AEROGLISORUL SI PESCARUL
Probele de viteza cu Nava de Desant Marin “1043” s-au desfasurat atat pe Marea Neagra, cat si pe Dunare, conform cerintelor din Caietul de Sarcini.
Era o frumoasa zi din vara anului 1984. Vantul adia timid, parca atent sa nu-l manie pe atotputernicul soare, cerul era de-un azuriu curat, iar Dunarea curgea alene, pe langa orasul Galati, fara sa dea importanta valurilor produse de naravasa nava, venita tocmai de la Mangalia si intrata in apele sale pe Canalul Dunare-Marea Neagra!
Inginerul navalist Matei Kiraly (n.1936 – d.2011), supranumit “pionier al navelor pe perna de aer in Romania”- de prof. univ. dr. ing. Liviu Stoicescu, de la Facultatea de Inginerie din Centrul Universitar Galati – traia aceleasi emotii ca in anul 1979, cand, dupa doi ani de munca asidua, impreuna cu o echipa formata din colegi de serviciu, de la Institutul de Cercetari si Proiectari ICEPRONAV Galati, participa la probele pe Dunare, cu nava pe perna de aer cu pereti laterali rigizi (Sidewall Hovercraft), construita dupa proiectul 1044, inmatriculata cu numarul “INC 5907” si numita “Nava Rapida pentru Transportul de Calatori”.
Dupa terminarea facultatii, incepand din anul 1969, inginerul Kiraly a pus in practica, cu multa daruire si pasiune, proiectele sale cu nave pe perna de aer. A inceput la Casa Pionierilor din Galati, cu “Grupa de Cercetari si Experimentari Navale”, cu care, sub directa lui coordonare, a realizat prima nava pe perna de aer din Romania, inmatriculata cu numarul “020E”, in anul 1971. Acea nava “pionier”, a fost realizata dupa experimentarea mai multor proiecte: “01E”, “09E”, “015E” si “018E”.
In vara anului 1984, inginerul Matei Kiraly conducea probele pe mare si pe Dunare, cu Nava de Desant Marin “1043”, comandata de Ministerul Apararii Nationale, pentru dotarea Marinei Militare Romane! Fusese detasat de la ICEPRONAV GALATI la Santierul Naval Mangalia (UM 02029). La bord, alaturi de el si de grupul de muncitori din Santierul militar, unde s-a construit nava, era reprezentantul Comisiei Militare Nr.1 pentru Constanta si Mangalia, inginerul Octavian Stoenescu. [Navele militare nu se construiau sub supravegherea Registrului Naval Roman, ci a Comisiei Reprezentantilor Militari (CRM) Nr.1, pentru Constanta si Mangalia, condusa, in acea vreme, de Cdor (r) ing. Gheorghe Grigorie.].
In aval de orasul Galati, in meandrul numit “Cotul Pisicii”, unde cursul Dunarii face o cotitura cu o arcuire de 200 de grade, pe malul drept al fluviului, in dreptul localitatii Grindu (pana in anul 1965, localitatea tulceana s-a numit “Pisica”), cei doi ingineri, aflati in cabina de comanda a navei, au observat un pescar care-si vedea linistit de activitatea lui. Nici unuia dintre ei nu i-a trecut prin cap ca se va intampla ceea ce avea sa urmeze.
Inginerul Kiraly l-a avertizat pe pescar, cu instalatia de semnalizare sonora a navei, sa se indeparteze. Vazand o zona a malului cu iesire lina din apa, inginerul Matei Kiraly hotarase sa duca nava pe uscat! Observand ca nava se apropie prea mult de mal, pescarul a incercat sa atraga atentia celui de la comanda, cu gesturi ample facute cu mainile, ca apa in zona este foarte mica! De unde sa-i treaca prin cap bietului om ca aeroglisorul se poate deplasa si pe uscat?
Avand viteza mare, nava a urcat rapid pe uscat, iar pescarul, nemaiavand timp sa se fereasca, s-a aruncat disperat la pamant, aeroglisorul trecand peste el! Dupa nefericitul eveniment, din care toti participantii au tras o mare spaima, cu mana tremuranda, inginerul Matei Kiraly i-a dat pescarului 20 de lei, sa bea o tarie la birt, ca sa-si revina! Bietul pescar, buimac, cu parul valvoi pe cap si urechile tiuindu-i, a abandonat partida de pescuit si dus a fost! Tocmai trecuse peste el o nava cu deplasamentul D= 30 tdw, propulsie = 1 turbina cu gaze de 507 CP si Vmax.= 120 Km/h!
De-a lungul timpului, aceasta intamplare a capatat o alta varianta, avandu-l ca personaj, in locul pescarului, pe un cioban, ce-si pazea oile care pasteau, pe malul de sud al Lacului Mangalia, in apropierea comunei Limanu, vis-a-vis de Santierul Naval Mangalia. Adevarata intamplare, pe care am prezentat-o in acest articol, o stiu de la domnul Cdor. (r) ing. Cornel Lapadatu, fostul director general al Santierului Naval Mangalia (1990-1997), care a aflat-o chiar de la fostul lui prieten, marele disparut Matei Kiraly. Prietenia dintre cei doi ingineri navalisti, care apar impreuna in penultima imagine prezentata aici, avea la baza pasiunea comuna pentru navele pe perna de aer (franceza: aeroglisseur; engleza: hovercraft).
Dupa Vedeta de Desant “1043”, a urmat nava “1043 M”, construita pentru Marina Militara Romana, tot in Santierul Naval Mangalia. Aceasta avea mai multe imbunatatiri fata de “1043”, printre care si montarea a doua mitraliere calibrul 14,5 mm, fata de una singura, asa cum avea nava prototip.
A treia nava pe perna de aer, construita din table si profile de aluminiu, ca si primele doua, a fost HIDROBUZUL, dezmembrata, odata cu “1048 M”, in anul 2014, in Santierul Naval Mangalia SA.
Galerie FOTO:
NOTE:
Multumesc domnului Cdor.(r) ing. Cornel Lapadatu, pentru relatarea intamplarii cu pescarul si pentru pozele cu navele pe perna de aer, construite in SNM.
Amanunte despre Hovercraft-urile construite in SNM si sursele de documentare le-am prezentat in articolul “Marile Realizari – Episodul 6 – HOVERCRAFT-urile” [extras din volumul “Cresterea si Descresterea Santierului Naval Mangalia (UM 02029)”], publicat de Mangalia News, pe data de 8 decembrie 2016.
Marin Tănase, Mangalia, Luni, 17 aprilie 2017.
