1 DECEMBRIE – ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

0
1748

la-multi-ani-romania

 Ziua de 1 Decem­brie 1918 repre­zin­tă una din­tre cele mai impor­tan­te zile din isto­ria româ­ni­lor, poa­te chiar cea mai impor­tan­tă: este ziua în care, la Alba Iulia, în urmă cu 98 de ani, se împli­nea visul de vea­curi al româ­ni­lor, ace­la de a trăi într-un stat națio­nal, suve­ran, inde­pen­dent și uni­tar.

album-unirea-1918-fotografii-samoila-marza-academia-romana-lm_005-1024x680

În pre­zent, la 1 Decem­brie săr­bă­to­rim Ziua Națio­na­lă a Româ­ni­ei, însă, de‑a lun­gul tim­pu­lui, Ziua Națio­na­lă a Româ­ni­ei s‑a săr­bă­to­rit la date dife­ri­te. Ast­fel, din anul 1867 și până în anul 1947, s‑a săr­bă­to­rit la 10 mai, aceas­tă zi repre­zen­tând data la care, în anul 1866, Prin­ci­pe­le Carol de Hohen­zo­l­lern-Sig­ma­rin­gen a deve­nit domni­to­rul Româ­ni­ei.

album-unirea-1918-fotografii-samoila-marza-academia-romana-lm_007-1024x680

În peri­oa­da 1948 – 1989, Ziua Națio­na­lă a Româ­ni­ei s‑a săr­bă­to­rit la 23 august, aceas­tă dată fiind lega­tă de 23 august 1944, zi în care țara noas­tră a întors arme­le împo­tri­va Ger­ma­niei nazis­te. Înce­pând cu anul 1990, Ziua Națio­na­lă a Româ­ni­ei se săr­bă­to­reș­te la 1 Decem­brie, amin­tind de anul 1918, când, la 1 Decem­brie, se desă­vâr­șea uni­ta­tea națio­na­lă a româ­ni­lor.

Uni­rea româ­ni­lor s‑a rea­li­zat însă în mai mul­te eta­pe: pri­ma a fost cea de la 24 ianu­a­rie 1859, când cele două Prin­ci­pa­te Româ­ne, Mol­do­va și Țara Româ­neas­că, s‑au unit sub con­du­ce­rea colo­ne­lu­lui Ale­xan­dru Ioan Cuza. Deși domnia sa a fost de scur­tă dura­tă, de doar șap­te ani, în acea peri­oa­dă s‑au pus baze­le sta­tu­lui modern român.

În anii 1877–1878, s‑a des­fă­șu­rat răz­bo­i­ul din­tre Impe­ri­ul țarist și Impe­ri­ul oto­man, pen­tru con­tro­lul strâm­to­ri­lor Bos­for și Dar­na­ne­le. Româ­nia a intrat în acest răz­boi de par­tea Rusi­ei, pen­tru a‑și cuceri, pe câm­pul de lup­tă, inde­pen­den­ța decla­ra­tă, în Par­la­men­tul Româ­ni­ei, în ziua de 9 mai 1877. La sfâr­și­tul răz­bo­i­u­lui, în urma Con­gre­su­lui de pace de la Ber­lin, din iulie 1878, Româ­ni­ei i‑a fost recu­nos­cu­tă inde­pen­den­ța de către Mari­le Puteri Euro­pe­ne. În schim­bul sudu­lui Basa­ra­biei, care i‑a fost luat cu for­ța de către Rusia, Româ­nia a pri­mit Dobro­gea cu Del­ta Dună­rii și Insu­la Șer­pi­lor. Aceas­ta era cea de‑a doua eta­pă în pro­ce­sul uni­rii româ­ni­lor.SORIN MARCEL COLESNIUC-

În ziua de 28 iulie 1914, între Pute­ri­le Cen­tra­le și Antan­ta a izbu­c­nit Pri­mul Răz­boi Mondi­al. Româ­nia și‑a decla­rat neu­tra­li­ta­tea, însă, după doi ani, a intrat în răz­boi de par­tea Antan­tei, cu sco­pul decla­rat de a‑și eli­be­ra teri­to­ri­i­le locu­i­te de români de sub stă­pâ­ni­rea Impe­ri­u­lui Aus­tro-Ungar.

UNIREA BASARABIEI

Miş­ca­rea de eli­be­ra­re naţio­na­lă a româ­ni­lor din Basa­ra­bia s‑a inten­si­fi­cat în urma Revo­lu­ţi­ei ruse din febru­a­rie 1917 şi a căde­rii ţaris­mu­lui. La Chi­şi­nău s‑a înfi­inţat Par­ti­dul Naţio­nal Mol­do­ve­nesc, în pro­gra­mul căru­ia se sub­li­nia nece­si­ta­tea unei auto­no­mii largi a Basa­ra­biei, a dobân­di­rii drep­tu­ri­lor cetă­ţe­neşti şi a drep­tu­ri­lor naţio­na­le pen­tru româ­nii din Basa­ra­bia şi de din­co­lo de Nis­tru.

În toam­na anu­lui 1917, anar­hia a cuprins tot mai mult Basa­ra­bia. Vechi­le auto­ri­tă­ţi s‑au dove­dit nepu­tin­cioa­se în faţa acte­lor de dez­or­di­ne şi vio­lenţă. Ini­ţi­a­ti­va a fost pre­lu­a­tă de mili­tari, care au con­vo­cat Con­gre­sul Sol­da­ţi­lor Mol­do­ve­ni, la care au par­ti­ci­pat 800 de dele­ga­ţi, repre­zen­tănd apro­xi­ma­tiv 200.000 de osta­şi de pe toa­te fron­tu­ri­le. Pen­tru admi­nis­tra­rea Basa­ra­biei auto­no­me, Con­gre­sul a con­sti­tu­it Sfa­tul Ţării, alcă­tu­it din repre­zen­tanţi ai tutu­ror naţio­na­li­tă­ţi­lor, con­fe­siu­ni­lor şi orien­tă­ri­lor poli­ti­ce, aso­ci­a­ţi­i­lor pro­fe­sio­na­le şi cul­tu­ra­le.

În ziua de 24 ianu­a­rie 1918, Sfa­tul Ţării a pro­cla­mat, cu una­ni­mi­ta­te de voturi, inde­pen­denţa. În Basa­ra­bia, curen­tul care cerea uni­rea era de nestă­vi­lit. Tot mai mul­te orga­ni­za­ţii, comi­te­te, adu­nări şi dele­ga­ţii se pro­nu­nţau în acest sens.

În după-ami­a­za zilei de 27 mar­tie 1918, a avut loc şedinţa Sfa­tu­lui Ţării, care a adop­tat Hotă­rârea de uni­re. Iată cum înce­pe tex­tul Rezo­lu­ţi­ei de uni­re:

În nume­le popo­ru­lui Basa­ra­biei, Sfa­tul Ţării decla­ră: Repu­bli­ca Demo­cra­ti­că Mol­do­ve­neas­că (Basa­ra­bia), în hota­re­le ei din­tre Prut, Nis­tru, Marea Nea­gră şi vechi­le ei gra­ni­ţe cu Aus­tria, rup­tă de Rusia acum mai bine de o sută de ani din tru­pul vechii Mol­do­ve, în pute­rea drep­tu­lui isto­ric şi al drep­tu­lui de neam, pe baza prin­ci­pi­u­lui ca noroa­de­le sin­gu­re să-şi hotă­ras­că soar­ta lor, de azi îna­in­te şi pen­tru tot­dea­u­na se uneş­te cu mama sa, Româ­nia”.

Hotă­rârea a fost pri­mi­tă cu entu­zi­asm şi satis­fa­cţie de româ­nii de pre­tu­tin­deni, conş­ti­enţi că, în vre­muri gre­le, se rea­li­za un pas impor­tant în înfăp­tu­i­rea Româ­ni­ei între­gi­te. Uni­rea Basa­ra­biei cu ţara a sti­mu­lat lup­ta de eli­be­ra­re a româ­ni­lor afla­ţi încă sub stă­pâ­ni­re stră­i­nă.

UNIREA BUCOVINEI

Dato­ri­tă repe­ta­te­lor lup­te desfă­şu­ra­te pe teri­to­ri­ul său, a ocu­pa­ţi­ei ruseşti din une­le zone şi a nume­roa­se­lor încor­po­rări, Buco­vi­na a avut mul­te de îndu­rat în tim­pul Pri­mu­lui Răz­boi Mondi­al. Lide­rii miş­că­rii naţio­na­le a româ­ni­lor din Buco­vi­na au orga­ni­zat o impor­tan­tă adu­na­re naţio­na­lă la Cer­nă­u­ţi, la care au par­ti­ci­pat depu­ta­ţii din Par­la­men­tul de la Vie­na, foş­tii depu­ta­ţi din ulti­ma Die­tă buco­vi­ne­a­nă, pri­mari din loca­li­tă­ţi­le pro­vin­ci­ei şi nume­roşi repre­zen­tanţi ai popu­la­ţi­ei româ­neşti. După dis­cu­ţii ani­ma­te a fost adop­ta­tă o Moţiu­ne prin care se hotă­ra „uni­rea Buco­vi­nei inte­gra­le cu cele­lal­te ţări româ­neşti într-un stat naţio­nal inde­pen­dent”.

album-unirea-1918-fotografii-samoila-marza-academia-romana-lm_008-1024x680

În ziua de 28 noiem­brie 1918, s‑au desfă­şu­rat lucră­ri­le Con­gre­su­lui Gene­ral al Buco­vi­nei, în Sala Sino­da­lă a Pala­tu­lui Mitro­po­li­tan din Cer­nă­u­ţi. Preşe­din­te­le Con­gre­su­lui, Ian­cu Flon­dor, a pre­zen­tat Moţiu­nea, care s‑a con­sti­tu­it într‑o hotă­râ­tă decla­ra­ţie de uni­re. În Moţiu­ne este sub­li­ni­at carac­te­rul româ­nesc al Buco­vi­nei şi asu­pri­rea naţio­na­lă din cei 144 de ani de stă­pâ­ni­re stră­i­nă. Mem­brii Con­gre­su­lui Gene­ral al Buco­vi­nei au hotă­rât:

Uni­rea necon­di­ţio­na­tă şi pen­tru vecie a Buco­vi­nei, în vechi­le ei hota­re până la Cere­muş, Cola­cin şi Nis­tru, cu Rega­tul Româ­ni­ei”.

S‑a înfăp­tu­it, ast­fel, al doi­lea moment din isto­ria uni­rii româ­ni­lor.

UNIREA TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI

Miş­ca­rea naţio­na­lă din Transil­va­nia, Banat, Cri­şa­na şi Mara­mu­reş s‑a inten­si­fi­cat în toam­na anu­lui 1918. În luni­le sep­tem­brie şi octom­brie s‑au pus baze­le cola­bo­ră­rii între Par­ti­dul Naţio­nal Român şi Par­ti­dul Soci­al Demo­crat din Transil­va­nia și Banat, în vede­rea con­sti­tu­i­rii unui Con­si­liu Naţio­nal Român.

În octom­brie 1918, la Buda­pes­ta, sub preşe­dinţia lui Şte­fan Cicio-Pop, s‑a con­sti­tu­it Con­si­li­ul Naţio­nal Român Cen­tral (sau Mare­le Sfat Naţio­nal Român), com­pus din şase repre­zen­tanţi ai Par­ti­du­lui Naţio­nal Român şi şase repre­zen­tanți ai Par­ti­du­lui Soci­al Demo­crat. La înce­pu­tul lunii noiem­brie, Con­si­li­ul şi‑a mutat sedi­ul la Arad.

La 20 noiem­brie 1918, Mare­le Sfat Naţio­nal a lan­sat Con­vo­ca­rea Adu­nă­rii Naţio­na­le de la Alba Iulia, pen­tru ziua de dumi­ni­că /1 decem­brie.

Desem­na­rea dele­ga­ţi­lor la Adu­na­re s‑a făcut pe prin­ci­pii demo­cra­ti­ce, în adu­nări des­chi­se, fiind aleşi: ţărani, învă­ţă­tori, pre­o­ţi, avo­ca­ţi, stu­denţi, ofi­ţeri, sol­da­ţi, mun­ci­tori, mese­ri­a­şi etc, repre­zen­tând toa­te cate­go­ri­i­le soci­a­le, orga­ni­za­ţi­i­le poli­ti­ce şi mili­ta­re, soci­e­tă­ţi­le şi insti­tu­ţi­i­le bise­ri­ceşti, cul­tu­ra­le şi pro­fe­sio­na­le.

album-unirea-1918-fotografii-samoila-marza-academia-romana-lm_012-1024x680

La Alba Iulia au sosit 1228 de delegaţi/deputaţi, de drept sau aleşi. Din toa­te ţinu­tu­ri­le transil­vă­ne­ne, bănă­ţe­ne, mara­mu­reşe­ne şi ungu­re­ne au venit pes­te 100.000 de români.

În dimi­nea­ţa zilei de 1 decem­brie 1918, în Sala Cazi­no­u­lui, numi­tă de atunci Sala Uni­rii, s‑au întru­nit dele­ga­ţii ofi­ci­ali, pre­cum şi alte per­soa­ne, între care şi repre­zen­tanţi ai Basa­ra­biei şi Buco­vi­nei. Preşe­din­te­le CNRC, Şte­fan Cicio-Pop, a ros­tit cuvân­tul de des­chi­de­re. Dis­cur­sul solemn a fost pre­zen­tat de Vasi­le Gol­diş, care a făcut o incur­siu­ne în isto­ria româ­ni­lor din teri­to­ri­i­le afla­te sub stă­pâ­ni­re stră­i­nă. V. Gol­diş a pre­zen­tat Rezo­lu­ţia de uni­re, în care, la punc­tul I, se pre­ve­dea:

Adu­na­rea Naţio­na­lă a tutu­ror româ­ni­lor din Transil­va­nia, Banat şi Ţara Ungu­reas­că, adu­na­ţi prin repre­zen­tanţii lor îndrep­tă­ţi­ţi la Alba Iulia, în ziua de 1 decem­brie 1918, decre­tea­ză uni­rea aces­tor români şi a tutu­ror teri­to­ri­i­lor locu­i­te de dânşii cu Româ­nia. Adu­na­rea naţio­na­lă pro­cla­mă înde­o­se­bi drep­tul ina­li­ena­bil al naţiu­nii româ­ne la întreg Bana­tul, cuprins între râu­ri­le Mureş, Tisa şi Dună­re”.

După cuvân­tă­ri­le susţi­nu­te de Iuliu Maniu şi Iosif Juman­ca, Ghe­or­ghe Pop de Băseşti a supus spre apro­ba­re Rezo­lu­ţia de uni­re, care a fost adop­ta­tă în una­ni­mi­ta­te.

În cadrul Con­fe­rinţei de pace de la Paris, care şi‑a des­chis lucră­ri­le la 18 ianu­a­rie 1919, diplo­ma­ţia româ­nă s‑a anga­jat într‑o amplă acţiu­ne care avea în vede­re recu­noa­ş­te­rea inter­na­ţio­na­lă a Marii Uniri.

Hotă­râri­le adop­ta­te la Chi­şi­nău, Cer­nă­u­ţi şi Alba Iulia au expri­mat pozi­ţia naţiu­nii în ace­le vre­muri. Con­sem­nând Uni­rea, ele au pre­zen­tat şi sen­sul dezvol­tă­rii demo­cra­ti­ce a soci­e­tă­ţii, pre­vă­zân­du-se expli­cit sau impli­cit: refor­ma agra­ră, votul uni­ver­sal, ega­li­ta­tea tutu­ror cetă­ţe­ni­lor indi­fe­rent de etnie, lim­bă, reli­gie etc.

Marea Uni­re a con­dus la cre­ş­teri însem­na­te: de la apro­xi­ma­tiv 137.000 kmp, supra­fa­ţa ţării a spo­rit la 295.000 kmp, iar popu­la­ţia s‑a mărit de pes­te două ori, ajun­gând în 1920 la 15.540.000 locu­i­tori.

În con­clu­zie, Româ­nia între­gi­tă s‑a înfăp­tu­it pe cale demo­cra­ti­că, prin adu­nări cu carac­ter ple­bis­ci­tar. Marea Uni­re a însem­nat un eve­ni­ment de o impor­tanţă capi­ta­lă pen­tru des­ti­ne­le naţiu­nii, mar­când sfârşi­tul unei eta­pe şi intra­rea soci­e­tă­ţii româ­neşti într‑o nouă peri­oa­dă a evo­lu­ţi­ei sale isto­ri­ce.

LA MULȚI ANI, ROMÂNI! LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic, doc­tor în Isto­rie, Sorin Mar­cel COLESNIUC.


Man­ga­lia News, Joi, 1 Decem­brie 2016. Repu­bli­ca­re: 1 Decem­brie 2017.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply