În dimineața zilei de 24 iulie 1917, la ora 06.30, începea celebra bătălie de la Mărășești, unde, cu mari pierderi de vieți omenești, ostașii români au obținut cea mai importantă victorie împotriva forțelor armate ale Puterilor Centrale.
Astazi, când se împlinesc 100 de ani de la declanșarea celebrei bătălii, Redacția ziarului Mangalia News a dorit să vă prezinte evenimentele mai importante care s-au derulat în campania militară a anului 1917, motiv pentru care i-am solicitat d-lui cercetător științific, doctor în Istorie, Sorin Marcel COLESNIUC, comunicarea pe care domnia sa a susținut-o cu prilejul simpozionului „Centenarul participării României la Războiul pentru Reîntregirea Neamului (1916 – 1918)”, desfășurat sâmbătă, 22 iulie 2017, la Clubul Nautic din Mangalia. Mai facem precizarea că, pentru a comemora 100 de ani de la sacrificiul ostașilor români, guvernul României a declarat anul 2017, printr-o Hotărâre, „Anul Mărăști, Mărășești, Oituz – 100”.
MĂRĂȘTI, MĂRĂȘEȘTI, OITUZ, 100 DE ANI DE LA SACRIFICIUL SUPREM AL OSTAȘILOR ROMÂNI
La sfârșitul anului 1916, cu pierderi de peste 250.000 de vieți omenești și a unui însemnat material de război, armata română a reușit să oprească înaintarea trupelor germane, austriece, ungare, bulgare și turce. În ianuarie 1917, armatele inamice au cucerit orașul Focșani, după care frontul românesc s-a stabilizat de-a lungul Carpaților Orientali, pe Siret și pe aliniamentele ce se întindeau până la Dunăre și Marea Neagră.
Iarna anilor 1916-1917 a fost deosebit de grea pentru locuitorii Moldovei. Soldații s-au instalat în adăposturi pe jumătate îngropate în pământ, acoperite cu bârne și lut. Din cauza epidemiei de tifos exantematic, regimente întregi au fost decimate în doar câteva săptămâni. La Iași, numărul morților era de 400 – 500 de oameni în fiecare zi. Până în primăvara anului 1917 au murit aproximativ 300.000 de oameni. Cu toate acestea, la sfârșitul lunii aprilie 1917 armata română a fost reorganizată, numărul militarilor ridicându-se la 700.000, dintre care 458.000 compuneau cele două armate operative: ARMATA I și ARMATA a II-a.
La începutul lunii mai 1917, generalul Constantin Prezan – șeful Marelui Cartier General al armatei române, și generalul Dmitri Șcerbacev – șeful Marelui Stat Major al armatei ruse, au stabilit planul unei ofensive care trebuia să fie declanșată în sectorul Nămoloasa. Însă, din cauza Revoluției ruse din februarie 1917, soldații ruși refuzau să mai lupte pe frontul românesc. În iulie 1917, Puterile Centrale aveau în plan să nimicească forțele româno-ruse din Moldova și să scoată România din război. Planul lor consta într-o puternică ofensivă în regiunea Nămoloasa, comandată de generalul August von Mackensen și o alta în zona Oituz, comandată de generalul Friedrich von Gerock.
Generalul Alexandru Averescu se afla la comanda Armatei a II-a română, care dispunea de: 56 de batalioane și 14 escadroane, 448 de mitraliere, 228 guri de foc de artilerie și 21 de avioane. Trupele germane și austro-ungare aveau în dotare: 21 de batalioane de infanterie și 36 escadroane de cavalerie, 252 mitraliere și 142 guri de foc de artilerie.
BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘTI a fost declanșată de armata română, în dimineața zilei de 11 iulie/24 iulie 1917, prin bombardarea pozițiilor inamice, după care ostașii români au pornit la atac. Divizia 3 infanterie a străpuns frontul inamic și s-a apropiat de satele: Câmpuri, Roșculești și Ciuruc. Un corp de armată rus a cucerit vârful Momâia. Fiind puternic fortificat, satul Mărăști era însă imposibil de cucerit printr-un atac frontal, motiv pentru care artileria a declanșat bombardamentul. Cu însemnate pierderi de vieți omenești, în ziua de 18/31 iulie armata română a cucerit Plaiul Măgurii și Cornul Măgurii, iar în ziua următoare Măgura Cașinului, moment care a încheiat Bătălia de la Mărăști. Astfel, frontul de luptă s-a stabilizat pe Valea Putnei.
Prețul plătit de trupele române a fost de 1.469 de morți și 3.052 de răniți. Pierderile armatei generalului Gerok însumau: 23 de ofițeri și 2.746 de soldați luați prizonieri și 40 de tunuri, 30 de mortiere și 22 de mitraliere capturate. Victoria armatei române însemna: 20 de km în adâncime, pe o lungime de 30 km, și 30 de localități eliberate.
Ca urmare, Armata a 9-a Germană, comandată de generalul Mackensen, și-a schimbat direcția de ofensivă, deplasându-și forțele armate în zona Focșani. Mai mult, profitând de dezorganizarea armatei ruse, care primise ordin să oprescă pregătirile de luptă, Puterile Centrale au concentrat noi trupe pe frontul românesc. Centrul ofensivei a fost mutat între Siret și cotul Carpaților, pe linia Focșani-Mărășești-Adjud. Acest centru reprezenta primul dintre brațele cleștelui care trebuia să zdrobească armata română și cea rusă, iar al doilea braț era reprezentat de Grupul Gerok, ce urma să înceapă ofensiva la Oituz.
BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘEȘTI a început în dimineața zilei de 24 iulie/6 august 1917, printr-un bombardament de artilerie al armatei germane, pe când o mare parte din trupele rusești părăseau pozițiile și se îndreptau către Bucovina. Până în ziua de 6/19 august 1917, armată română și ce mai rămăsese din trupele ruse au fost într-o permanentă încleștare cu trupele inamice. După plecarea trupelor ruse, generalul Constantin Cristescu a reușit să refacă linia românească a frontului.
În ziua de 26 iulie/8 august, germanii au cucerit satul Pătrășcani. La 28 iulie/10 august, infanteriștii români au trecut la contraofensivă, în zona satului Doaga. Apoi, germanii au cucerit orașul Panciu. La 1/14 august, atacul german a fost oprit. În zilele 2/15 – 5/18 august s-au desfășurat lupte înverșunate pe platoul Muncelului, iar în ziua de 9/19 august la Răzoare. De asemenea, lupte puternice au avut loc pe Dealurile Panciului, la podul de la Cosmești, la Doaga, în zona satului Dumbrava și la marginea satului Mărășești. Germanii au reușit să cucerească localitățile Șerbești și Voloșcani.
Dar, în general, ofensiva germană începută de două săptămâni bătea pasul pe loc. Ca urmare, generalul Mackensen a decis să atace cu toate forțele disponibile. În dimineața zilei de 6/19 august, la ora 6.30, artileria germană a început să tragă asupra trupelor româno-ruse. Gara și o mare parte a satului Mărășești au fost distruse. La ora 9, infanteria germană a pornit la atac și a cucerit primele tranșee românești, liziera satului și o parte din pădurea Răzoare. Cu importante pierderi de vieți omenești, pe la ora 11 forțele române au fost înfrânte la Cota 100, un important punct strategic al frontului. Dar, contraatacul Diviziei a 10-a română a forțat Divizia a 13-a austro-ungară să se retragă.
În după-amiaza zilei de 6/19 august 1917, generalul Mackensen, dându-și seama că nu are șanse de izbândă, a ordonat oprirea ofensivei. Această zi a însemnat o importantă victorie pentru armata română, dar și pentru statele aliate. Era cea mai importantă victorie a armatei române din campania anului 1917. Ca și la Mărăști, ostașii români au dovedit lumii, că „nici pe aici nu se trece”.
Așadar, la Mărășești, un sat obscur până atunci, generalul Mackensen a cunoscut înfrângerea, și, după cum spunea generalul Eremia, Mărășeștii au reprezentat „mormântul iluziilor germane”. Pierderile armatei române au fost de 27.400 de militari, între care 610 ofițeri, ale armatei ruse de 25.650 de oameni, în timp ce armata germană a pierdut între 60.000 și 65.000 de oameni.
BĂTĂLIA DE LA OITUZ a început la 26 iulie/8 august 1917 și s-a desfășurat concomitent cu cea de la Mărășești. Trupele germane dispuneau de o dotare net superioară: 54 de batalioane și 200 de guri de foc de asediu, în timp ce Corpul 4 armată român avea doar 34 de batalioane și 104 guri de foc de artilerie. Bătălia a început cu ofensiva grupării de trupe austriece, ungare și germane, aflată sub comanda generalului Gerock. După atacul artileriei a urmat ofensiva infanteriei austro-ungare, care a ocupat avanposturile române. În zilele următoare, trupele austro-ungare au înaintat prin văile Carpaților Orientali. Armata română a contraatacat și a oprit înaintarea inamicului.
În ziua de 30 iulie/12 august a avut loc lupta de la Cireșoaia, iar în zilele de 7/20 și 9/22 august s-au desfășurat lupte la Coșna. Rezistența armatei române la Oituz a stopat accesul inamicului către zona carboniferă și petroliferă de pe Valea Trotușului. În bătăliile din trecătorile Carpaților, la Oituz și la Slănic, pierderile românilor au fost de: 1.800 de morți, 4.850 de răniți și 5.700 dispăruți. Luptele au continuat, însă cu o intensitate mai mică, în ultima parte a lunii august, dar și la începutul lunii septembrie. Trupele Puterilor Centrale au mai atacat, însă fără succes, la Muncelul și Varnița. După 30 august/12 septembrie, germanii, austriecii și ungurii au fost nevoiți să înceteze ofensiva la Putna și în Carpații Orientali.
ÎN CONCLUZIE, victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au blocat una dintre cele mai puternice ofensive pe frontul de est, care se îndrepta către Rusia. Ulterior, comandamentul german a renunțat definitiv la operații ofensive pe frontul românesc. Victoriile armatei române de la Mărăști, Mărășești și Oituz au avut o importanță deosebită pentru destinele poporului român. Cu numeroase pierderi de vieți omenești, au fost apărate independența și suveranitatea națională și s-a asigurat continuitatea statală. Victoriile din vara anului 1917 au contribuit, în mod decisiv, la realizarea Marii Uniri a românilor de la 1 Decembrie 1918.
În amintirea bătăliei, în perioada 1923 – 1938 s-a construit un MAUSOLEU la Mărășești, pe care sunt sculptate scene de luptă. Monumentul adăpostește osemintele a peste 6.000 de ostași și ofițeri români, identificați sau neidentificați. Mausoleul mai conține plăcile memoriale cu numele celor căzuți în conflictele militare. Tot aici a fost construit și un mormânt al eroului necunoscut.
În aceste zile, instituțiile statului român, istoricii, militarii și iubitorii de istorie organizează manifestări științifice, culturale sau comemorative pentru a marca jertfa supremă a ostașilor români, de la care a trecut exact un secol. Ne alăturăm și noi acestor manifestări, rememorând, astăzi, faptele de vitejie ale ostașilor români, care și-au dat viața pentru țară și popor.
GLORIE ETERNĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ VEȘNICĂ, EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC!
Cercetător științific, doctor în Istorie, Sorin Marcel COLESNIUC.
UPDATE: VIDEO, aici:
BIBLIOGRAFIE:
Agrigoroaiei, Ion, România în relațiile internaționale 1916-1918, Iași, 2008. Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic, București, 1999. Goga, Octavian, Ne învață Mărășeștii... (ediție, studiu introductiv și note de Stelian Neagoe), Iași, 1983. Hogg, Ian V., Dicționarul marilor bătălii, Editura Artemis, București, 1995. Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1918, Ediția a III-a, București, 1989. Mușat, Mircea; Ardeleanu, Ion, De la statul geto-dac la statul român unitar, București, 1983. Pascu, Ștefan, Făurirea statului național unitar român, 1-2, București, 1983. Platon, Gh., Istoria modernă a României, București, 1985. Zamfir, Sorin; Banciu, Jean, Primul Război Mondial, Editura Didactică și Pedagogică,, R.A., București, 1995. *** Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1988. Mărăști, Mărășești, Oituz. Documente militare, București, 1977. Pe aici nu se trece! Mărturii. Amintiri, Prefață, note și comentarii de Constantin Căzănișteanu și Dorina N. Rusu, București, 1982. România în anii Primului Război Mondial, vol. 2, Editura Militară, București, 1987. România în relațiile internaționale 1699-1939, Iași, 1980.
Mangalia News, Luni, 24 iulie 2017.
