Insula Ada Kaleh, poreclită şi „insula cu turban“ datorită supremaţiei musulmanilor, a dispărut în urmă cu aproape jumătate de secol, dar amintirea sa trăieşte în inimile copiilor care altădată alergau liberi printre ruinele cetăţii, care mâncau fructe tropicale şi îngheţată, susan şi rahat pe săturate, care se jucau pe covorul din moschee şi visau că sunt în povestea lui Aladin. Unde paradisul însemna acasă.
După dispariţia insulei sub apă, aproximativ 50 de familii au ales să trăiască în Constanţa. Printre cei strămutaţi se afla şi Mahinur Hairi Apostol, de 57 de ani. Fetiţa avea doar şapte ani când a dispărut Ada Kaleh. Amintirile ei sunt încă vii. Copilăria ei are gust de libertate, de dulciuri, de mireasma cafelei făcute la nisip, de peşte proaspăt de Dunăre.
„Primele mele amintiri sunt de pe la vârsta de doi ani, când încă sugeam. Mergeam cu scaunul după mama, săraca“, îşi aminteşte femeia. Are în faţă un teanc de fotografii alb-negru. Fiecare imagine are o poveste. Le-a strâns şi le-a păstrat atâta amar de ani pe toate. În poze apar chipuri dragi: mama ei, Meliha, tata Dogan, sora sa Maire, dar şi alţi insulari. Nescrise, dar păstrate cu sfinţenie sunt reţetele dulceţii de smochine şi a băuturii numită bragă.
Îngheţată de pe Ada Kaleh
Copilăria şi-a împărţit-o între viaţa liberă de pe insulă şi magazinul bunicilor. Locuia într-o casă situată aproape de centru, construită trainic, din cărămidă, aşa cum erau şi cele ale celorlalţi insulari. „Pe la patru-cinci ani căram zahăr la alimentară, pentru bunici, care aveau autorizaţie. O ajutam pe bunica să prepare dulciuri renumite: dulceaţă de trandafiri, de smochine. Totul mergea la vânzare. Mă trimiteau şi pe mine câteodată cu căruţul plin de bunătăţi şi vindeam. Totul era la un leu: sticla de suc sau braga, o acadea, susan sau «bigi-bigi», un fel de rahat mai moale. Rahatul era făcut din ingrediente naturale, care ne veneau din Turcia, iar bomboanele erau cu banane sau trandafiri, de ţi se topeau în gură“, povesteşte femeia.
Tatăl ei se specializase vara pe îngheţată. Cele mai multe fotografii îl înfăţişează pe tânărul musulman lângă o tonetă pe care scrie „Îngheţată din Ada Kaleh“. „Era doar îngheţată de vanilie şi cacao, făcută din gălbenuşuri şi lapte gras, doar cu arome naturale. Tata mergea în ţară, în Banat mai ales, şi o vindea“, povesteşte Mahinur.
Braga este o altă băutură a cărei reţetă rămâne un secret. Spune că ea se prepară din cereale, care trebuie fierte trei ore, apoi licoarea trebuie strecurată de foarte multe ori pentru ca băutura să iasă cremoasă şi să-şi piardă din aciditate. În cazul în care nu se respectă aceste tehnici, băutura se poate alcooliza, ajungând la cinci grade. A simţit-o pe propria piele când era copil, ameţindu-se destul de des.
Legumele de pe insulă erau de asemenea celebre în România. Pe lângă climatul mediteraneean al zonei, terenul era deosebit de fertil după retragerea apelor care îl inundau primăvara. O astfel de grădină era chiar în spatele casei bunicii, care, cum se retrăgeau apele, planta aici vinete, ardei, bame, ardei iute. Tot pe insulă, pe lângă caise dulci şi mari, roşcove şi castane, creşteau moşmoane, un fruct cu patru mustăţi, care se cocea iarna, când cădea prima brumă.
Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/constanta Autor: Mariana IANCU.
