Asta este ce spun oricui ma intalnesc in ultima saptamana. Nu ca sa ma laud. Ci pentru ca aproape tremur de anticipare. Orice pasiune are un milestone, orice sport are un etalon. Pentru iubitorii yachtingului traversarea Atlanticului pe un velier este ca si escaladarea Everestului pentru alpinisti. [n.n. Circumterra este ca Seven Summits].
Aproape 3000 mile marine din Las Palmas, Canare, pana in Santa Lucia, Caraibe. Cea mai mare distanta de apa libera din lume. Chiar si in Pacific, nu ai la dispozitie 3000 mile fara sa intalnesti nici un petec de pamant.
Estimam ca traversarea va dura 3 saptamani, asta daca nu prindem calm plat ce poate dura cateva zile. Trei saptamani de navigat cu vele. Trei saptamani in care vezi pamantul in prima zi si in ultima zi. Trei saptamani in care ganditi-va ce faceti voi, de acasa. Cate locuri vizitati si cate persoane intalniti. Noi vom vedea numai apa si valuri si fețele celor 6 colegi de echipaj. Pardon 5. A sasea față doar daca ne uitam in oglinda.
Ne vom trezi si ne vom culca pe valuri. Vom gati si vom manca pe valuri. Vom face dus si vom spala puntea pe valuri. Non-stop vor fi doua persoane de veghe. Zi si noapte. Ceas de ceas.
Ne vom spune toate povestile posibile si probabil la jumatatea drumului vom ramane fara nimic nespus. Sau poate ca nu.
Poate vom slabi cateva kilograme datorita lipsei de apetit sau a răului de mare…sau poate ne vom ingrasa, neavand nimic altceva de facut decat sa mancam…
Vom ajusta velele odata la cateva zile, sau ne vom lupta cu cate o mini-furtuna pe zi (swells).
Ca sa va faceti o idee, pe ruta desenata, de la start la punctul 1 este distanta Mangalia – Balcik. 50 mile marine. La 2, am fi ajuns deja la Istanbul. 3, e Atena. O expeditie in toata regula, cand pleci din Romania cu velierul.
Punctul 4 este acolo unde speram sa fim peste o saptamana. Dupa de sapte ori 24 de ore de navigat. Dupa 14 carturi de 4 ore fiecare. Si inca n-am trecut de jumatatea oceanului. Creierele noastre vor repeta incontinuu: – Unde mergeti? Ce cautati in ape libere? N-ati vrea sa va intoarceti la mal? Ce aveti de demonstrat? Nu va ajung 7 zile non-stop de navigat cu vele?
Punctul 5 marcheaza saptamana 2. Daca nu vom avea capcane de “no wind”. Calm plat. Deja vom fi trecut de jumatatea oceanului. Un declick se petrece in creier. Inceteaza sa te mai ademeneasca cu intoarcerea. Gata…, ai mai putin in fata decat in spate. Doar nu suntem nebunii aia din banc, care la al 99-lea gard din 100 au obosit si decid sa se intoarca…
Dar e posibil ca mancarea sa nu mai aiba gust. Nimic sa nu ne mai faca pofta. Iar povestile/glumele repetate a o suta oara de colegii de echipaj sa devina agasante. Sau sa devina unicul nostru univers. Mai avem o saptamana.
Punctul 6 este pe mal. In Santa Lucia. Daca ajungem acolo inseamna ca am invins Oceanul. Sau ni l-am facut prieten. L-am respectat si ne-a fost binevoitor. Dar cred ca ultimele 3 zile le vom fi suportat foarte greu. Cred ca vom numara fiecare mila, fiecare adiere si fiecare nod al vitezei barcii. Probabil orice viteza sub 6 kn ne va aduce in pragul exasperarii… Sau poate ca ni se va fi parut prea scurt.
Acum nu stiu.
Dar tremur de anticipare.
Si promit ca va povestesc tot la intoarcere.
Fair winds to all!
Ovidiu Drugan, Plec peste Atlantic! 10.11.2017. Sursa: facebook.com/ovidiu.drugan
