APRECIEREA DE CARE SE BUCURĂ DIMITRIE CANTEMIR ÎN TURCIA

0
2390

Muzeul ‘Dimitrie Cantemir’ din Istanbul.

    Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei în anii 1693 și 1710-1711, este foarte apreciat în Turcia. Primarul din Istanbul a renovat palatul în care a locuit Domnul Moldovei timp de 22 de ani și l-a transformat în muzeu. De asemenea, un parc din capitala istorică a Turciei a primit numele lui Dimitrie Cantemir.

    APRECIEREA DE CARE SE BUCURĂ DIMITRIE CANTEMIR ÎN TURCIA

    După trei secole, personalitatea domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir (1693 și 1710-1711) continuă să fie de actualitate nu numai în România, ci și în Republica Turcia. Faptul este demonstrat atât de numele dat de primarul orașului Istanbul, în anul 2003, unui parc din centrul capitalei istorice turcești,[1] cât și de renovarea, cu fonduri locale și cu fonduri europene, a palatului în care a locuit Dimitrie Cantemir, la Istanbul, timp de aproximativ 22 de ani, și transformarea sa în muzeu.[2] În acest context, amintesc și activitățile organizate de Consulatul General al Republicii Turcia la Constanța, împreună cu Centrul Cultural Turc din Constanța, în cadrul cărora a fost evidențiată personalitatea domnitorului moldovean.[3]

    Eruditul domnitor Dimitrie Cantemir este considerat, pe bună dreptate, un educator al românilor. În rândurile ce urmează voi demonstra că poate fi considerat, deopotrivă, și un educator al turcilor. Cele peste două decenii trăite la Istanbul, dar mai ales creațiile sale: literare, istorice, filosofice, etnografice, muzicale etc, îl recomandă, în aceeași măsură, ca fiind un educator și al turcilor, motiv pentru care este apreciat, și în prezent, în Turcia.

    Actualitatea lui Dimitrie Cantemir în Turcia se datorează, printre altele, faptului că domnitorul Moldovei a fost primul român care a descris, încă din anul 1716,  pe baze științifice, istoria Imperiului Otoman pe care a numit-o: „Historia incrementorum atque decrementorum aulae othomanicae”.[4] Fiind o lucrare de referință pentru acele vremuri, pentru toți specialiștii interesați de istorie, cartea a fost tradusă, în deceniile care au urmat, din limba latină, în care a fost scrisă, în limbile: engleză (1734 și 1756), franceză (1743) și germană (1745). Prima ediție în limba română a apărut în anul 1786, datorită lui I. Hodoșiu.[5]

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

    Născut în ziua de 26 octombrie / 5 noiembrie 1673, după spusele sale la Galați, Dimitrie Cantemir a trăit mai puțin de 50 de ani, până la 21 august 1723, când a decedat la moșia sa Dimitrievka, din Rusia.

[1] La vârsta de patru ani a rămas orfan de mamă. În anul 1685, tatăl său, Constantin Cantemir, a obținut tronul Moldovei și a fost nevoit să-l trimită pe fiul său mai mare, Antioh, ca ostatic la Constantinopol, împreună cu alți șase copii ai unor boieri mai importanți.[2]

    Lui Dimitrie i-a adus, în anul 1688, un învățat dascăl din Creta, pe ieromonahul grec Ieremia Cacavela, care l-a învățat greaca, latina și slavona și care i-a predat primele noțiuni de retorică și filosofie.[3] La vârsta de 15 ani, a fost trimis la Constantinopol, ca ostatic în locul fratelui său, Antioh.[4] Acolo a intrat în contact cu reprezentanți din cele mai înalte medii culturale. Un exemplu este Marea Școală sau Academia Patriarhiei Ortodoxe, continuatoarea Universității Bizanțului. În secolul al XVI-lea, Școala avea un caracter limitat, teologic, însă, în secolul al XVII-lea, ea capătă o orientare umanistă. Învățământul era asemănător cu cel al Universității din Padova. În afară de studii teologice, se studia cultura clasică, greaca și latina. La Constantinopol, tânărul Dimitrie a fost inițiat în limbile turcă, arabă și persană și în domeniile cultelor, religiei, literaturii și muzicii islamice.[5]

    La Academia grecească din Fanar a întâlnit numeroși erudiți ai acelor vremuri. De asemenea, a corespondat cu înalți ierarhi învățați ai Bisericii Răsăritului și ai Bisericii Constantinopolului. S-a împrietenit cu oameni de știință turci, căpătând, de la aceștia, cunoștințe pe care le va folosi în lucrările sale. În „Istoria Imperiului Otoman”, îi amintește pe: matematicianul Saadi Effendi, căruia îi mulțumește pentru că l-a învățat turcește și pe Alli Effendi, autorul unei istorii turcești.

    Cunoscând limba turcă și tradițiile turcilor, fiind plăcut la înfățișare și la vorbă, a pătruns ușor în societatea musulmană. Deseori era invitat de agii la ospețe. În acest fel, a reușit să le cunoască muzica și a alcătuit chiar un tratat de istorie a muzicii turcești. Cunoscându-le obiceiurile, datinile și credința, a scris o lucrare intitulată „Sistem religii mahomedane”.[6] Dar, în anul 1691, Dimitrie s-a întors în Moldova și în locul său a fost trimis din nou fratele său, Antioh.

    În martie 1693, Constantin Cantemir s-a stins din viață, iar marii boieri din Moldova i-au respectat dorința, aceea de pune în locul său pe unul dintre fiii săi.[7] Antioh fiind ostatic la Constantinopol, Dimitrie a devenit domn al Moldovei, la vârsta de numai 19 ani. Dar, după 20 de zile, a plecat la Constantinopol, domnia sa nefiind recunoscută de Poartă,[8] iar tronul Moldovei a fost luat de Constantin Duca (1693-1695). Atât Antioh, cât și Dimitrie, au intrat sub protecția pașei Mehmed Cerchez. Dimitrie și-a reluat studiile și s-a preocupat să capete și experiență militară, care îi va fi necesară atunci când va ocupa tronul Moldovei.

Vă invităm să citiți articolul integral în revista DATINA, nr. 45, din ianuarie 2018.

Autor: Cercetător științific doctor Sorin Marcel COLESNIUC.


 


piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply