Declarațiile date de Nicolae Iorga la Mangalia au dus la demisia guvernului pe care îl conducea (galerie foto)

0
653

Sorin Mar­cel Coles­niuc: Am aflat încă din anii ado­les­cen­ței că Nico­lae Ior­ga a fost un renu­mit isto­ric, docu­men­ta­rist, memo­ria­list, enci­clo­pe­dist, poet, cri­tic lite­rar și dra­ma­turg, pro­fe­sor uni­ver­si­tar, aca­de­mi­cian, dar și poli­ti­cian, ocu­pând diver­se func­ții poli­ti­ce: par­la­men­tar, pre­șe­din­te al Sena­tu­lui și prim-minis­tru al Româ­ni­ei în peri­oa­da 1931 — 1932. Sunt uimit, și astăzi, de cât de mult a publi­cat, de‑a lun­gul vie­ții sale, N. Ior­ga: 1.003 cărți, 12.755 de arti­co­le și stu­dii și 4.963 de recen­zii. Când am ajuns la Man­ga­lia, m‑am inte­re­sat de zona unde locu­i­se N. Ior­ga și am aflat că a avut casa pe actu­a­la stra­dă Vasi­le Pâr­van. Mai târ­ziu, am aflat că, pen­tru Nico­lae Ior­ga, locu­in­ța de la Man­ga­lia a fost al doi­lea loc în ordi­nea pre­fe­rin­țe­lor sale.

Ior­ga recu­noș­tea că a des­co­pe­rit Man­ga­lia târ­ziu, după ce a cutre­ie­rat mul­te mări și mul­te por­turi din întrea­ga lume. Iată ce decla­ra în cadrul emi­siu­nii Sfa­turi pe întu­ne­ric, con­fe­rin­ță la radio:

Toc­mai târ­ziu de tot, pe viziu­nea ace­lui țărm al Dobro­gei, pe care‑l cunoaș­tem așa de puțin și care nu se cuprin­de numai în ilu­zia de argint a Bal­ci­cu­lui și în pito­res­cul tăta­ro-tur­cesc al unei bie­te rase pe care astăzi o ia vân­tul, am ajuns să pre­țu­iesc, fireș­te nu năva­lă de tri­vi­a­li­ta­te și de dezmăț a sta­țiu­ni­lor bal­nea­re, urâ­ta icoa­nă a lip­sei de pudoa­re în tim­pu­ri­le noas­tre, ci sin­gu­ră­ta­tea de la Man­ga­lia, fru­mu­se­țea seri­lor ce ispră­vesc în bru­mă ușoa­ră, far­me­cul lumi­ni­lor din fund, care îți ara­tă o lume în mers, sur­prin­de­rea lumi­ni­lor fuga­re de la lun­tri­le pes­ca­ri­lor, care-și vră­jesc prin lică­ri­rea tor­țe­lor pra­da din adân­curi și mai ales acel lucru de neu­i­tat care este che­ma­rea de dimi­nea­ță, în fap­tul chiar al zilei încă răco­roa­se, a lucea­fă­ru­lui, care se ridi­că deo­da­tă în fun­dul ceru­lui vio­riu, și este ca o tre­zi­re la via­ța cea nouă, ce tre­bu­ie să încea­pă pen­tru locu­i­to­rii adân­cu­lui de apă, ca și pen­tru acei care, astăzi, pe rui­ne­le cetă­ți­lor ele­ni­ce, duc rămă­și­ța tris­tă și vul­ga­ră a unei civi­li­za­ții pe care noi până astăzi n‑am știut‑o a învia“.

În acea peri­oa­dă, în Con­stan­ța exis­ta o Ligă cul­tu­ra­lă al cărei pre­șe­din­te era N. Ior­ga, dar care era con­du­să de avo­ca­tul N.D. Chi­res­cu, cum­na­tul său. Dar N. Ior­ga nu zăbo­vea nici­o­da­tă în Con­stan­ța. Cum ajun­gea cu tre­nul în gară, ime­di­at ple­ca către locu­in­ța sa afla­tă pe malul mării, la Man­ga­lia. Din însem­nă­ri­le lui N. Ior­ga aflăm că și‑a dobân­dit casa modes­tă lao­lal­tă cu altă sără­ci­me inte­lec­tu­a­lă, deși adver­sa­rii săi poli­tici acu­zau Con­si­li­ul Local al Man­ga­li­ei că i‑ar fi ofe­rit casa atunci când era prim-minis­tru, pen­tru a pro­fi­ta de pozi­ția sa.

În lucra­rea memo­ria­lis­ti­că Ori­zon­tu­ri­le mele. O via­ță de om așa cum a fost, N. Ior­ga sub­li­ni­a­ză liniș­tea pe care o regă­seș­te, deo­po­tri­vă, la mun­te, la Văle­nii de Mun­te, dar și la mare, la Man­ga­lia: „Astăzi mă pot retra­ge une­ori, la o par­te și de dato­ria corec­tu­ri­lor din fie­ca­re sea­ră — de vreo trei­zeci de ani de zile! — ale tipo­gra­fi­ei mele, aco­lo, în mij­lo­cul codru­lui care-mi vor­beș­te în dimi­ne­ți­le sân­ge­ra­te dea­su­pra mun­te­lui și în mis­te­ri­oa­se­le amur­guri fâși­e­toa­re, cu gla­suri pe care-mi pare că le cunosc demult și le înțe­leg, venind din ace­eași mare fiin­ță care este și în bra­dul care-și miș­că ace­le la vânt și în cuge­ta­rea și sim­ți­rea mea înseși;… Sau, pe un loc luat tot împre­u­nă cu altă sără­ci­me inte­lec­tu­a­lă în fața mării sin­gu­ra­ti­ce de la Man­ga­lia, cele câte­va odă­i­țe din vâr­ful căro­ra poți pri­vi pen­tru ace­lași simț inte­gral al tutu­ror vie­ți­lor, marea sin­gu­ră, măreț de cal­mă în zile­le bune, când pes­că­ru­șii o bră­z­dea­ză cu un colț din alba lor ari­pă veș­nic călă­toa­re, ori furi­os spu­me­gă­toa­re, când o bate furt­u­na prin­să în caza­nul malu­ri­lor închi­se, care muș­că lacom din îna­l­tul mal gal­ben căp­tușit cu alge­le putre­de.
 
Sunt oameni buni care cred că pen­tru atâ­ta tru­dă de o via­ță întrea­gă care, pen­tru sine și ai săi, și‑a inter­zis aproa­pe ori­ce dis­trac­ție — nu știu de câte ori, într‑o așa de lun­gă petre­ce­re la Bucu­rești, am căl­cat cu ai mei într-un tea­tru și am stat la o masă de gră­di­nă, și în tine­re­ță n‑am ști­ut ce e un vagon de dor­mit ori un prânz la un res­ta­u­rant de gară, mer­gând până la Paris cu pro­vi­zi­i­le de aca­să în hâr­tie! -, e prea mult ceea ce numai aces­te păgâ­ne oste­neli de până la zece cea­suri pe zi au putut să-mi dea mie, care am intrat în carie­ra mea cu hai­ne­le sin­gu­re de pe mine. Ba chiar au soco­tit mili­oa­ne­le, o, cât de mul­te! pe care le-am între­bu­in­țat pen­tru vile­le pe care nu le-am văzut nici­o­da­tă, și le-au găsit și ori­gi­nea: în ce am răpit sta­tu­lui ca minis­tru de un an de zile. S‑a întâm­plat chiar ca, la Man­ga­lia, unde se știe că am îndem­nat pe ori­ce dator­nic, pe ori­ce învă­ță­tor, pe care eu nu l‑am plătit să se arun­ce în mare, niș­te sufle­te cari­ta­bi­le s‑au oprit îna­in­tea casei mele, încă necom­plet plăti­te, și cu glas tare îna­in­tea copi­i­lor mei și-au ară­tat păre­rea că am clădit‑o din banul public, pe care am avut cute­zan­ța să mi‑l însu­șesc…“.

În ace­eași lucra­re, Ori­zon­tu­ri­le mele. O via­ță de om așa cum a fost, Ior­ga pre­zin­tă și decla­ra­ți­i­le pe care le‑a dat la Man­ga­lia, decla­ra­ții care au avut ca rezul­tat demi­sia guver­nu­lui pe care îl con­du­cea: „Veni­se­ră la mine aco­lo câți­va pro­pri­e­tari rurali foar­te împo­vă­rați, care-mi cereau mora­to­riu sau alte măsuri care ar fi lovit greu în cre­di­tul țării. Le-am refu­zat. Ofe­ream în schimb reco­man­da­ții către orga­ne­le fis­ca­le pen­tru păsu­iri indi­ca­te de situ­a­ție. Din dos, un glas a țâș­nit: Dar noi sun­tem des­pe­rați! I‑am răs­puns că, deo­a­re­ce de o par­te e casa mea, de alta e marea, dacă ar fi des­pe­rați s‑ar fi arun­cat în mare în loc să-mi vină în casă. La o obser­va­ție că se pro­tes­tea­ză poli­țe­le, am obiec­tat că astăzi aces­tea nu au gra­vi­ta­tea din tim­pu­ri­le nor­ma­le. Am fost denun­țat înda­tă, de o pre­să cum­pă­ra­tă, că am reco­man­dat arun­ca­rea în mare a debi­to­ri­lor – va veni vre­mea de li se va spu­ne și învă­ță­to­ri­lor că le-am dat și lor ace­lași sfat – și că am indi­cat ca mij­loc de sal­va­re nepla­ta dato­ri­i­lor, eu însumi pre­zen­tân­du-mă ca exem­plu… Pri­mit de suve­ran ca un jude­că­tor de instruc­ție pen­tru decla­ra­ți­i­le de la Man­ga­lia, pre­zen­ta­sem o demi­sie pe care o voi înnoi când minis­trul de finan­țe a vrut să trea­că sala­ri­i­le învă­ță­to­ri­lor la comu­ne și când, în ianu­ar 1932, a reîn­ce­put, după ce se pără­si­se ide­ea minis­tru­lui Arge­to­ia­nu, jocul de‑a Titu­les­cu – omul picând din cer, ca în poves­te, la fie­ca­re cri­ză minis­te­ria­lă pe care i‑o pro­vo­cau aco­li­ții“.

Ca urma­re a cam­pa­niei deni­gra­toa­re la care a fost supus N. Ior­ga, auto­ri­tă­ți­le loca­le din Bal­cik i‑au decer­nat, în ziua de 9 august 1931, titlul de Cetă­țean de onoa­re al ora­șu­lui. Din memo­ri­i­le sale, aflăm că N. Ior­ga își nota depla­să­ri­le pe care le efec­tua la Con­stan­ța și la Man­ga­lia. El men­țio­nea­ză că, după ce a ținut o con­fe­rin­ță la Con­stan­ța, în ziua urmă­toa­re a ple­cat către Man­ga­lia, apoi s‑a întors la Bucu­rești pe ruta: Adam­cli­si, Cus­gun, Silis­tra, Tur­tu­ca­ia, Olte­ni­ța. Într‑o altă notă, amin­teș­te că a cer­ce­tat monu­men­te­le roma­ne la: Piua Petrei, Hâr­șo­va și Con­stan­ța, după care a fost la Man­ga­lia și s‑a întors la Bucu­rești tot prin Silis­tra. În urma unei alte con­fe­rin­țe ținu­te la Con­stan­ța, a înnop­tat la Man­ga­lia. În ziua de 28 mai 1932, la Cer­na­vo­dă, cu pri­le­jul deco­ră­rii mici­lor vase ale esca­dri­lei pe Dună­re, după un dejun cu rege­le, N. Ior­ga a ple­cat să-și vadă casa de la Man­ga­lia.

În ziua de 28 iunie 1932, pe o ploa­ie toren­ți­a­lă, a reve­nit la Man­ga­lia. În zile­le urmă­toa­re, a vizi­tat câte­va bise­rici din Con­stan­ța și o școa­lă nor­ma­lă de fete. N. Ior­ga men­țio­nea­ză în jur­na­lul său, în ziua de 13 august, des­pre dis­cu­ți­i­le refe­ri­toa­re la case­le sale, de la Sina­ia și de la Man­ga­lia. La 28 octom­brie, a reve­nit la Man­ga­lia, prin Bără­gan și Piua Petrei. N. Ior­ga notea­ză, în ziua de 13 ianu­a­rie 1932, că gene­ra­lul Ale­xan­dru Ave­res­cu l‑a între­bat care este pre­țul pe care l‑a plătit pen­tru case­le de la Sina­ia și de la Man­ga­lia și cu cât își plă­teș­te per­so­na­lul. Deran­jat, Ior­ga îi pre­zin­tă ade­vă­rul și îl infor­mea­ză că îl va da în jude­ca­tă.

N. Ior­ga efec­tu­ea­ză o nouă depla­sa­re la Man­ga­lia, în ziua de 15 august, când la Con­stan­ța se des­fă­șu­rau ser­bă­ri­le mari­nei. El rămâ­ne până la 1 sep­tem­brie, peri­oa­dă des­pre care notea­ză, în lucra­rea Ori­zon­tu­ri­le mele. O via­ță de om așa cum a fost, urmă­toa­re­le: „Cre­deam că pen­tru lucrul meu ști­in­ți­fic și pen­tru un trup sexa­ge­nar, pes­te care, pen­tru întâia oară, din exces de mun­că, se vor aba­te infir­mi­tă­ți­le, am drep­tul la câte­va luni de liniș­te în odă­i­țe­le de la Man­ga­lia”.

Prof. Radu Vul­pe men­țio­nea­ză, într-un arti­col din Ana­le­le Dobro­gei, din anul 1931, rolul pe care l‑a avut N. Ior­ga în deru­la­rea cer­ce­tă­ri­lor arhe­o­lo­gi­ce de la Man­ga­lia: „Aceas­tă acti­vi­ta­te s‑a bucu­rat de o încu­ra­ja­re direc­tă și efec­ti­vă din par­tea dlui Prim Minis­tru Nico­lae Ior­ga, fără ini­ția­ti­va căru­ia săpă­tu­ri­le din vara aces­tui an de la Man­ga­lia, de pil­dă, n‑ar fi avut loc… Dl prof. N. Ior­ga e, de la Kogăl­ni­cea­nu încoa­ce, cel din­tâiu șef de guvern, care se inte­re­sea­ză de monu­men­te­le anti­ce ale Dobro­gei, cu o pasiu­ne dem­nă de valoa­rea și de însem­nă­ta­tea lor”.

Vă invi­tăm să citiți con­ti­nu­a­rea arti­co­lu­lui în ziuaconstanta.ro


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele