Mărturii otomane pe pământ românesc: Geamia ”Esmahan Sultan” (2) de Urfet Şachir

0
464
Booking.com

”Esma­han Sul­tan” (Man­ga­lia) este cea mai veche gea­mie din Româ­nia, sal­va­tă şi con­ser­va­tă, cu o boga­tă tra­di­ţie isto­ri­că, reli­gi­oa­să şi cul­tu­ra­lă. A fost exe­cu­ta­tă de o echi­pă de meş­teri turci şi este pre­vă­zu­tă, la intra­re, cu stâlpi de susţi­ne­re a aco­pe­ri­şu­lui şi balus­tra­de din ste­jar şi veran­dă, care dau o notă apar­te, uni­că lăca­şu­lui cu arhi­tec­tu­ră medi­e­va­lă com­bi­na­tă, tur­că şi grea­că, cu uşoa­re influ­enţe mau­re, dife­ri­tă ca stil de cele­lal­te con­stru­cţii de cult tur­ceşti din ţinu­tul Dobro­gei.

La intra­rea în mos­chee este obli­ga­to­rie des­că­lţa­rea. Nu este per­mi­să pătrun­de­rea în incin­tă cu încă­lţări. Mai întâi, din res­pect pen­tru sfân­tul lăcaş, nu poţi intra cu mur­dă­ria de afa­ră înă­un­tru, unde tre­bu­ie păs­tra­tă cură­ţe­nia, apoi, din moti­ve de igie­nă, încă­lţă­min­tea de afa­ră repre­zen­tând o poar­tă de intra­re a bac­te­ri­i­lor şi micro­bi­lor care ar peri­cli­ta sănă­ta­tea oame­ni­lor. Podea­ua este aco­pe­ri­tă cu o moche­tă sau covor per­san, iar pe jos cre­din­cioşii întind mici covo­ra­şe spe­ci­a­le pen­tru rugă­ciuni, pe care îşi fac ple­căciu­ni­le în faţa Dom­nu­lui. Ȋncă­pe­rea este foar­te spa­ţi­oa­să, în cen­tru se află amvo­nul sau min­ba­rul, un loc de rugă­ciu­ne ame­na­jat sub for­ma unui bal­con cu trep­te, şi alta­rul unde pre­di­că ima­mul în zile­le de vineri şi de săr­bă­toa­re. Ȋn stân­ga aces­tu­ia, se află mihra­bul sau fereas­tra oar­bă, o nişă orien­ta­tă către Pia­tra Nea­gră de la Ka’ba, Mec­ca, ora­şul sfânt al musul­ma­ni­lor, un fel de altar unde ima­mul ofi­ci­a­ză slu­j­ba reli­gi­oa­să în fie­ca­re zi. De remar­cat fap­tul că toa­te rugă­ciu­ni­le şi slu­j­be­le reli­gi­oa­se sunt ţinu­te numai de băr­ba­ţi, feme­i­le având şi ele acces însă sepa­rat, în spa­ţii deli­mi­ta­te de res­tul încă­pe­rii prin balus­tra­de joa­se de lemn şi numai în anu­mi­te peri­oa­de şi în anu­mi­te con­di­ţii, având în vede­re struc­tu­ra ana­to­mo-fizio-bio­lo­gi­că, iar nu din moti­ve de mar­gi­na­li­za­re (de exem­plu, feme­ia lău­ză nu are acces); ele doar asis­tă şi fac rugă­ciuni în grup, fără a pre­di­ca. De alt­fel, în ori­ce cre­dinţă pre­o­ţii-pre­di­ca­tori sunt băr­ba­ţi, din toa­te tim­pu­ri­le, aşa cum şi pro­feţii au fost tot băr­ba­ţi. Rugă­ciu­nea ritu­a­lă se face, obli­ga­to­riu, de cinci ori pe zi, în momen­te dife­ri­te şi sta­bi­li­te după pozi­ţia soa­re­lui. Ast­fel, exis­tă: Rugă­ciu­nea de Dimi­nea­ţă (Sabah Nama­zı) – aceas­ta se  face în zori, de când înce­pe să se cra­pe de ziuă şi până la răsă­rit, Rugă­ciu­nea de Prânz (Öğle Nama­zı) –  când soa­re­le se află chiar dea­su­pra noas­tră, fiind în cul­mea ceru­lui şi este exclu­să ori­ce umbră, din momen­tul în care umbra înce­pe să se alun­geas­că înspre răsă­rit, până când umbra fie­că­rui lucru apa­re o dată sau de două ori, Rugă­ciu­nea de După-ami­a­ză (İkin­di) – după ce se ter­mi­nă rugă­ciu­nea de prânz şi până la apus, Rugă­ciu­nea de Sea­ră (Akşam Nama­zı) – după momen­tul apu­su­lui şi până la dis­pa­ri­ţia cre­pus­cu­lu­lui, Rugă­ciu­nea de Noap­te (Yat­sı Nama­zı) – după ce tre­ce momen­tul rugă­ciu­nii de sea­ră şi până la momen­tul rugă­ciu­nii de dimi­nea­ţă. Alte rugă­ciuni mai sunt: Rugă­ciu­nea de Vineri (Cuma Nama­zı) – ace­la­şi moment ca al Rugă­ciu­nii de Prânz, Rugă­ciu­nea de Tera­vih (Tera­vih Nama­zı) – ace­la­şi moment ca al Rugă­ciu­nii de Noap­te, Rugă­ciu­nea de Săr­bă­toa­re (Bayram Nama­zı) – în dimi­neţi­le de săr­bă­toa­re, după ce au tre­cut aproa­pe 50 de minu­te de la răsă­ri­tul soa­re­lui, până când soa­re­le urcă în cul­mea ceru­lui.

Fie­ca­re rugă­ciu­ne se face la momen­tul său. În afa­ra aces­tor momen­te nu se face nicio rugă­ciu­ne. De ase­me­nea, în tim­pul răsă­ri­tu­lui, când soa­re­le se află în cul­mea ceru­lui şi în tim­pul apu­su­lui nu se face nicio rugă­ciu­ne. Cel mai bun moment pen­tru rugă­ciuni este ime­di­at ce aces­ta înce­pe. Ȋn momen­te­le rugă­ciu­ni­lor tre­bu­ie să domneas­că lini­ş­tea şi pacea pen­tru ca niciun fac­tor să nu le per­tur­be şi cre­din­cioşii să poa­tă intra în comu­niu­ne cu Dum­ne­zeu. Acest ritu­al al celor cinci rugă­ciuni poa­te avea loc ori­un­de se află cre­din­cio­sul, nu doar la gea­mie, unde întru­ni­ri­le au loc în anu­mi­te zile şi momen­te ale zilei. Când vine momen­tul de rugă­ciu­ne, cre­din­cio­sul musul­man efec­tu­ea­ză ritu­a­lul ablu­ţiu­nii (abdest) – spă­la­rea pe mâini, faţă şi picioa­re până la glez­nă, pen­tru a fi curat. Dacă nu se găseş­te apă în locul unde se află cre­din­cio­sul, se poa­te cură­ţa cu pământ curat (Mâi­de Sure­si 6. Ayet Meali). Aces­te ritu­a­luri şi rugă­ciuni sunt, deo­po­tri­vă, vala­bi­le atât pen­tru femei, cât şi pen­tru băr­ba­ţi.

Reve­nind la des­cri­e­rea gea­mi­ei, nu exis­tă pic­turi mura­le sau alte obiec­te deco­ra­ti­ve în inte­ri­o­rul aces­te­ia, sin­gu­re­le obiec­te fiind câte­va tablo­uri cu rugă­ciuni atâr­na­te pe pereţi. O lucra­re exe­cu­ta­tă cu măies­trie artis­ti­că şi a cărei fru­mu­seţe atra­ge atenţia celor care trec pra­gul lăca­şu­lui este tava­nul cu bur­tă (göbe­kli tavan) din mar­che­tă­rie de lemn. O sca­ră inte­ri­oa­ră, sub for­mă de spi­ra­lă, duce la tera­sa din vâr­ful mina­re­tu­lui de unde, în tre­cut, ima­mul che­ma cre­din­cioşii la rugă­ciu­ne. Feres­tre­le, dis­pu­se în două rân­duri, au for­mă drept­un­ghiu­la­ră la nive­lul infe­ri­or şi de arc frânt la nive­lul supe­ri­or. Nota de ori­gi­na­li­ta­te, prin care se dis­tin­ge acest lăcaş de cult de cele­lal­te lăca­şuri, o con­sti­tu­ie pri­d­vo­rul cu strea­şi­nă (saça­k­lı sun­dur­ma) de la intra­re. (Sur­sa: leviathan.ro).

Vezi si: Măr­tu­rii oto­ma­ne pe pământ româ­nesc: Gea­mia ”Esma­han Sul­tan” de Urfet Șachir (1)


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 21 octom­brie 2017.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele