Teleportări în timp, pe tărâmul bucatelor turcești’, de Urfet Șachir. Episodul 4

0
820

Poveşti culi­na­re ine­di­te din isto­ria scri­să şi nescri­să.

Buze­le fru­moa­sei (2)

Ȋn peri­oa­da impe­ri­u­lui, pen­tru serai, pre­pa­ra­rea dul­ciu­ri­lor avea o mare impor­tanţă, pen­tru care se cerea îna­lt pro­fe­sio­na­lism. Prin urma­re, erau selec­ta­ţi cei mai iscu­si­ţi şi inte­li­genţi meş­teri, iar aceş­tia aveau un loc al lor, sepa­rat. Spu­nând isto­rie, şi, desi­gur, aici vor­bim des­pre isto­ria Impe­ri­u­lui Oto­man, unul din­tre subiec­te­le inci­tan­te, care a pus pe jar din­tot­dea­u­na o lume întrea­gă, cu atât mai mult, cu cât se adân­ceş­te în mis­ter, este ”hare­mul”, una din­tre moş­te­ni­ri­le pe care ni le‑a lăsat cul­tu­ra oto­ma­nă.

Este firesc ca pe fie­ca­re să ne încer­ce între­bări de genul: Ce fel de loc era hare­mul?, Cum era tra­i­ul aco­lo?, Care erau nor­me­le? sau Care era mer­sul lucru­ri­lor în acest are­al? Şi mul­te alte între­bări cu sau fără răs­puns. Mai mult fără. Pen­tru a găsi infor­ma­ţii, mai ales des­pre via­ţa în harem, în sur­se­le oto­ma­ne, este foar­te difi­cil, deo­a­re­ce hare­mul şi tot ceea ce se întâm­pla în acest loc era o zonă inter­zi­să în via­ţa soci­a­lă oto­ma­nă.

De alt­fel, eti­mo­lo­gic, ”harem” vine de la cuvân­tul arab ”haram” care înseam­nă ”inter­zis”, iar aici poar­tă sen­sul de ”care tre­bu­ie să fie temut”, ”care este inter­zis”. Fiind o zonă res­trân­să, per­mi­să numai anu­mi­tor per­soa­ne, cro­ni­ca­rii şi isto­ri­cii au fost des­tul de lip­si­ţi de posi­bi­li­ta­tea de a obţi­ne infor­ma­ţii des­pre acest loc şi aceas­tă ”lume care nu tre­bu­ie şti­u­tă”, aces­tea păs­trân­du-şi aura mis­te­ri­oa­să. Ceea ce au scris isto­ri­cii şi scri­i­to­rii stră­ini este mai mult pro­du­sul ima­gi­na­ţi­ei lor, la fel şi pic­tu­ri­le, mai ales cele cu nuduri, unde pic­to­rii sub nicio for­mă nu ar fi avut acces.

Ceea ce se ştie se află mai mult în isto­ria nescri­să, decât în cea scri­să, iar de aceas­ta se bucu­ră cei care au avut rude, par­te femi­ni­nă, care au tră­it într-un ase­me­nea loc şi au trans­mis de la o gene­ra­ţie la alta expe­rienţa de harem. Şi chiar şi aşa, se vor­bea în şoap­tă des­pre hare­muri, fiind un subiect tabu. Des­pre une­le din aces­te isto­ri­oa­re vreau să fac vor­bi­re în cele ce urmea­ză, con­ti­nu­ând seria ”Buze­lor fru­moa­sei”. (V. pri­ma par­te a aces­tui arti­col).

Bucă­tă­ria oto­ma­nă, seco­lul al XVI-lea.     

Tră­ia oda­tă, în vre­mea oto­ma­ni­lor, un bucă­tar cele­bru şi aces­ta iubea o feme­ie pe nume Dil­ber. Şi feme­ia îl iubea, ei fiind foar­te ata­şa­ţi unul de altul. Ȋntr‑o zi, feme­ia muri, iar omul  fu din­tr-oda­tă cuprins de tris­teţe. Ȋşi tot spu­nea: ”Nu m‑am sătu­rat de miro­sul tău, n‑am putut să mă satur de buze­le tale dulci!” Tot amă­rân­du-se aşa, pen­tru a‑i păs­tra vie amin­ti­rea, omul nos­tru se gân­di să facă un desert care să seme­ne cu buze­le iubi­tei, dându‑i chiar  şi nume­le ”Buze­le lui Dil­ber” (”Dil­ber Duda­ğı”, ”Buze­le fru­moa­sei”).

Acest desert a prins foar­te bine la serai, toa­tă lumea fiind încân­ta­tă şi chiar a ajuns deser­tul per­ma­nent la masa padi­şa­hu­lui. Până în zile­le noas­tre, a rămas deser­tul cu ace­la­şi nume şi nu lip­seş­te de pe mese cu oca­zia diver­se­lor săr­bă­tori sau eve­ni­men­te.

O altă isto­ri­oa­ră, pe care am auzit‑o în fami­lie, spu­ne poves­tea unui tânăr îndră­gos­tit de o cadâ­nă a sera­i­u­lui la care nu avea acces. Era o dra­gos­te de la dis­tanţă, ce se petre­cea în ini­ma şi min­tea aces­tui tânăr domni­şor cu faţa albă ca lap­te­le, păr câr­li­onţat şi tot cerul în ochi. Visa cu ochii des­chi­şi la fru­moa­sa ini­mii lui, închi­pu­in­du-şi cât de dul­ce ar putea fi cu buze­le ei de un roşu lucios, când mur­mu­ra suav un cân­tec de dor greu, pri­vind în zare de la fereas­tra odă­ii sale. Domni­şo­rul nos­tru lăcri­ma cu mâi­ni­le întin­se spre fereas­tră: ”Buze­le tale, fru­moa­sa mea, şi ini­ma mea vor fi vers în cân­tul tău de dor. Eu mă voi topi pri­vind buze­le fru­moa­sei în far­fu­rie”.

Poves­tea aceas­ta, rela­ta­tă dese­ori în fami­lia mea, (având legă­turi direc­te cu întâm­pla­rea, la rude­le apro­pi­a­te),  mi‑a tre­zit dulci şi dui­oa­se amin­tiri cu întâm­plări de mult apu­se, amin­tiri de oameni dragi, lipi­ţi de sufle­tul meu pen­tru tot­dea­u­na, pe care doar în vise îi mai văd. Mi-au lăsat însă un bagaj fru­mos drept moş­te­ni­re. Un bagaj din ce în ce mai rar, din păca­te.

Dil­ber Duda­ğı.

Într-atât m‑au îndui­oşat aces­te poveşti, încât mi-au inspi­rat o poe­zi­oa­ră, pe care am denumit‑o chiar ”Buze­le fru­moa­sei” şi care sună cam aşa:

Iubi­to, buze­le tale de culoa­rea vişi­nei
Le simt în al tău sărut atât de cald şi dul­ce!
Cu ele ros­teşti sua­ve şi tai­ni­ce cuvin­te,
Ȋncât m‑ademenesc când mă aflu la răs­cru­ce.

Iubi­to, buze­le tale cu gust ca de căpşu­nă
Ȋnflo­resc la fie­ca­re atin­ge­re vie!
Din­tre ele răsu­fla­rea-ţi o adun în amur­guri,
Să îmi stingă fla­că­ra ce atât mă îmbie.

Iubi­to, buze­le tale, ca mie­rea-mbie­toa­re,
Au adu­nat, cu sârg, nec­ta­rul sfânt al flo­ri­lor!
Ȋn undu­i­rea bri­zei, pe faţa-ţi zori­le răsar
Şi, ah, flu­turi-tru­ba­duri pe buze­le tale mor.

Dil­ber” este un nume care se pune la fete. Ori­gi­nea cuvân­tu­lui se află în cuvin­te­le per­sa­ne ”dil”, cu sen­sul de ”ini­mă, suflet” şi ”ber” (”birin”) cu sen­sul de ”a duce, a lua şi a ple­ca”. Potri­vit ”Dicţio­na­ru­lui lim­bii tur­ce” (”Türk Dil Kurumu”/ ”Büyük Tür­kçe Sӧz­lük”), ”dil­ber” desem­nea­ză ”o fată fru­moa­să, atră­gă­toa­re, fer­me­că­toa­re”. Prin urma­re, sen­sul cuvân­tu­lui ”dil­ber” este ace­la de ”cel care duce sufle­tul”, ”hoț de inimi”.

Psy­cho­tria ela­ta sau Buze­le lui Hoo­ker.

Curi­o­zi­tă­ţi­le natu­rii ne sur­prind mereu în cele mai nea­ş­tep­ta­te moduri. Nu tre­bu­ie să fii cer­ce­tă­tor pen­tru a găsi o repre­zen­ta­re exce­len­tă a nume­lui în lumea plan­te­lor. ”Psy­cho­tria ela­ta” este o plan­tă uni­că, cu frun­ze sim­ple, de un ver­de mat, ce  face par­te din flo­ra tro­pi­ca­lă sub­ti­lă a Ame­ri­cii Cen­tra­le şi de Sud, în spe­cial în zone pre­cum Colum­bia, Ecua­dor, Cos­ta Rica și Pana­ma. Flo­ri­le sale au un aspect ine­dit până la înflo­ri­re, fiind numi­te, regio­nal, ”buze de pros­ti­tu­a­tă” sau ”buze fier­binţi”, pen­tru că sea­mă­nă cu o pere­che de buze roşii pli­ne, gata să fie săru­ta­te sau să atra­gă insec­te­le care le vor pole­ni­za. De fapt, buze­le roşii alcă­tu­iesc brac­te­ea, iar când vine vre­mea să înflo­reas­că, din­tre buze răsar niş­te flori­ce­le micu­ţe, albe, deli­ca­te, cu peta­le ascu­ţi­te, în for­mă de stea. Floa­rea este, de fapt, o pere­che de frun­ze modi­fi­ca­te ce încon­joa­ră flo­ri­le de culoa­re albă, care devin mici fruc­te de pădu­re alb-negru.

Psy­cho­tria ela­ta, înflo­ri­tă.

Plan­ta este foar­te atrac­ti­vă pen­tru flu­turi și coli­bri. Din păca­te, plan­ta este grav ame­nin­ța­tă, din cau­za dis­tru­ge­rii habi­ta­te­lor. Ȋn Ame­ri­ca Cen­tra­lă, aceas­ta este ofe­ri­tă ca dar, de obi­cei, de Ziua Îndră­gos­ti­ți­lor. Inte­re­sant e că aceas­tă plan­tă con­ți­ne o sub­stanţă chi­mi­că, dime­til­tryp­ta­mi­na, un psi­he­de­lic. Este, de ase­me­nea, folo­si­tă în medi­ci­na tra­di­țio­na­lă de oame­nii din Ama­zon, pen­tru a tra­ta dure­ri­le și artri­ta, infer­ti­li­ta­tea și impo­ten­ța. Cul­ti­va­to­rii de inte­ri­or din întrea­ga lume se întorc la plan­te, pen­tru a adă­u­ga casei un aspect exo­tic.

”Psy­cho­tria ela­ta” se mai numeș­te ”buze­le lui Hoo­ker” sau ”plan­ta cea mai plă­cu­tă”. Exis­tă pes­te 1900 de spe­cii, din­tre care aproa­pe 800 sunt des­cri­se.

Bibli­o­gra­fie:

Psy­cho­tria ela­ta – o floa­re atât de fru­moa­să că îţi vine s‑o… pupi!

http://www.amusingplanet.com/2013/05/psychotria-elata-or-hookers-lips-most.html

Sur­sa: leviathan.ro.

Alte arti­co­le publi­ca­te de Urfet Șachir în coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News, găsiți aici.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele