Callatis – cea mai frumoasa
Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, intemeind asezarea cunoscuta sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei asezari trace, grecii acostati aici vor construi cetatea care avea sa ramana in istorie sub numele de Callatis, faimoasa pentru prosperitatea sa materiala si spirituala, dar si pentru faimosii carturari pe care i-a adapostit intre zidurile ei.
Intemeiata la sfarsitul secolului IV i.e.n., de catre locuitorii Heracleei Pontice, localizata pe malul asiatic al Marii Negre, cetatea a fost botezata in amintirea paraului Cales, care scalda pamanturile metropolei Heracleea. Previziunea unui oracol a fost cea care s-a aflat la baza construirii Callatisului, cetate care avea sa devina intr-un timp scurt, una dintre cele mai puternice din zona, dar in acelasi timp si una dintre cele mai bogate.
Pozitia geografica avantajoasa i-a convins imediat pe greci de oportunitatea construirii asezarii in acest loc: iesirea la mare si accesul la un lac de apa dulce (actualul lac Mangalia), terenurile fertile, o pozitie militara avantajoasa, toate acestea confirmau viziunea oracolului, care i-a indrumat pe greci catre acest pamant. Spre deosebire de celelalte doua cetati, Tomis si Histria, colonii milesiene, preponderent comerciale si democratice, Callatis a fost singura colonie doriana, practicand agricultura si un sistem de conducere mai degraba oligarhic, decat democratic, unde puterea era detinuta doar de cateva familii. Chiar si asa, Callatis-ul a cunoscut intr-un timp foarte scurt succesul. Cultura cerealelor si comertul maritim au fost doua dintre sursele care au asigurat cetatii un izvor nesecat de bogatie.
O situatie atat de infloritoare nu avea cum sa nu atraga invidia vecinilor. De-a lungul istoriei sale, cetatea a fost pusa de nenumarate ori in fata unor asedii puternice. Insa cel care avea sa o supuna impreuna cu aliatele sale pontice dominatiei macedonene, a durat 5 ani, din 313 pana in 308 i.e.n. Acestea au redevenit libere la moartea regelui cuceritor Lisimah, in anul 281 i.e.n. Un asediu atat de lung nu avea cum sa nu-si puna amprenta asupra asezarii, dar inca o data, orasul s-a refacut repede, parcurgand rapid treptele bogatiei materiale si culturale.
In jurul anului 262 i.e.n. a inceput ridicarea cetatii Tomis. Speriati de ideea concurentei, localnicii au incercat sabotarea constructiei, insa au cunoscut o infrangere rasunatoare din partea flotei de razboi a Bizantului, venita in ajutorul tomitanilor. Intocmai ca pasarea Phoenix, orasul si-a revenit la scurt timp, pastrandu-se inca o vreme in fruntea cetatilor aflate pe malul Pontului Euxin. (Fragment din articolul Callatis – povestea unei cetati).
ARHEOLOGIE – ISTORIE: Perioada interbelică
(Fragment din articolul mangalianews.ro/2015/02/mangalia-20-un-top-al-personalitatilor-locale-episodul-1-arheologie-istorie/)
Vasile PÂRVAN începe cercetările arheologice în Dobrogea, în primele decenii ale secolului XX. Prima campanie de săpături la Mangalia datează din primăvara anului 1915, când Vasile Pârvan a realizat cercetări sistematice ale ruinelor Callatidei.
În 1916, Vasile Pârvan aplică și primele măsuri practice de ordin muzeologic la Mangalia: “…am hotărât să se adune la Primăria locală obiectele antice de preț ce se mai găseau în localitate, le-am declarat proprietatea statului și le-am dat în primire domnului primar, cu proces verbal în regulă. Am dat, în același timp, părintelui paroh al orașului caliatea de delegat permanent al nostru acolo și de custode al secției înființate”.
De altfel, Vasile Pârvan preconiza la Callatis, o “rezervație arheologică și turistică, o carte vie pentru educația generațiilor viitoare”. Se poate spune că acesta este momentul nașterii primului muzeu istoric al Mangaliei, al cărui artizan este marele istoric Vasile Pârvan.
Vasile CANARACHE, tânăr istoric la vremea aceea, (când Vasile Pârvan începuse săpăturile la Mangalia), prefațează volumul său despre piesele de lut ars, măștile și figurinele tip Tanagra descoperite la Mangalia, cu un lung reportaj despre cele găsite în micul târg al verilor mondene.
În spatele poștei și al vechiului sanatoriu, se descoperise un întreg cuptor de ceramică, iar cea mai importantă mărturisire a istoricului se referă la movila de peste 5 metri înălțime, cu o rază de peste o sută de metri, care era locul unde se aruncau, prin tradiție, în antichitate, oalele sparte: amfore, borcane, căni, străchini, vase ceramice de tot felul. Într-o parte a movilei se aruncau numai figurinele de lut. Devenise în timp o tradiție religioasă, păstrată cu adânc spirit gospodăresc de către toți cetățenii orașului. Istoricul Vasile Canarache explică în acest mod cantitatea enormă de piese sparte descoperite în acest loc… Primul complex muzeal al orașului Mangalia a fost înființat în anul 1959, avându-l ca director pe Vasile Canarache.
În continuare, vă lăsăm să comparați pozele din articolele publicate în ultimii doi ani de cotidianul Mangalia News cu fotografiile care surprind starea actuală a zidului de Nord al Cetății Callatis, fără niciun alt comentariu. Noi nu mai avem cuvinte!
Galerie FOTO:
Precis va ieși cineva pe o rețea de socializare – ”nu spui cine…” – și va susține că și Cetatea Callatis este obiectiv militar, ca și digul pe care se află Farul din Mangalia și din cauza aceasta Cetatea se află în starea în care este acum…
Articole pe această temă:
Callatis, cel mai vechi oraş din România. Povestea unei cetăţi
Cetatea Callatis, atracție turistică? (FOTO)
Cetatea CALLATIS și Mangalia veche – AMINTIRI
A DISPĂRUT CETATEA CALLATIS? A dispărut… sub bălării! [FOTO]
SCRIITORI ANTICI ȘI BIZANTINI DESPRE CALLATIS ȘI CALLATIENI (IV)
Mangalia News, 31.07.2017.
