? Fix în clă­di­rea pe care urma să o retro­ce­de­ze. Inte­li­gen­tă inves­ti­ţia, ce mai tura vura. Anii au tre­cut, banii s-au chel­tu­it, dar pro­ble­ma loca­ti­vă a lui Gala tot nu s-a rezol­vat. 

Într-o zi, lui Gala îi veni o idee tră­s­net: să se mute în apar­ta­men­tul Bătrâ­nu­lui Eco­nom, veci­nul său, eva­cu­ân­du-l pe aces­ta cu jap­ca. Zis şi făcut, aşa că bie­tul om se trezi cu el la uşă.
- Tata­ie, uite care-i trea­ba! Eu nu prea mai am loc la mine în casă şi m-am gân­dit să te mut pe mata­le.
- Aoleu, tai­că, dar unde mă duci?
- Hai­de bre, nu-ţi fie fri­că. Îţi fac un bine, tata­ie! O să te mut într-o vilă pe malul mării.
- E fru­mos aco­lo, tai­că?
- Uite, am dese­nat pe şer­veţe­lul ăsta cum o să ara­te şi o să mă duc eu să depun pro­iec­tul ăsta, într-o zi cu soa­re, în mai.
- Anul ăsta?
- Bre, dar pui cam mul­te înte­bări!
- Păi cât durea­ză tai­că?
- Ce?
- Să ridici vila aia în care să mă muţi.
- Aaa­a­a­aa, păi stai că nici n-am depus pro­iec­tul încă şi nici bani nu am s-o con­stru­iesc, dar stai lini­ş­tit că te rezolv. Când pri­mesc love­le­le, o s-o con­stru­iesc.
- Când tai­că, la sfân­tu aşteap­tă?
- Bre, dar văd că ai prins tupeu, ia hai, că te întreci cu glu­ma. După ce că vreau să îţi fac un bine. Păi te mut tem­po­rar într-un spa­ţiu spe­cial ame­na­jat pen­tru mata­le,
ce nu-nţe­legi?
- Unde tai­că, unde?
- Păi, uite aco­lo la ghe­na de gunoi. Eli­be­rezi apar­ta­men­tul şi aşte­pţi mata­le fru­mu­şel aco­lo până când ţi-oi con­strui eu vila pe malul mării.
- Păi, eu NU vreau tai­că să plec din casa mea.
- Da ce, bre, te-a între­bat pe mata­le cine­va ceva? Ia uite dom­nu­le la el!
- Păi, stau aici de zeci de ani.
- Aşa şi?
- Vezi că te-ai cam obrăz­ni­cit, vrea omul să-ţi facă vilă pe malul mării şi tu, nu şi nu!

Vâzând că bătrâ­nul Eco­nom nu se dă cu una cu două, Smar­do­ia­nul Gala îl che­mă în aju­tor pe un ali­at de-al său, pe nume Radu. Şi ce să vezi, se apu­ca­ră amân­doi să îl împingă pe bie­tul om afa­ră din casa lui. Şi dăi, şi dăi … Bătrâ­ne­lul se ţinea cu toa­te pute­ri­le de tocul uşii şi stri­ga cât îl ţinea gura:
- Sări­ţi, oameni buni! Mă dă afa­ră din casa mea!
Comu­ni­ta­tea se strân­se­se aco­lo şi ce să vezi. Unii îl acla­mau pe Smar­do­ia­nul Gala, câţi­va fil­mau, făceau poze şi pos­tau pe Face­bo­ok feţe zâm­bi­toa­re, amu­za­ţi de ce se întâm­plă, în timp ce alţii erau lip­si­ţi de ori­ce rea­cţie vizavi de ce se întâm­pla în jurul lor.
- De ce nu vă duceţi la Veci­nul Teo­re­tic, el are un apar­ta­ment mai mare, stri­ga bătrâ­nul cu dis­pe­ra­re.
Văzând că nu cedea­ză, Smar­do­ia­nul Gala şi aco­li­tul său Radu, se împin­se­ră oda­tă în bie­tul om dobo­rân­du-l la pământ.
- Bre, dar greu te laşi. Aici e vor­ba de lume influ­en­tă şi cu bani, nu de un nei­ca nimeni ca mata­le. Noi res­pi­răm alt aer, ce nu-nţe­legi? Valea la ghe­nă, şi şezi blând aco­lo până îţi con­struim vila pe malul mării.
- Totul e poli­tic, bre! Ai îmbă­trâ­nit degea­ba, n-ai învă­ţat nimic!
Apoi, Smar­do­ia­nul Gala şi aco­li­tul său Radu făcu­ră un ultim gest de umi­li­re a bătrâ­nu­lui Eco­nom. Au smuls de pe pereţii casei bie­tu­lui om plă­cu­ţe­le aurii pe care das­că­lul gra­va­se nume­le foş­ti­lor săi elevi care fuse­se­ră şefi de pro­moţie şi le-au arun­cat pe jos lân­gă bătrân.
- Ia de aici, ca să ai cu ce să-ţi deco­rezi vila de pe malul mării, nu ştiu la ce ţi-o mai tre­bui ţie vilă, dar mă rog, zise cu aro­ganţă Smar­do­ia­nul Gala, bucu­ros că deve­ni­se între timp o mică vede­tă loca­lă.
Ade­vă­rul e, că de mic visa­se el să devi­nă direc­tor de şcoa­lă, inspec­tor şi chiar pri­mar şi era în sta­re să cal­ce pe cada­vre pen­tru asta. Păi cum să se împie­di­ce el de un biet bătrân?

Şi totu­şi, în acel moment, când totul părea pier­dut pen­tru bie­tul om, CEVA MINUNAT S-A ÎNTÂMPLAT. COMUNITATEA A REACŢIONAT ŞI L-A RIDICAT DE PE JOS PE BĂTRÂNUL ECONOM.
- SĂ VĂ FIE RUŞINE! AU STRIGAT EI CU FURIE, FĂCÂND ZID ÎN JURUL BĂTRÂNULUI CĂZUT LA PĂMÂNT.

(După o noap­te de nesomn, am scris cele de mai sus gân­din­du-mă că în Româ­nia ori­ce e posi­bil … chiar să îţi baţi joc de niş­te copii care, în urma note­lor obţi­nu­te la un exa­men naţio­nal au soli­ci­tat să fie repar­ti­za­ţi la Cole­gi­ul Eco­no­mic Man­ga­lia. Ele­vii au dorit să stu­die­ze în aceas­tă insti­tu­ţie şi dato­ri­tă bazei mate­ri­a­le pe care aceas­ta o deţi­ne. Dacă ar fi dorit să stu­die­ze la Lice­ul Ion Băne­scu, şi-ar fi bifat aceas­tă opţiu­ne în momen­tul admi­te­rii la liceu.

Mă întreb dacă părinţii care îl susţin pe Mihai Sorin sunt siguri că fiul sau fii­ca lor va obţi­ne medie de admi­te­re pen­tru Cal­la­tis. S-ar putea întâm­pla să aibă o zi mai proas­tă în dimi­nea­ţa exa­me­nu­lui şi să fie dis­tri­bu­i­ţi la Cole­gi­ul Eco­no­mic pe care părinţii lor se lup­tă chiar în acest moment să îl mute într-o clă­di­re sinis­tră. Sunt sigu­ră că fac­to­rii deci­zio­nali nu au vizi­tat aceas­tă clă­di­re atâ­ta timp cât cetă­ţe­nii sunt infor­ma­ţi că aceas­ta ar fi de fapt un spa­ţiu spe­cial ame­na­jat pen­tru cur­suri.

În acea clă­di­re a fun­cţio­nat, într-ade­văr, acum două­ze­zeci de ani Lice­ul Cal­la­tis. Ele­vii mer­geau zi de zi aco­lo cu sen­za­ţia că era doar ceva tem­po­rar, ceva ce tre­bu­iau să suporte până când se con­stru­ia şcoa­la cea mare şi fru­moa­să în care urmau să se mute.

La înce­put, în cla­sa a 9-a, ele­vii chiar au cre­zut. Stă­teau cu guri­le căs­ca­te ascul­tând poveşti fru­moa­se des­pre cum va fi în noua şcoa­lă, câte labo­ra­toa­re vor avea, exclamând din când în când câte un UAAAAAU emoţio­nat. Prin­tr-a zecea deja se plic­ti­si­se­ră de poveşti, iar în cla­sa a 11-a se rugau să mai prin­dă şi ei măcar un an de stu­diu în mult-aştep­ta­ta şcoa­lă. Şi ce cre­deţi că s-a întâm­plat? Mulţi din­tre ei au ter­mi­nat lice­ul şi n-au mai apu­cat să vadă cum e să stu­diezi într-un liceu ade­vă­rat. Au rămas doar cu amin­ti­rea holu­ri­lor îngus­te de un metru şi jumă­ta­te pe care tre­bu­iau să mear­gă în şir indian, cu paşi măru­nţi, ca să nu îl cal­ce pe cel din faţa lor dacă, doam­ne fereş­te, aveau nevo­ie să mear­gă la baie.

Mă întreb ce s-ar întâm­pla dacă un licean rebel s-ar ascun­de într-un cotlon al aces­tei clă­diri pen­tru a fuma şi ar declanşa un incen­diu. Este prac­tic impo­si­bil să eva­cu­ezi sute de elevi de aco­lo într-o situ­a­ţie de urgenţă. Nu cred că am dori să ree­di­tăm eve­ni­men­tul trist din Colec­tiv la Man­ga­lia. Părinţii nu v-ar ier­ta nici­o­da­tă pen­tru asta, domni­lor con­si­li­eri!

Ah, am uitat, unii din­tre părinţii de la Şcoa­la 5 chiar lup­tă pen­tru muta­rea copi­i­i­lor în acea clă­di­re SINISTRĂ. Bine­înţe­les că nu a copi­i­i­lor lor! A alto­ra! Îşi spun: Lasă, că ăia de la ţară sunt căli­ţi. Care este pro­ble­ma dacă ele­vii de pe ruta Albeşti, Arsa au sta­ţia lân­gă Bise­ri­ca Cato­li­că, adi­că lân­gă şcoa­la unde înva­ţă acum. Par­că îi şi aud: Lasă-i dra­gă să se căleas­că!

Aceşti copii, după ce stau înfri­gu­ra­ţi în sta­ţie iar­na aştep­tând micro­bu­zul, apoi fac nave­ta câţi­va kilo­me­tri, ar tre­bui să mai mear­gă în opi­nia dum­ne­a­lor încă un kilo­me­tru pe jos până la spa­ţi­ul spe­cial ame­na­jat de dom­nul con­si­li­er Mihai Sorin, să tră­i­as­că, care doreş­te să le facă un mare bine. Cei care fac nave­ta cu tre­nul de la Cos­ti­neşti, să mear­gă doi kilo­me­tri pe jos de la gară, fără număr, ce mai …

Vă adân­ci­ţi în peni­bil dom­nu­le Mihai Sorin! Lua­ţi-vă pun­ga cu aerul fil­trat pe care îl res­pi­ra­ţi şi lăsa­ţi-ne!


UPDATE - Delia Casi­a­na: ”…Stiu ca sunt gata in acest moment sa renunt la bine­le per­so­nal, pen­tru toti ele­vii de la scoa­la mea si de la scoa­la gene­ra­la: vin la ori­ce che­ma­re sa ii sus­tin, sunt gata sa torn betoa­ne, ala­turi de ei, ca sa si faca scoa­la noua, imi donez par­te din veni­turi, daca e cazul, pot orga­ni­za ori­ce fes­ti­val cari­ta­bil pen­tru ei, dar nu pot sa-mi anu­lez ele­vii mei, au si ei drep­turi. Macar drep­tul la opi­nie. De ase­me­nea sunt com­plet in dez­a­cord cu ceea ce se intam­pla. Am pri­e­te­ne pro­fe­soa­re la scoa­la gene­ra­la, mun­cesc si ele la fel de mult ca mine, am cunos­tin­te care au copii aco­lo. Si ele­vii lor meri­ta mai mult. Dez­a­prob aces­te tipuri de con­flic­te. Aici nu e vor­ba de con­flic­te pro­fe­sori-pro­fe­sori, elevi-elevi. E un con­flict de inte­re­se stu­pid si atat”.

Sur­se: Fb. (N.r: Opi­ni­i­le apar­țin auto­ri­lor).


N.red: Man­ga­lia News a publi­cat, de-a lun­gul celor șase ani de exis­ten­ță, nume­roa­se arti­co­le, atât des­pre Școa­la Gim­na­zi­a­lă Gala Galac­tion, cât și des­pre Cole­gi­ul Eco­nomic, ca de alt­fel des­pre toa­te șco­li­le și lice­e­le din oraș. Noi dorim să exis­te con­di­ții firești, nor­ma­le, pen­tru des­fă­șu­ra­rea cur­su­ri­lor în toa­te șco­li­le muni­ci­pi­u­lui Man­ga­lia, iar coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News nu face alt­ce­va decât încear­că să reflec­te ceea ce întâm­plă în aces­te zile în medi­ul onli­ne, în spe­ran­ța unei solu­țio­nări cât mai corec­te a situ­a­ți­ei în care se zba­te Școa­la Gala Galac­tion de atâ­ția ani.

Iată câte­va arti­co­le pe tema zilei:

Dis­pu­te între admi­nis­tra­tia loca­lă și părin­tii ele­vi­lor de la Școa­la Gala Galac­tion Man­ga­lia (VIDEO)

Dez­ba­te­re pe tema man­sar­da­rii Sco­lii Gala Galac­tion din Man­ga­lia

Solu­tii pen­tru „Gala Galac­tion”: man­sar­da­rea uni­tă­tii şi con­stru­i­rea unui cam­pus şco­lar!

CUM CONSTRUIEȘTI O ȘCOALĂ CU FONDURI EUROPENE? O solu­ție pen­tru Școa­la Gim­na­zi­a­lă ”Gala Galac­tion” din Man­ga­lia

SONDAJ DE OPINIE pen­tru Școa­la Gim­na­zi­a­lă ”Gala Galac­tion” din Man­ga­lia


Man­ga­lia News, 22.04.2018. 


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele