Gala Galaction: „Mangalia era, prin 1921, un târguşor uitat, cu o populaţie amestecată, cu căsuţe turceşti, risipite într‑o imensă paragină“ 

0
585
Booking.com

Man­ga­lia era, prin 1921, un târ­gu­şor uitat, cu o popu­la­ţie ames­te­ca­tă, cu căsu­ţe tur­ceşti, risi­pi­te într‑o imen­să para­gi­nă“.

Pre­ot fiind, „părin­te­le Gri­go­rie“ a con­ti­nu­at să călă­to­reas­că şi să scrie repor­ta­je, arti­co­le şi lite­ra­tu­ră, în două veri — 1922 şi 1924 — popo­sind şi la mare, la Man­ga­lia, loca­li­ta­te mari­ti­mă pără­gi­ni­tă şi necu­nos­cu­tă, pe care o vizi­tau doar isto­ri­cii şi arhe­o­lo­gii, fiind anti­cul Cal­la­tis.

La fie­ca­re popas mari­tim a scris câte o serie de repor­ta­je, publi­ca­te în „Dimi­nea­ţa“, sub titlu­ri­le „Note şi impre­sii“ (1922) şi „Zile de vacanţă“ (1924), care vor fi reti­pă­ri­te în 1947 în volum, cu titlul „Man­ga­lia“: 

Car­tea aceas­ta a apă­rut, pagi­nă cu pagi­nă, acum două­zeci şi cinci de ani, în zia­re­le de pe atunci. Man­ga­lia era, prin 1921, un târ­gu­şor uitat, cu o popu­la­ţie ames­te­ca­tă, cu căsu­ţe tur­ceşti, risi­pi­te într‑o imen­să para­gi­nă. Am venit în Man­ga­lia câte­va veri con­se­cu­ti­ve. Am iubit dul­cea ei tris­teţe orien­ta­lă; am cău­tat să scot, din amin­ti­ri­le scri­se şi din cio­bu­ri­le răma­se, glo­ri­oa­sa ei poves­te şi am completat‑o cu des­tă­i­nu­i­ri­le mării, etern con­tem­po­ra­ne… 

«La Man­ga­lia» este o car­te care va fi vreo­da­tă, în vii­tor… Am scris‑o şi am trăit‑o, frag­ment cu frag­ment, de‑a lun­gul zile­lor albas­tre, în pas cu plim­bă­ri­le prin­tre rui­ne­le gre­co-roma­ne şi pe măsu­ra uce­ni­ci­ei mele, lân­gă marea, dăs­că­li­ţă. 

Car­tea ar cuprin­de vreo două­zeci şi cinci de capi­to­le şi cred că ar păs­tra şi azi, când Man­ga­lia s‑a trans­for­mat, sur­pri­za şi nevi­no­vă­ţia pri­me­lor noas­tre con­frun­tări. 

Note­le mele asu­pra Man­ga­li­ei au căşu­nat, în anii urmă­tori, un curent de curi­o­zi­ta­te şi de vile­gi­a­tu­ră. Părinţii pre­o­cu­pa­ţi de sănă­ta­tea copi­i­lor, pic­tori îna­mo­ra­ţi de gea­mia din Man­ga­lia şi de căsu­ţe­le tur­ceşti, poeţi şi scri­i­tori, arhe­o­logi şi oameni de pătrun­de­re prac­ti­că… au des­cins, vară după vară, pe ţăr­muri, cei de atâ­tea ori îmbră­ca­ţi şi dez­bră­ca­ţi de deco­ru­ri­le dra­mei ome­neşti… Man­ga­lia s‑a pome­nit încă o dată cer­ce­ta­tă, spo­ri­tă, reclă­di­tă şi răsfă­ţa­tă de cân­tă­ri­le rap­so­zi­lor moderni. 

Pic­to­rul Tonit­za — Dum­ne­zeu să‑i odih­neas­că sufle­tul lui deli­cat şi gene­ros — a făcut din Man­ga­lia un fel de ceta­te adop­ti­vă. Alţi arti­şti şi con­fra­ţi l‑au imi­tat. (…)

Stă­team, altă dată, într-un amurg trans­fi­gu­rat, pe una din movi­le­le din jurul Man­ga­li­ei şi pri­veam evo­lu­ţia serii. E o rega­lă pri­ve­li­ş­te… Jumă­ta­tea din răsă­rit a cer­cu­lui în care mă găsesc e o înche­ga­re albas­tră-fumu­rie, nemi­ş­ca­tă şi vapo­roa­să în năză­re­a­la depăr­tă­ri­lor, încre­me­ni­tă şi tre­mu­ră­toa­re, pe sute de pogoa­ne mij­lo­cii, ver­zu­ie şi cu lică­riri de pie­tre scum­pe, în veci­nă­ta­tea che­na­re­lor de nisip. Jumă­ta­tea din­spre apus a cer­cu­lui fer­me­cat e ondu­la­ţie împie­tri­tă de dea­luri şi de văi: miri­şti, izla­zuri, pete verzi de porumb, toa­te închi­se spre nord de lanţul Man­ga­li­ei, iar spre sud de coa­me­le sal­câ­mi­lor de la Ilan­lâc… Jumă­ta­tea pe care o umple marea e pes­te tot vizi­bi­lă şi deslu­şi­tă. Jumă­ta­tea lua­tă de lito­ral stă sub dis­cul soa­re­lui şi mul­te din deta­li­i­le ei se ames­te­că şi se topesc în aur”. 

(Sil­va­na Cojo­că­ra­şu: www.alternativeonline.ro).

Vă invi­tăm să citiți arti­co­lul inte­gral în ziuaconstanta.ro/stiri/ziua-dobrogei/citestedobrogea

Autor: Simo­na ANGHEL, 16.04.2018.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele