Vacanța – o meserie pentru oameni deștepți

0
224

Toți pro­pri­e­ta­rii de hote­luri, pen­siuni, res­ta­u­ran­te și baruri ar tre­bui să facă un mic sta­giu pro­fe­sio­nal în Gre­cia. Sau măcar o călă­to­rie de spi­o­naj comer­ci­al, ca să zic așa. În Gre­cia, vacan­ța este o mese­rie și o fabri­că de bani. Din toa­te se scot bani. Din măsli­ne, din zei, din rui­ne, din soa­re, din apă și din peș­te. Gre­cul scoa­te bani și din comer­țul cu obiec­te reli­gi­oa­se. Adi­că face bani și pe sea­ma cre­din­ței în Dum­ne­zeu. Gre­cia este de depar­te cea mai mare pro­du­că­toa­re de icoa­ne orto­do­xe. Pes­te tot, din Hal­ki­di­ki pînă în insu­le, în maga­zi­ne­le de suve­ni­ruri, exis­tă un col­ți­șor cu icoa­ne, cu bră­țări, can­de­le, ba și cu mie­re, vin și ulei de măsli­ne, toa­te pro­du­se de călu­gă­rii de pe Mun­te­le Athos. Și, impli­cit, mai scum­pe. Și omul cum­pă­ră, lăsînd expli­ca­ți­i­le pen­tru mai tîr­ziu sau păs­trîn­du-le zăvo­rî­te în sub­con­ști­ent. Numai călă­to­ria pe Mun­te­le Athos, în Repu­bli­ca Mona­ha­lă, este o indus­trie. Se poa­te ajun­ge cu un vapor. Dar și cu o șalu­pă care te transbor­dea­ză în 30 de minu­te. Feme­i­le, pen­tru că nu au acces, sunt plim­ba­te într‑o croa­zie­ră de cîte­va ore în jurul penin­su­lei. Adi­că în altă afa­ce­re. Nu vreau să insist asu­pra comer­țu­lui cu cele care tri­mit cu gîn­dul la Lumea de Apoi. Ori­cum, este decent, dis­cret, efi­cient. Poa­te că Bise­ri­ca noas­tră Orto­do­xă și mai ales oame­nii din pre­a­j­ma sa ar putea învă­ța mai mul­te.

Gre­cia înseam­nă comerț. Come­rţ pe bază de apă, soa­re și nisip (pe alo­curi, extrem de rar, fiind înlo­cu­it cu un pie­triș cam inco­mod pen­tru pla­jă). Gre­cii se chi­nu­ie să scoa­tă o recol­tă de ori­ce pe un sol pie­tros, super-arid, pe care nu se simt bine decît măsli­nii. Live­zi­le de măslini, mul­te vechi de sute de ani, sunt o ade­vă­ra­tă bogă­ție a pămîn­tu­lui sărac. Pe unde te întorci, dai pes­te ule­iuri, măsli­ne și deri­va­te, vîn­du­te la mar­gi­nea dru­mu­lui, expu­se în maga­zi­ne de lux, întin­se pe tara­be în pie­țe sau într-un colț de super­mar­ket. În Gre­cia poți vedea măslini scor­bu­roși, înco­lă­ciți, agă­țați după col­țu­ri­le unei stînci, des­pre care se spu­ne că ar depăși 1000 de ani. Măsli­nul care supra­vie­țu­ieș­te între două stînci poa­te fi soco­tit un fel de sim­bol al supra­vie­țu­i­rii gre­cești.

În Gre­cia, fie­ca­re face sau învîr­te ceva. Gre­cul de rînd, dacă n‑are pămînt, face în căsu­ța lui o taver­nă. Sou­fla­ki (fri­gă­rui), o cara­fă de vin sau un pahar de ouzo. Taver­ne­le sunt mici, modes­te, cu cîte­va mese, cura­te. Îți astîm­peri foa­mea sau te odih­nești pen­tru o noap­te sau pen­tru o săp­tă­mî­nă. Cine a apu­cat să-și pună taver­na pe pla­jă este un noro­cos. Cine o des­chi­de la mar­gi­nea satu­lui se mul­țu­meș­te și cu un tre­că­tor încer­cat de drum. Gre­cul știe să vîn­dă. Îți zîm­beș­te, te îmba­tă cu com­pli­men­te, își lau­dă mar­fa, îți spu­ne povești, îți res­pec­tă banii, indi­fe­rent cîți ai, și te ade­me­neș­te cu tot ce are. Poa­te, poa­te. Și dacă te înduri să cum­peri ceva, îți face un cadou și se lau­dă că îți dă ceva din par­tea casei. Un păhă­rel, un măr, un pepe­ne. Nu sea­mă­nă deloc cu cîr­ci­u­ma­rul român care stă depar­te, nu ser­veș­te la masă și, din­tr-un colț, te dis­pre­țu­ieș­te din pri­viri. Par­că ți-ar face o favoa­re că te lasă să mănînci la el.

Citi­ti con­ti­nu­a­rea in cotidianul.ro, 25.07.2017.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele