Ambiția și dorința de a se menține într-o formă fizică bună au făcut-o să se apuce serios de alergare. Așa a învățat că articulațiile care dor se întăresc în timp și data viitoare dor mai puțin. A mai descoperit cu bucurie că și prieteniile devin mai trainice prin intermediul alergării. La mijlocul lui octombrie, Andreea Scarlat va alerga la Maratonul București și acum știe că va termina cu bine prima sa cursă lungă. Vor urma și altele, e convinsă.
De la sport, la alergare
În copilărie am făcut destul de mult sport: am luat cursuri de înot, tenis de câmp și dansuri sportive, asta până la 14 ani. Alergarea am descoperit-o mai târziu, la fostul loc de muncă. O bună parte dintre colegi îmi erau și prieteni și cum, la un moment dat compania a organizat o excursie la maratonul din Sofia, am decis să mă înscriu la competiție de dragul socializării. Când i-am spus managerului de atunci că vreau să mă înscriu la cursa de 3 km, mi-a răspuns că departamentul nostru trebuie să arate că poate mai mult de atât, așa că am fost vitează și m-am mutat la 8km. Mai alergasem pe plajă cu părinții cu mulți ani în urmă. În afară de asta, nu aveam niciun fel de antrenament sau experiență de alergare pe distanțe lungi.
Înainte de cursa de la Sofia m-am ”antrenat” alergînd de două ori: o dată mai puțin de 1 km, iar apoi 2 km. Am crezut că este suficient, dar m-am înșelat. Am dus cursa la bun sfârșit, dar cu mai multe pauze de mers și cu un episod pe ultimul kilometru în care mi s-a încețoșat privirea și mi-au țiuit urechile. Am repornit, cu greu, alergarea pe ultimele sute de metri.
După această experiență m-am împrietenit cu colegii care alergau și am început să alerg de 2-3 ori pe lună în parc, distanțe modeste de 1-3 km. Anul trecut s-a format o echipă de ștafetă căreia îi lipsea un om și m-au rugat pe mine să mă înscriu. Am alergat undeva sub 10 km cu un prieten lângă mine, care m-a încurajat pe tot parcursul. Tocmai când mă gândeam să mă opresc să mai merg puțin, găsea câte un alergător mai slab în față și îmi spunea: “Putem să-l întrecem pe ăla!”. Iar abordarea asta a funcționat.
De la alergare, la ”Primul Maraton”
De proiectul ”Raiffeisen Runners – Primul Maraton” am aflat de la colegele din departament care au participat la program în trecut. Nu m-am gândit niciodată înainte de discuțiile cu ele să țintesc atât de sus. Paula și Valentina m-au făcut nu numai să am încredere că pot, ci și să aștept cu nerăbdare începutul antrenamentelor.
Motivul principal pentru care m-am înscris în program e că am vrut să mă mențin în formă într-o perioadă foarte aglomerată pentru mine. Însă acum, că am ajuns la alergări mai lungi, nu mă mai gândesc atât de mult la asta. Am descoperit între timp că, dacă îți setezi obiective din ce în ce mai ambițioase, ăsta este un exercițiu foarte bun pentru antrenarea voinței și încerc să profit cât mai mult de noua descoperire. Ca și de faptul că am oameni care sunt lângă mine.
Vă invităm să citiți continuarea articolului, pe: alerg.ro/raiffeisen-runners-andreea-scarlat
