Callatis şi callatienii în izvoarele istorice scrise (IV) — (galerie FOTO)

0
453

SORIN MARCEL COLESNIUC: „Vieţi­le, doc­tri­ne­le şi cuge­tă­ri­le filo­zo­fi­lor ves­ti­ţi“. Car­tea îi apa­rţi­ne lui Dio­ge­ne Lae­rţiu, care a tră­it în pri­ma jumă­ta­te a sec. al III-lea p.Chr. A scris o isto­rie a filo­so­fi­lor, o com­pi­la­ţie deo­se­bit de impor­tan­tă având în vede­re fap­tul că foar­te mul­te din­tre izvoa­re­le folo­si­te de autor nu mai există.

În lucra­rea „Vieţi­le, doc­tri­ne­le şi cuge­tă­ri­le filo­zo­fi­lor ves­ti­ţi“, Dio­ge­ne Lae­rţiu notea­ză: „Au fost două­zeci (de băr­ba­ţi) ves­ti­ţi cu nume­le Deme­tri­os: pri­mul din Cal­ce­don…, al şase­lea Deme­tri­os din Cal­la­tis, care a scris o lucra­re de geo­gra­fie des­pre Asia şi Euro­pa în 20 de cărţi“.

Deme­tri­os din Cal­la­tis s‑a năs­cut în a doua jumă­ta­te a sec. al III-lea a.Chr., iar în jurul anu­lui 200 a.Chr. a scris cele 20 de volu­me în care a des­cris, în ordi­ne geo­gra­fi­că, isto­ria şi etno­gra­fia zonei Pon­tu­lui Euxin. Dio­ge­ne Lae­rţiu con­ti­nuă, în ace­ea­şi lucra­re: „Au fost pai­spre­ze­ce (filo­sofi) cu nume­le Hera­clid: pri­mul, chiar aces­ta (este vor­ba des­pre Hera­clid din Pont)… al cin­ci­lea, Hera­clid din Cal­la­tis sau din Ale­xan­dria, care a scris «Suc­ce­siu­nea» (în timp a filo­so­fi­lor), în şase cărţi, şi «Raţio­na­men­tul lem­be­u­tic», din care cau­ză este numit şi Lembos“.

Lem­bos este denu­mi­rea cora­biei de răz­boi pre­vă­zu­te cu un pin­ten. Hera­clid s‑a năs­cut, cel mai pro­ba­bil, la Cal­la­tis şi între anii 170 — 146 a.Chr. a tră­it la cur­tea rege­lui egip­tean Pto­le­meu VI (186 — 145 a.Chr.). Lucra­rea cea mai impor­tan­tă scri­să de Hera­clid se inti­tu­lea­ză „Isto­rii“ şi era alcă­tu­i­tă din 37 de cărţi. De ase­me­nea, a mai scris şi un rezu­mat al „Bio­gra­fi­i­lor“ lui Satyros.

Scu­tul de la Dura — Europos

Ceta­tea Cal­la­tis apa­re şi pe un fel de iti­ne­rar antic, pic­tat pe un per­ga­ment, cu dimen­siu­ni­le de 45 X 18 cm, fixat pe inte­ri­o­rul unui scut de para­dă des­co­pe­rit la Dura — Euro­pos, pe malul stâng al Eufra­tu­lui. Cer­ce­tă­ri­le arhe­o­lo­gi­ce au fost rea­li­za­te sub con­du­ce­rea lui Franz Cumont, între anii 1922 şi 1923. Per­ga­men­tul conţi­ne o lis­tă de loca­li­tă­ţi, din Bul­ga­ria până în Cri­me­ea, de‑a lun­gul ţăr­mu­lui Mării Negre. Scu­tul, datat la mij­lo­cul sec. al III-lea p.Chr., a apa­rţi­nut unui sol­dat din Cohors XX Pal­myre­no­rum sagittariorum.

Loca­li­tă­ţi­le mar­ca­te pe scut sunt urmă­toa­re­le: „2. Me(sembria), 6. Diony­so­po­lis, 7. Timum, 8. Bizo­ne, 9. (Capul) Tiri­zis, 10. Cal­la­tis, 11. Amlai­dy­na, 12. Stra­to­nis, 13. Tomis 33 mii 400 (de paşi — dis­tanţa de la Cal­la­tis la Tomis), 14. Hal­myris 74 mii (de paşi), 15. Flu­vi­ul Istru 44 mii (de paşi), 16. (sem­ne ili­zi­bi­le), 17. Flu­vi­ul Dună­rea, 18. (sem­ne ili­zi­bi­le), 20. Tyras 84 de mii 500 (de paşi)“.

Har­ta lui Peutinger

Tabu­la Peu­tin­ge­ri­a­nă sau Har­ta lui Peu­tin­ger este o har­tă a dru­mu­ri­lor prin­ci­pa­le din peri­oa­da Impe­ri­u­lui Roman. Pro­ve­nienţa manu­scri­su­lui a rămas necu­nos­cu­tă, iar exem­pla­rul alcă­tu­it din 12 foi, din care s‑au păs­trat doar 11, este o copie din seco­lul al XI-lea sau al XII-lea. Con­stan­tin Dai­co­vi­ciu datea­ză Har­ta lui Peu­tin­ger în a doua jumă­ta­te a sec. al III-lea. Cifre­le care apar pe har­tă repre­zin­tă dis­tanţa până la urmă­to­rul oraş, uni­ta­tea de măsu­ră fiind mila roma­nă — 1478 m.

Ceta­tea Cal­la­tis este menţio­na­tă pe dru­mul de la Sigi­du­num la Con­stan­ti­no­pol: „Trans­ma­ris­ca 12, Can­di­dia­na 13, Tegu­li­ci­um 11, Duros­to­rum 18, Saci­da­va 17, Axi­o­po­lis 18, Capi­da­va 18, Car­si­um 25, Beroe 21, Tro­es­mis 9, Arru­bi­um 26, Novi­o­du­num 41, Sal­so­via 24, Ad Sto­ma 60, His­tria 40, Tomis 12, Stra­to­nis 22, Cal­la­tis 24, Tiri­zis 12, Bizo­ne 12, Diony­so­po­lis 32“.

Iti­ne­ra­rul lui Antoninus 

Con­ti­nu­a­rea aici.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply