Mărturii otomane pe pământ românesc: Geamia ”Esmahan Sultan” (1) de Urfet Șachir

0
376
Booking.com

Prin­tre lăca­şu­ri­le de cult tur­ceşti de pe teri­to­ri­ul Româ­ni­ei, cu cea mai mare vechi­me ates­ta­tă arhe­o­lo­gic, este gea­mia sau mos­che­ea oto­ma­nă ”Esma­han Sul­tan”, situ­a­tă în muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, regiu­nea Dobro­gea, pe coas­ta de sud a Mării Negre şi înscri­să în Lis­ta monu­men­te­lor isto­ri­ce din jude­țul Con­stan­ța, cla­sa A valoa­re naţio­na­lă, sub nume­le de Gea­mia ”Esma­han Sul­tan”. Ȋn Arhi­ve­le Oto­ma­ne gea­mia este înre­gis­tra­tă sub denu­mi­rea de ”Esmâ Sul­tan Câmii”, denu­mi­re dată după nume­le cti­to­ru­lui său, sul­ta­na Esma (Dosar nr. 649/19 octom­brie 1774, Yrd. Doç. Dr. Lüt­fi Şey­ban, Saka­rya Üni­ver­si­te­si, Fen Ede­byat Fakül­te­si, ”Man­ka­lya Esmâ Sul­tan Camii Hazîre­si Mezar­ta­şı Kitâ­be­leri”, 1). Isto­ria gea­mi­ei este direct lega­tă de via­ţa sul­ta­nei, prin urma­re, se cuvi­ne să facem o incur­siu­ne în aceas­tă dire­cţie şi să aflăm ce a stat la baza con­stru­i­rii edi­fi­ci­u­lui.

Esma s-a năs­cut în anul 1544 în Pala­tul de la Mani­sa şi a fost fii­ca sul­ta­nu­lui Selim al II-lea (fiind un petre­că­reţ şi plă­cân­du-i bău­tu­ra, a fost pore­clit Sar­hoş Selim/Beţivul Selim şi pen­tru că avea bar­ba blon­dă, i s-a spus şi Sarı Selim/ Selim Blon­dul) şi a sul­ta­nei Nur­ba­nu (soţia legi­ti­mă a sul­ta­nu­lui şi moş­te­ni­toa­re a fami­li­i­lor veneţie­ne Veni­er şi Baffo, nume­le ei cre­ş­tin fiind Ceci­lia Veni­er-Baffo) şi nepoa­ta sul­ta­nu­lui Süley­man Mag­ni­fi­cul şi a sul­ta­nei Hür­rem (rutea­na Roxe­la­na, Ale­k­san­dra Lisow­s­ka), pri­mind, ast­fel, auto­mat titlul de sul­ta­nă, Esmâhan Sul­tan. După une­le izvoa­re, ar fi înre­gis­tra­tă şi sub nume­le de İsmi­han Sul­tan*).

Sokul­lu Meh­met Paşa

Ȋn 1564, este căsă­to­ri­tă cu vizi­rul tată­lui său, Sokul­lu Meh­met Paşa, cu care are un fiu, Ibra­him Han şi o fii­că, Gülruh Sul­tan. După moar­tea buni­cu­lui său, Süley­man Sul­tan Legiu­i­to­rul (Kanuni Süley­man Sul­tan), cunos­cut sub nume­le de Süley­man Mag­ni­fi­cul, în 1566, vine, împre­u­nă cu fami­lia şi mama sa, Vâli­de Nur­ba­nu Sul­tan, la Istan­bul, unde se bucu­ră de o mare influ­enţă şi pute­re, când, sub sul­ta­na­tul tată­lui său, soţul ei devi­ne om de stat. Nu sunt date că s-ar fi ames­te­cat în tre­bu­ri­le sta­tu­lui, lăsând aceas­ta pe sea­ma soţu­lui său şi a mamei sale, care, se ştie că, nu era în rela­ţii bune cu Safi­ye Sul­tan, cea care va lua frâie­le pute­rii o dată cu urca­rea pe tron a lui Murad al III-lea, fiul sul­ta­nu­lui Selim al II-lea şi fra­te­le sul­ta­nei Esma­han. Din aces­te moti­ve, une­le sur­se spun că pri­ma scla­vă tri­mi­să lui Murad al III-lea, după sul­ta­na Safi­ye, ar fi fost din par­tea sul­ta­nei Esma­han.

Ȋn 1574, tatăl său, Sul­ta­nul Selim al II-lea, moa­re în tim­pul unei orgii în hamam cu cadâ­ne­le, alu­ne­că şi cade, lovin­du-se mor­tal la cap şi ast­fel este înscă­u­nat Murad al III-lea. Ȋn tim­pul sul­ta­na­tu­lui aces­tu­ia, Sokul­lu Paşa îşi con­ti­nuă atri­bu­ţi­i­le de prim-minis­tru, însă nu se mai bucu­ră de ace­ea­şi influ­enţă, fiind în con­tra­di­cţie cu noul sul­tan. Cu toa­te aces­tea, îşi pune sem­nă­tu­ra pe anu­mi­te acte. Pre­siu­nea fiind din ce în ce mai mare, la 11 octom­brie 1579 este rănit mor­tal la ini­mă de sabia (kılıç) unui der­viş, în urma unei ieşiri necon­tro­la­te, rană în urma căre­ia moa­re, punând capăt unei cari­e­re poli­ti­ce stră­lu­ci­te în care a avut o mare con­tri­bu­ţie pen­tru stat în cei 14 ani de vizi­rat, fiind un bun orga­ni­za­tor. Ȋn memo­ria sa, sul­ta­na Esmâhan con­stru­ieş­te o ciş­mea cu nume­le lui. De ase­me­nea, în 1571 i-a con­stru­it o gea­mie care îi poar­tă nume­le, ”Sokul­lu Meh­met Paşa Camii (Kadır­ga)”. Sul­ta­na Esmâ se retra­ge la Man­ga­lia, unde are o inten­să acti­vi­ta­te, con­stru­ind, sub nume­le ei, 7 şcoli pri­ma­re, 3 hanuri, 300 de pră­vă­lii, o baie mică.

Ȋn 1573, în memo­ria tată­lui său, înce­pe con­stru­cţia gea­mi­ei care îi va pur­ta nume­le şi pe care o va fina­li­za în 1575. Con­stru­cţia era un vakıf (fun­da­ţie guver­na­men­ta­lă con­fe­sio­nal-isla­mi­că non-pro­fit; în tra­du­ce­re lite­ra­lă – dona­ţie), cum se obi­ş­nu­ia în ace­le vre­muri. Pen­tru con­stru­cţia aces­tui edi­fi­ciu şi a mina­re­tu­lui, meş­te­rii pie­trari turci au folo­sit pia­tra din zidu­ri­le cetă­ţii Cal­la­tis pe care au cio­plit-o pe loc, tur­nând scoa­be de oţel în ori­fi­ci­i­le făcu­te în pia­tră, fără a folo­si vre­un liant; zidu­ri­le au o gro­si­me de 85 de cen­ti­me­tri. La con­stru­cţia fân­tâ­nii, pen­tru ritu­a­lul ablu­ţiu­nii din cur­tea gea­mi­ei, s-a folo­sit pia­tră din­tr-un vechi mor­mânt roman.

Edi­fi­ci­ul este un monu­ment isto­ric de artă musul­ma­nă în stil maur, unic prin veran­da con­stru­i­tă la intra­re, cea mai veche amin­ti­re oto­ma­nă pe teri­to­ri­ul româ­nesc în ceea ce pri­veş­te lăca­şu­ri­le de cult, de care se bucu­ră eno­ri­a­şii de cult musul­man din comu­ni­ta­tea tur­co-tăta­ră de pe coas­ta de sud a Mării Negre. De ase­me­nea, gea­mia poa­te fi şi vizi­ta­tă ca muzeu, după un pro­gram, de către turi­şti şi local­nici la un preţ modic, fiind unul din­tre cele mai atrac­ti­ve obiec­ti­ve turis­ti­ce din sudul lito­ra­lu­lui, având în vede­re vechi­mea şi uni­ci­ta­tea sa.

*) Evli­ya Çele­bi, ”Günü­müz Tür­kçe­si­y­le, Evli­ya Çele­bi, Seya­ha­t­na­me­si”, Istan­bul, 2012, p. 461.

Mai mult, aici: http://leviathan.ro/marturii-otomane-pe-pamant-romanesc-1-geamia-esmahan-sultan-de-urfet-sachir/


 

piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele