ISTORIA ROMÂNILOR Cum a reușit Mihai Viteazul să realizeze Unirea de la 1600

0
853

În 1598 Mihai Vitea­zul reu­șeș­te să-și asi­gu­re tro­nul Țării Româ­nești. În ace­lași an se întâm­plau în Transil­va­nia mari schim­bări. Sigis­mund Bathory, nemai­pu­tând supor­ta per­ma­nen­ta încor­da­re dată de fac­to­rii externi (aus­trieci, oto­mani, polo­nezi), se hotă­răș­te la înce­pu­tul lui apri­lie să pără­seas­că tro­nul cedându‑l împă­ra­tu­lui Rudolf, pri­mind în schimb două duca­te în Sile­zia. După câte­va luni, văzând că noi­le pose­siuni erau mult mai săra­ce decât fru­moa­sa Transil­va­nie, se întoar­ce pe ascuns, Die­ta îl pro­cla­mă prin­ci­pe, iar comi­sa­rii tri­miși de Rudolf să guver­ne­ze țara sunt ares­tați.

După alte câte­va luni, con­form vor­bei lui Mihai Vitea­zul des­pre el ”nu știe nici ce face, nici ce vrea”, Sigis­mund pără­seș­te din nou țara lăsându‑l în loc pe vărul său, car­di­na­lul Andrei Bathory, în mar­tie 1599. Aces­ta la îndem­nul polo­ne­zi­lor reia legă­tu­ri­le cu tur­cii. Mihai era acum încon­ju­rat de ina­mici din toa­te păr­ți­le, fapt ce ar fi dus până la urmă la pier­de­rea domni­ei. Mai mult, noul prin­ci­pe al Transil­va­niei îi tri­mi­se­se vor­bă să cede­ze tro­nul. Mihai Vitea­zul îi pro­pu­ne lui Rudolf să‑l ata­ce pe Andrei Bathory. Când soseș­te răs­pun­sul afir­ma­tiv, Mihai se afla aproa­pe de gra­ni­ță, în tabă­ra de la Plo­iești. Pla­nul era ca Mihai să ata­ce din sud, iar din apus gene­ra­lul impe­ri­al Gior­gio Bas­ta. Cum Bas­ta întâr­zia și iar­na se apro­pia, Mihai plea­că sin­gur la lup­tă. Cam­pa­nia fuse­se bine plă­nu­i­tă încât acțiu­nea din Arde­al poa­te servi ca model de tac­ti­că mili­ta­ră. Un corp de oas­te mai mare con­dus de dom­nul însuși tre­ce mun­ții prin pasul Buză­u­lui pe 5 octom­brie. Se uneș­te cu un corp de secui care erau nemul­țu­miți de poli­ti­ca prin­ci­pe­lui care le lua­se pri­vi­le­gi­i­le. Împre­u­nă ajung la satul Tăl­ma­ciu, la S‑E de Sibiu. Aici se face jonc­țiu­nea cu cor­pul de arma­tă con­dus de fra­ții Buzești și Baba Novac.

Pe 18 octom­brie 1599, lân­gă satul Șelimbăr(Șelimberg) care fuse­se ocu­pat de Mihai, se dă lup­ta. Au loc mul­te ata­curi și con­tra­a­ta­curi. La un moment dat, biru­in­ța părea că e de par­tea car­di­na­lu­lui. Atunci, întoc­mai ca la Călu­gă­reni, Mihai inter­vi­ne per­so­nal. Își îmbăr­bă­tea­ză tru­pe­le, cerân­du-le să-și facă dato­ria și chiar se arun­că la atac ”cu mai mare vite­jie și îndrăz­ne­a­lă”. Tru­pe­le lui Bathory sunt încer­cu­i­te. Prin­ci­pe­le înso­țit de câți­va nemești(boieri) fug cu gân­dul să trea­că în Mol­do­va. Sibi­ul se supu­ne ime­di­at. Pes­te 3 zile, adi­că pe 21 octom­brie, Mihai intră în Alba-Iulia. Voie­vo­dul era căla­re pe un cal roib, pur­ta o tuni­că albă și, pe dea­su­pra, o man­ta de ace­eași culoa­re, având bro­dați, cu fir, mai mulți șoimi. Pe cap avea bine­cu­nos­cu­ta cuș­mă, al cărei sur­gu­ciu, cu pene de cocor, era prins printr‑o cop­că de aur. Sabia, bătu­tă în rubi­ne, atâr­na în stân­ga. Cio­ra­pii erau de măta­se albă, cizme­le din săfti­an gal­ben. Opt slu­ji­tori fru­mos îmbră­cați, duceau de frâu opt cai minu­nați, cu șei­le bogat împo­do­bi­te. Veneau apoi trâm­bi­ța­șii și după aceștia, lău­ta­rii zicând din viori. De o par­te și de alta a voie­vo­du­lui, ple­ca­te spre pământ, erau pur­ta­te stea­gu­ri­le lua­te de la Andrei Bathory.

La por­ți­le ora­șu­lui Mihai pri­meș­te che­i­le ora­șu­lui de la epi­sco­pul Napra­gy. Curând după ace­ea i se aduc 22 de care pli­ne cu bogă­ții, vis­ti­e­ria car­di­na­lu­lui având pes­te 200.000 de flori. S‑au găsit, prin­tre alte­le, vase din argint masiv, așa de gre­le încât unul nu putea fi ridi­cat de doi oameni. Nobi­lii unguri i se închi­nă, ora­șe­le și cetă­ți­le, cu exe­cp­ția câtor­va din N‑V, în care apu­ca­se­ră să intre osta­șii lui Bas­ta, fac la fel. Întrea­ga țară era la picioa­re­le lui Mihai Vitea­zul. Între timp, Andrei Bathory urmă­rit de secui, e ajuns din urmă în coli­ba unui păs­tor din munți și ucis cu topo­rul. Capul, pur­tând două răni, e dus la Alba Iulia și pre­zen­tat lui Mihai. Aces­ta porun­ceș­te să se adu­că și tru­pul și‑i face o înmor­mân­ta­re fru­moa­să, mer­gând însuși cu lumâ­na­rea aprin­să, în mână, după coș­ciug.

Cam­pa­nia din Mol­do­va. Uni­rea Țări­lor Româ­ne

Con­ti­nu­a­rea, în istorie-pe-scurt.ro


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply