Românii sărbătoresc astăzi Unirea Principatelor Române (galerie foto)

0
285

Astăzi, 24 ianu­a­rie, se împli­nesc 159 de ani de la Uni­rea Prin­ci­pa­te­lor Româ­ne, Mol­do­va şi Ţara Româ­neas­că.

   Aces­ta a fost pri­mul pas pe calea desă­vârşi­rii uni­tă­ţii naţio­na­le, motiv pen­tru care româ­nii săr­bă­to­resc „Mica Uni­re“ de la 24 ianu­a­rie 1959. Printr‑o acţiu­ne îndrăz­nea­ţă, în urmă cu pes­te un secol şi jumă­ta­te, oame­nii poli­tici români au tre­cut pes­te obs­ta­co­le­le pe care inte­re­se­le con­tra­dic­to­rii le aşe­zau între ei şi, prin dub­la ale­ge­re a colo­ne­lu­lui Ale­xan­dru Ioan Cuza, au rea­li­zat Uni­rea Mol­do­vei cu Ţara Româ­neas­că.

   Înă­bu­şi­rea Revo­lu­ţi­ei Paşop­tis­te, din pro­gra­me­le căre­ia reieşea ide­ea de uni­re a Prin­ci­pa­te­lor Româ­ne, nu a pus capăt dorinţei popu­la­ţi­ei româ­neşti de a trăi într-un stat naţio­nal, inde­pen­dent şi uni­tar. Dacă ime­di­at după revo­lu­ţie pro­pa­gan­da uni­o­nis­tă a fost des­tul de stin­ghe­ră în Prin­ci­pa­te, ea putân­du-se mani­fes­ta mai bine pes­te gra­ni­ţe­le ţării, prin inter­me­di­ul emi­gra­ţi­ei româ­ne, după anul 1853 aceas­ta şi‑a făcut simţi­tă pre­zenţa şi în Ţări­le Româ­ne.

   Un impuls deo­se­bit i‑a fost dat după înche­ie­rea Con­gre­su­lui de Pace de la Paris, din anul 1856, pri­le­ju­it de sfârşi­tul Răz­bo­i­u­lui Cri­me­ii (1853 — 1856). Dacă până la izbu­c­ni­rea răz­bo­i­u­lui Mol­do­va şi Ţara Româ­neas­că se aflau sub influ­enţa Impe­ri­u­lui Ţarist şi a Impe­ri­u­lui Oto­man, care se opu­neau uni­rii Prin­ci­pa­te­lor Româ­ne, la sfârşi­tul răz­bo­i­u­lui Rusia a fost învin­să de Mari­le Puteri (Rega­tul Unit al Marii Bri­ta­nii şi Irlan­dei, Impe­ri­ul Fran­cez, Rega­tul Sar­di­ni­ei, Impe­ri­ul Oto­man) şi situ­a­ţia s‑a schim­bat. Tra­ta­tul de pace de la Paris cuprin­dea câte­va cla­u­ze refe­ri­toa­re la Prin­ci­pa­te­le Româ­ne: retro­ce­da­rea judeţe­lor Cahul, Bol­grad şi Isma­il, Mol­do­vei; înlă­tu­ra­rea pro­tec­to­ra­tu­lui ţarist şi rămâ­ne­rea sub suze­ra­ni­ta­tea Porţii oto­ma­ne, dar cu garanţia Mari­lor Puteri; revi­zu­i­rea Regu­la­men­te­lor Orga­ni­ce con­form dorinţe­lor româ­ni­lor, în acest scop con­vo­cân­du-se Diva­nuri ad-hoc, repre­zen­tând toa­te cate­go­ri­i­le soci­e­tă­ţii româ­neşti.

   Aşa­dar, refe­ri­tor la actul uni­rii, Mari­le Puteri au sta­bi­lit ca locu­i­to­rii din Mol­do­va şi Ţara Româ­neas­că să fie con­sul­ta­ţi, după care să se ia o hotă­râre în cadrul unei vii­toa­re con­fe­rinţe. Hotă­râri­le lua­te la Paris i‑au încu­ra­jat pe cei care spri­ji­neau uni­rea Prin­ci­pa­te­lor. La Iaşi şi la Bucu­reşti, ei s‑au orga­ni­zat cu sco­pul de a pre­găti ale­ge­ri­le pen­tru depu­ta­ţii Adu­nă­ri­lor ad-hoc. În ciu­da osti­li­tă­ţii Aus­tri­ei (care înţe­le­gea că uni­rea Mol­do­vei şi Ţării Româ­neşti va fi un ele­ment de atra­cţie şi pen­tru româ­nii din Transil­va­nia) şi Tur­ci­ei (îngri­jo­ra­tă că, uni­te, cele două Prin­ci­pa­te vor avea o pute­re mai mare şi nu le va mai putea con­tro­la), pre­cum şi a cai­ma­ca­mi­lor (regenţi tem­po­rari desem­na­ţi de Poar­tă pen­tru a‑i înlo­cui pe domnii români Gri­go­re Ale­xan­dru Ghi­ca şi Bar­bu Ştir­bey, al căror man­dat lua­se sfârşit), uni­o­ni­ş­tii au câş­ti­gat în cele din urmă ale­ge­ri­le pen­tru Adu­nă­ri­le ad-hoc din ambe­le Prin­ci­pa­te.

   În octom­brie 1857, Adu­nă­ri­le ad-hoc au emis rezo­lu­ţii prin care cereau uni­rea, auto­no­mia şi garanţia colec­ti­vă a noii ordini de către Mari­le Puteri. Cere­ri­le lor, cuprin­se într-un Raport al comi­sa­ri­lor Pute­ri­lor Euro­pe­ne, au fost îna­in­ta­te repre­zen­tanţi­lor pute­ri­lor garan­te întru­ni­te în Con­fe­rinţa de la Paris, din mai-august 1858. Înţe­le­ge­ri­le asu­pra celor con­ve­ni­te au fost inclu­se într‑o Con­venţie, care cuprin­dea Sta­tu­tul inter­na­ţio­nal şi prin­ci­pi­i­le de orga­ni­za­re inter­nă a Prin­ci­pa­te­lor. Fără să ţină cont de dorinţe­le for­mu­la­te în Rezo­lu­ţi­i­le Adu­nă­ri­lor ad-hoc, Con­venţia ofe­rea româ­ni­lor posi­bi­li­ta­tea rea­li­ză­rii uni­rii.

   Con­venţia celor şap­te puteri garan­te, pri­vind orga­ni­za­rea defi­ni­ti­vă a Prin­ci­pa­te­lor, a fost sem­na­tă la 7 august 1858. Con­form pre­ve­de­ri­lor sale, Prin­ci­pa­te­le Uni­te ale Mol­do­vei şi Ţării Româ­neşti rămâ­neau sub suze­ra­ni­ta­tea sul­ta­nu­lui şi sub garanţia colec­ti­vă a mari­lor sta­te euro­pe­ne; pute­ri­le publi­ce erau încre­dinţa­te unui Domn şi unei Adu­nări, dife­ri­te pen­tru fie­ca­re ţară; se înfi­inţa o Comi­sie cen­tra­lă ce urma să ela­bo­re­ze legi­le de inte­res comun. Însă, nică­ieri nu se sti­pu­la ca Domnii aleşi în cele două Prin­ci­pa­te Româ­ne să fie per­soa­ne dife­ri­te. Ast­fel, se des­chi­dea calea unei acţiuni îndrăz­neţe, ace­ea de a ale­ge un sin­gur domni­tor atât la Iaşi, cât şi la Bucu­reşti. Actul adop­tat la Paris ofe­rea, aşa­dar, cadrul pro­pi­ce înfăp­tu­i­rii uni­tă­ţii naţio­na­le româ­neşti.

   Acti­vi­ta­tea par­ti­dei naţio­na­le

   În Mol­do­va şi Ţara Româ­neas­că au fost numi­ţi câte trei cai­ma­cami, care aveau misiu­nea de a pre­găti ale­ge­ri­le pen­tru Adu­nă­ri­le elec­ti­ve. Nici unul din­tre cai­ma­ca­mii de la Bucu­reşti nu făceau par­te din Par­ti­da naţio­na­lă, ei pro­nu­nţân­du-se împo­tri­va uni­rii Prin­ci­pa­te­lor. Par­ti­da naţio­na­lă nu şi‑a pier­dut însă spe­ranţa. O dată cu înce­pe­rea cam­pa­niei elec­to­ra­le, ea a între­prins şi une­le acţiuni osti­le foş­ti­lor domni­tori ce doreau să revi­nă la pute­re. Câte­va zia­re, prin­tre care şi „Româ­nul”, au dus o susţi­nu­tă cam­pa­nie împo­tri­va măsu­ri­lor lua­te de Guver­nul pro­vi­zo­riu pen­tru limi­ta­rea liber­tă­ţii pre­sei, supri­ma­rea liber­tă­ţii indi­vi­du­a­le şi a drep­tu­lui de pro­pa­gan­dă poli­ti­că, în timp ce pre­sa ofi­ci­a­lă şi‑a îndrep­tat ata­cul împo­tri­va zia­re­lor pro­gre­sis­te. În Mol­do­va, căi­mă­că­mia a avut o altă ati­tu­di­ne faţă de drep­tu­ri­le cetă­ţe­neşti şi, în spe­cial, faţă de liber­ta­tea ale­ge­ri­lor, deo­a­re­ce doar unul din­tre cei trei cai­ma­cami se situa pe o pozi­ţie con­ser­va­toa­re, dar aces­ta a fost, în cele din urmă, înlo­cu­it. A rea­pă­rut zia­rul „Zim­brul”, dar sub o nouă titu­la­tu­ră: „Zim­brul şi Vul­tu­rul” (denu­mind însem­ne­le ste­me­lor celor două ţări româ­neşti) şi zia­rul uni­o­nist „Stea­ua Dună­rii”. Sco­pul măsu­ri­lor lua­te de cai­ma­ca­mii mol­do­ve­ni a fost de a crea cadrul pro­pi­ce uni­rii.

   Cam­pa­nia elec­to­ra­lă se desfă­şu­ra atât în Mol­do­va, cât şi în ţara Româ­neas­că cu o vie inten­si­ta­te. Con­form pre­ve­de­ri­lor Con­venţi­ei de la Paris, Adu­na­rea elec­ti­vă era alcă­tu­i­tă din depu­ta­ţi aleşi din trei cole­gii, în fun­cţie de veni­tu­ri­le anu­a­le în gal­beni. Aceş­tia tre­bu­iau să alea­gă 64 de depu­ta­ţi în Mol­do­va şi 72 în Ţara Româ­neas­că. Dacă în Mol­do­va căi­mă­că­mia a faci­li­tat înscri­e­rea pe lis­te­le elc­to­ra­le a unor per­soa­ne care nu înde­pli­neau întru totul pre­ve­de­ri­le dis­po­zi­ţi­i­lor elec­to­ra­le, în Ţara Româ­neas­că ea a înde­păr­tat de pe lis­te per­soa­ne­le bănu­i­te a avea idei pro­gre­sis­te. Rezul­ta­te­le ale­ge­ri­lor din Ţara Româ­neas­că au ară­tat că locu­i­to­rii ora­şe­lor au votat, în majo­ri­ta­te, can­di­da­ţii Par­ti­dei naţio­na­le, în timp ce ale­gă­to­rii dire­cţi ai judeţe­lor, moşi­e­rii, au votat pen­tru Par­ti­da con­ser­va­toa­re, ast­fel încât majo­ri­ta­tea depu­ta­ţi­lor Adu­nă­rii elec­ti­ve era con­ser­va­toa­re.

   În Mol­do­va, rezul­ta­tul a fost cu totul deo­se­bit, majo­ri­ta­tea depu­ta­ţi­lor Adu­nă­rii elec­ti­ve apa­rţinând Par­ti­dei naţio­na­le.

   Ale­ge­rea lui Ale­xan­dru Ioan Cuza în Mol­do­va 

   Adu­na­rea elec­ti­vă din Mol­do­va şi‑a înce­put lucră­ri­le la 28 decem­brie 1858. Prin­ci­pi­ul uni­rii, votat de Adu­na­rea ad-hoc, a fost rea­dus în dis­cu­ţie de Adu­na­rea elec­ti­vă, care numă­ra, după vali­da­re, 55 de depu­ta­ţi, din­tre care 33 apa­rţi­neau Par­ti­dei naţio­na­le. Ini­ţi­al, can­di­da­ţii Par­ti­dei naţio­na­le au fost în număr de 38. Vasi­le Alec­san­dri avea cele mai mul­te şanse, dar el a renu­nţat în favoa­rea lui Cos­ta­che Negri, care s‑a con­frun­tat, în final, cu Las­căr Catar­giu.

Con­ti­nu­a­rea, în ziuaconstanta.ro. Arti­col sem­nat de Sorin Mar­cel Coles­niuc. 24.01.2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele