Poveşti culinare inedite din istoria scrisă şi nescrisă.
Buzele frumoasei (2)
Ȋn perioada imperiului, pentru serai, prepararea dulciurilor avea o mare importanţă, pentru care se cerea înalt profesionalism. Prin urmare, erau selectaţi cei mai iscusiţi şi inteligenţi meşteri, iar aceştia aveau un loc al lor, separat. Spunând istorie, şi, desigur, aici vorbim despre istoria Imperiului Otoman, unul dintre subiectele incitante, care a pus pe jar dintotdeauna o lume întreagă, cu atât mai mult, cu cât se adânceşte în mister, este ”haremul”, una dintre moştenirile pe care ni le-a lăsat cultura otomană.
Este firesc ca pe fiecare să ne încerce întrebări de genul: Ce fel de loc era haremul?, Cum era traiul acolo?, Care erau normele? sau Care era mersul lucrurilor în acest areal? Şi multe alte întrebări cu sau fără răspuns. Mai mult fără. Pentru a găsi informaţii, mai ales despre viaţa în harem, în sursele otomane, este foarte dificil, deoarece haremul şi tot ceea ce se întâmpla în acest loc era o zonă interzisă în viaţa socială otomană.
De altfel, etimologic, ”harem” vine de la cuvântul arab ”haram” care înseamnă ”interzis”, iar aici poartă sensul de ”care trebuie să fie temut”, ”care este interzis”. Fiind o zonă restrânsă, permisă numai anumitor persoane, cronicarii şi istoricii au fost destul de lipsiţi de posibilitatea de a obţine informaţii despre acest loc şi această ”lume care nu trebuie ştiută”, acestea păstrându-şi aura misterioasă. Ceea ce au scris istoricii şi scriitorii străini este mai mult produsul imaginaţiei lor, la fel şi picturile, mai ales cele cu nuduri, unde pictorii sub nicio formă nu ar fi avut acces.
Ceea ce se ştie se află mai mult în istoria nescrisă, decât în cea scrisă, iar de aceasta se bucură cei care au avut rude, parte feminină, care au trăit într-un asemenea loc şi au transmis de la o generaţie la alta experienţa de harem. Şi chiar şi aşa, se vorbea în şoaptă despre haremuri, fiind un subiect tabu. Despre unele din aceste istorioare vreau să fac vorbire în cele ce urmează, continuând seria ”Buzelor frumoasei”. (V. prima parte a acestui articol).
Bucătăria otomană, secolul al XVI-lea.
Trăia odată, în vremea otomanilor, un bucătar celebru şi acesta iubea o femeie pe nume Dilber. Şi femeia îl iubea, ei fiind foarte ataşaţi unul de altul. Ȋntr-o zi, femeia muri, iar omul fu dintr-odată cuprins de tristeţe. Ȋşi tot spunea: ”Nu m-am săturat de mirosul tău, n-am putut să mă satur de buzele tale dulci!” Tot amărându-se aşa, pentru a-i păstra vie amintirea, omul nostru se gândi să facă un desert care să semene cu buzele iubitei, dându-i chiar şi numele ”Buzele lui Dilber” (”Dilber Dudağı”, ”Buzele frumoasei”).
Acest desert a prins foarte bine la serai, toată lumea fiind încântată şi chiar a ajuns desertul permanent la masa padişahului. Până în zilele noastre, a rămas desertul cu acelaşi nume şi nu lipseşte de pe mese cu ocazia diverselor sărbători sau evenimente.
O altă istorioară, pe care am auzit-o în familie, spune povestea unui tânăr îndrăgostit de o cadână a seraiului la care nu avea acces. Era o dragoste de la distanţă, ce se petrecea în inima şi mintea acestui tânăr domnişor cu faţa albă ca laptele, păr cârlionţat şi tot cerul în ochi. Visa cu ochii deschişi la frumoasa inimii lui, închipuindu-şi cât de dulce ar putea fi cu buzele ei de un roşu lucios, când murmura suav un cântec de dor greu, privind în zare de la fereastra odăii sale. Domnişorul nostru lăcrima cu mâinile întinse spre fereastră: ”Buzele tale, frumoasa mea, şi inima mea vor fi vers în cântul tău de dor. Eu mă voi topi privind buzele frumoasei în farfurie”.
Povestea aceasta, relatată deseori în familia mea, (având legături directe cu întâmplarea, la rudele apropiate), mi-a trezit dulci şi duioase amintiri cu întâmplări de mult apuse, amintiri de oameni dragi, lipiţi de sufletul meu pentru totdeauna, pe care doar în vise îi mai văd. Mi-au lăsat însă un bagaj frumos drept moştenire. Un bagaj din ce în ce mai rar, din păcate.
Dilber Dudağı.
Într-atât m-au înduioşat aceste poveşti, încât mi-au inspirat o poezioară, pe care am denumit-o chiar ”Buzele frumoasei” şi care sună cam aşa:
Iubito, buzele tale de culoarea vişinei
Le simt în al tău sărut atât de cald şi dulce!
Cu ele rosteşti suave şi tainice cuvinte,
Ȋncât m-ademenesc când mă aflu la răscruce.
Iubito, buzele tale cu gust ca de căpşună
Ȋnfloresc la fiecare atingere vie!
Dintre ele răsuflarea-ţi o adun în amurguri,
Să îmi stingă flacăra ce atât mă îmbie.
Iubito, buzele tale, ca mierea-mbietoare,
Au adunat, cu sârg, nectarul sfânt al florilor!
Ȋn unduirea brizei, pe faţa-ţi zorile răsar
Şi, ah, fluturi-trubaduri pe buzele tale mor.
”Dilber” este un nume care se pune la fete. Originea cuvântului se află în cuvintele persane ”dil”, cu sensul de ”inimă, suflet” şi ”ber” (”birin”) cu sensul de ”a duce, a lua şi a pleca”. Potrivit ”Dicţionarului limbii turce” (”Türk Dil Kurumu”/ ”Büyük Türkçe Sӧzlük”), ”dilber” desemnează ”o fată frumoasă, atrăgătoare, fermecătoare”. Prin urmare, sensul cuvântului ”dilber” este acela de ”cel care duce sufletul”, ”hoț de inimi”.
Psychotria elata sau Buzele lui Hooker.
Curiozităţile naturii ne surprind mereu în cele mai neaşteptate moduri. Nu trebuie să fii cercetător pentru a găsi o reprezentare excelentă a numelui în lumea plantelor. ”Psychotria elata” este o plantă unică, cu frunze simple, de un verde mat, ce face parte din flora tropicală subtilă a Americii Centrale şi de Sud, în special în zone precum Columbia, Ecuador, Costa Rica și Panama. Florile sale au un aspect inedit până la înflorire, fiind numite, regional, ”buze de prostituată” sau ”buze fierbinţi”, pentru că seamănă cu o pereche de buze roşii pline, gata să fie sărutate sau să atragă insectele care le vor poleniza. De fapt, buzele roşii alcătuiesc bracteea, iar când vine vremea să înflorească, dintre buze răsar nişte floricele micuţe, albe, delicate, cu petale ascuţite, în formă de stea. Floarea este, de fapt, o pereche de frunze modificate ce înconjoară florile de culoare albă, care devin mici fructe de pădure alb-negru.
Psychotria elata, înflorită.
Planta este foarte atractivă pentru fluturi și colibri. Din păcate, planta este grav amenințată, din cauza distrugerii habitatelor. Ȋn America Centrală, aceasta este oferită ca dar, de obicei, de Ziua Îndrăgostiților. Interesant e că această plantă conține o substanţă chimică, dimetiltryptamina, un psihedelic. Este, de asemenea, folosită în medicina tradițională de oamenii din Amazon, pentru a trata durerile și artrita, infertilitatea și impotența. Cultivatorii de interior din întreaga lume se întorc la plante, pentru a adăuga casei un aspect exotic.
”Psychotria elata” se mai numește ”buzele lui Hooker” sau ”planta cea mai plăcută”. Există peste 1900 de specii, dintre care aproape 800 sunt descrise.
Bibliografie:
Psychotria elata – o floare atât de frumoasă că îţi vine s-o… pupi!
http://www.amusingplanet.com/2013/05/psychotria-elata-or-hookers-lips-most.html
Sursa: leviathan.ro.
Alte articole publicate de Urfet Șachir în cotidianul online Mangalia News, găsiți aici.
