Cu prilejul lucrărilor de reparaţii şi construcţii realizate în anul 1993 pe aleea Teilor din Mangalia, pe locul fostului hotel Scala (President, ulterior New Belvedere), au fost descoperite aspecte de urbanism de epocă romano-bizantină ce aparţin cartierului sud-estic al Cetăţii Callatis. La sud de aceste construcţii antice a fost cercetat zidul de sud al incintei callatiene, prevăzut cu un turn de apărare. Cercetările arheologice de salvare, derulate de specialiştii Muzeului de Arheologie „Callatis“, au fost efectuate pe o suprafaţă de peste 1.000 de metri pătraţi, după cum precizează Valeriu Georgescu în cartea „Callatis – Mangalia. 2500. Micromonografie“, publicată în anul 1995.
Această parte a cartierului antic era străbătută de o stradă principală, orientată est-vest, cu o lăţime de şase metri, pavată cu dale cioplite din calcar. Strada era prevăzută cu un canal de scurgere colector, construit din dale mari de calcar, în care se deversau alte canale mai mici, ce făceau legătura cu clădirile sau curţile interioare, aflate la nord sau la sud de strada principală. Atât lăţimea, cât şi adâncimea canalului principal de scurgere sunt de aproximativ un metru.
Pe baza monedelor descoperite, strada şi canalul de scurgere au fost datate în secolul al VI-lea p.Chr. şi începutul secolului al VII-lea p.Chr. La capătul de vest, strada principală se intersectează cu un zid construit din blochete de calcar, legate cu pământ, iar la capătul de est este legată de o stradă secundară, orientată pe direcţia nord-sud. În partea de vest a acestei străzi au fost cercetate: o curte interioară, o fântână şi un bloc de parament cu o cruce incizată.
Construcţiile antice, aflate în partea de sud a străzii principale, au fost afectate de construcţii moderne. Se observă vestigiile unor construcţii romane cu subsol, datate în secolele V-VI p.Chr., resturile unor dolia (vase mari, confecţionate din lut ars, folosite pentru păstrarea proviziilor), ceea ce-l determină pe Valeriu Georgescu să presupună că aici exista un horreum (hambar public în epoca romană).
În partea de est a edificiului cu subsol se află o altă stradă, unde a fost cercetată o fântână cu diametrul de 60 de centimetri şi o stradă orientată est-vest, prevăzută cu un canal de colectare. Se poate observa că o parte a zidurilor ridicate în secolul al IV-lea p.Chr. au fost refăcute sau dublate. Construcţiile păstrează, în general, orientarea zidului de incintă al cetăţii.
În sectorul sudic a fost descoperit un mic edificiu termal, lipit de zidul de incintă al cetăţii, format din două încăperi, cu zidurile realizate din piatră de calcar şi cărămizi de formă pătrată. Una dintre încăperi prezintă urmele unor instalaţii de hypocaust (sistem de încălzire subterană) şi are podeaua formată din cărămizi mari. Cealaltă încăpere este reprezentată de o cadă de baie, de mici dimensiuni, tencuită, cu o adâncime de 65 de centimetri. Printre resturile construcţiei au fost descoperite fragmente de tuburi de apeduct şi fragmente de amfore.
În partea de nord au fost cercetate: un pavaj construit din dale mari de calcar şi o fântână cu diametrul de 65 de centimetri. Sub pavajul menţionat s-a constatat existenţa unui alt pavaj, datat, cu o monedă descoperită aici la începutul secolului al VII-lea p.Chr. Al doilea pavaj este din aceeaşi perioadă cu un alt canal construit din blochete de calcar, legate cu mortar şi pavat cu ţigle, care este legat de canalul colector principal.
Pentru realizarea unei stratigrafii complete, cercetătorii au realizat trei sondaje, în care au apărut construcţii din perioada elenistică, dar şi materiale arheologice elenistice din a doua jumătate a secolului al III-lea a.Chr. Spre sfârşitul secolului al VI-lea p.Chr., cetatea decade, unul dintre principalele motive reprezentându-l atacurile popoarelor migratoare. Cetatea Callatis a fost definitiv distrusă ca urmare a atacurilor avarilor şi slavilor, la începutul secolului al VII-lea.
Prin urmare, constatăm faptul că în perioada romano-bizantină s-au realizat noi construcţii, ce au afectat clădirile şi străzile din perioadele romană şi elenistică, fapt demonstrat de cercetările realizate, de-a lungul timpului, în întreg perimetrul cetăţii, dar şi în acest cartier romano-bizantin, aflat lângă latura de sud a zidului de apărare al Cetăţii Callatis.
Despre Sorin Marcel Colesniuc
Dr. Sorin Marcel COLESNIUC, cercetător ştiinţific, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa şi a primit titlul de DOCTOR în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De asemenea, a absolvit un master în ştiinţe politice la SNSPA Bucureşti, specializarea „Securitate şi Diplomaţie“. A fost directorul Muzeului de Arheologie „Callatis“ Mangalia în perioada 2009 – 2013, apoi şeful Muzeului „Callatis“ (din cadrul Complexului Cultural Mangalia) în perioada 2013 – 2017. A iniţiat şi coordonat sute de proiecte culturale şi a participat la numeroase conferinţe, colocvii şi sesiuni ştiinţifice, naţionale şi internaţionale. Pentru activitatea ştiinţifică şi culturală a primit numeroase premii, diplome şi distincţii. A publicat opt cărţi ca autor sau coautor şi coordonator ştiinţific, peste 70 de studii în reviste ştiinţifice de specialitate şi peste 400 de articole în reviste de cultură şi ziare, prin care a popularizat istoria locală şi naţională. Cea mai importantă realizare a sa, în plan profesional, o reprezintă recuperarea de la Moscova, în anul 2011, a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Papirusul fusese trimis la Moscova pentru conservare şi, timp de jumătate de secol, toţi oamenii de ştiinţă din România l-au considerat ca fiind pierdut.
Mai mult, în ziuaconstanta.ro, Miercuri, 20 decembrie 2017.
