FOTO VIDEO Tătarul din Carpaţi. Istoricul de talie mondială Kemal Karpat, consultant pentru Reagan şi Carter la Washington

0
309
Booking.com

kemal-karpat-1954

Kemal H. Kar­pat, în 1954 Sur­să foto Arhi­vă per­so­na­lă.

RECUNOAŞTERE. De pe băn­ci­le şco­li­lor dobro­ge­ne, un tânăr tătar ple­ca în lume la înce­pu­tul ani­lor ’40 cu un gea­man­tan şi cu o mare dorinţă de cunoa­ş­te­re. După 40 de ani, pro­fe­so­rul Kemal H. Kar­pat era che­mat la Washin­gton pen­tru a fi con­sul­tan­tul celor mai puter­nici oameni ai pla­ne­tei: preşe­dinţii Sta­te­lor Uni­te ale Ame­ri­cii.

Împli­neş­te 90 de ani pes­te trei luni şi tră­ieş­te în stră­i­nă­ta­te de 72 de ani. Ştie româ­na la per­fe­cţie. Doar vâr­sta îl face să vor­beas­că mai greu. „Cum este vre­mea la Con­stanţa?“, ţine să afle, de pes­te Ocean, vene­ra­bi­lul pro­fe­sor eme­rit Kemal H. Kar­pat. Face o pau­ză, în care par­că auzi fuga ima­gi­ni­lor ce‑i trec prin faţa ochi­lor.

Con­ti­nuă cu voce scă­zu­tă. „Mi-este foar­te dor de Dobro­gea. Dor de Baba­dag, dor de nor­dul Dobro­gei, aco­lo unde am cres­cut. Chiar ieri am scris un pasaj des­pre locu­ri­le mele nata­le. M‑am năs­cut într-un sătuc de lân­gă Baba­dag, Armu­tlia sau Armu­tlu se chea­mă. Pe tur­ceş­te înseam­nă «locul cu pere». Dacă închid ochii, îl văd aie­vea“, măr­tu­ri­seş­te isto­ri­cul de talie mondi­a­lă Kemal H. Kar­pat.

Nume­le său, luat după Munţii Car­pa­ţi

Se spu­ne că nume­le pe care‑l porţi îţi influ­enţea­ză des­ti­nul, iar nume­le pe care îl alegi te poa­te defini. Fiu al ima­mu­lui Hüseyin oglu Haşim, Meh­met Kemal (cum este tre­cut pe cer­ti­fi­ca­tul de naş­te­re) sau Kemal Haşim Ömer (pe nume­le său com­plet) s‑a năs­cut într-un sat dobro­gean, la 15 febru­a­rie 1925. Când a ter­mi­nat cur­su­ri­le Semi­na­ru­lui Musul­man din Med­gi­dia, în 1942, Kemal plea­că la Istan­bul, pen­tru a stu­dia Drep­tul. În 1946, cu un an îna­in­te de absol­vi­re, ia o deci­zie majo­ră: îşi schim­bă nume­le de fami­lie în Kar­pat.

În stră­i­nă­ta­te tre­ceam printr‑o serie de gre­u­tă­ţi, cu oameni care încer­cau să mă exploa­te­ze şi să-mi pună frâ­ne în dorinţa mea de a stu­dia. Eu am fost un om liber, care am spus ce am gân­dit, fără fri­că, fără rezer­ve. Uno­ra nu le plă­cea. Am vrut un nume sim­bo­lic, care nu se plea­că la nimic, care stă dârz în faţa gre­u­tă­ţi­lor, a ame­ninţă­ri­lor, să-şi păzeas­că dem­ni­ta­tea. Şi în ace­la­şi timp am dorit un nume care să amin­teas­că de ori­gi­nea mea, de locul natal, de Româ­nia. Mi-am luat nume­le după Munţii Car­pa­ţi. Deşi să vă spun drept, până atunci nu văzu­sem Car­pa­ţii, am cre­at Car­pa­ţii în mine. Am cre­at Car­pa­ţii mei. Şi am deve­nit un fel de mun­te. Toa­tă fami­lia mi‑a urmat ges­tul“, măr­tu­ri­seş­te pro­fe­so­rul tătar.

Carie­ra sa inter­na­ţio­na­lă, care urmea­ză după acest moment, este pro­di­gi­oa­să. Con­fir­ma­rea defi­ni­ti­vă o pri­meş­te oda­tă cu invi­ta­rea la Casa Albă, la Washin­gton, unde cei mai puter­nici oameni ai lumii, preşe­dinţii Sta­te­lor Uni­te ale Ame­ri­cii, îi cer sfa­tul.

Cunos­cut mai întâi în SUA

Pri­ma car­te a pro­fe­so­ru­lui Kemal H. Kar­pat a fost publi­ca­tă în Ame­ri­ca, în anul 1959, pe când dobro­gea­nul avea numai 34 de ani, la edi­tu­ra Prin­ce­ton. Volu­mul „Isto­ria demo­cra­ţi­ei în Tur­cia“, în care des­cria soci­e­ta­tea tur­că, avea să fie o lucra­re de căpă­tâi pen­tru lumea musul­ma­nă. Erau 600 de pagini de ana­li­ză amă­nu­nţi­tă, con­sti­tu­ind ope­ra prin care Kemal Kar­pat s‑a afir­mat ca un spe­cia­list redu­ta­bil în poli­to­lo­gie. Car­tea a schim­bat con­ce­pţi­i­le Occi­den­tu­lui des­pre mis­te­re­le Orien­tu­lui.

Eu am fost întâi cunos­cut în Ame­ri­ca. Car­tea ana­li­za tre­ce­rea Tur­ci­ei la demo­cra­ţie, era un stu­diu amă­nu­nţit al vieţii poli­ti­ce şi o cri­ti­că a sis­te­mu­lui de guver­na­re. S‑a spus că este pri­ma car­te care des­ci­frea­ză enig­ma poli­ti­cii inter­ne tur­ceşti. Că aşa era soco­ti­tă – o enig­mă. Acea bom­bă m‑a lan­sat. Am fost pus pe lis­ta nea­gră. Din feri­ci­re, eram deja pro­fe­sor uni­ver­si­tar în Ame­ri­ca, aveam o pozi­ţie soli­dă, nu mă puteau atin­ge decât când eram în Tur­cia.

kemal-karpat-1953-new-york

New York 1953 Sur­să foto Arhi­vă per­so­na­lă.

Dar nu s‑a întâm­plat nimic, mai erau oameni cu cap care au gân­dit obiec­tiv şi au rea­li­zat că eu doresc bine­le Tur­ci­ei. Se întâm­pla în 1959. Nu-mi vine să cred cât timp a tre­cut de atunci… Car­tea a fost tra­du­să în tur­ceş­te şi încă se mai tipă­reş­te. Între timp am mai scris 20 cărţi, iar noua car­te va fi publi­ca­tă în curând, având ca tema­ti­că Tur­cia şi Asia cen­tra­lă“, des­crie pro­fe­so­rul Kar­pat pen­tru „Wee­kend Ade­vă­rul“.

Che­mat la Casa Albă

La înce­pu­tul ani­lor ’80, cu o carie­ră aca­de­mi­că de pres­ti­giu şi cu nume­roa­se volu­me tipă­ri­te, pro­fe­so­rul Kemal H. Kar­pat era deja o somi­ta­te în dome­ni­ul său. Admi­nis­tra­ţia de la Washin­gton l‑a soli­ci­tat să facă par­te din echi­pa de spe­cia­li­şti care să acor­de con­sul­tanţă preşe­din­te­lui Sta­te­lor Uni­te ale Ame­ri­cii, Jim­my Car­ter.

În anul 1980 am fost che­mat, împre­u­nă cu mai mulţi spe­cia­li­şti, la Casa Albă. Cu un an îna­in­te, izbu­c­ni­se revo­lu­ţia din Iran, în care şahul Moham­mad Reza Pah­lavi, care era mare pri­e­ten al Ame­ri­cii, fuse­se forţat să abdi­ce, iar aya­to­l­la­hul Ruho­l­lah Kho­me­ini tre­cu­se la pute­re. Între timp, se ivi­se­ră alte miş­cări din Orien­tul Apro­pi­at şi am fost între­bat de ce se nasc aces­te miş­cări, care este cau­za lor“, îşi amin­teş­te pro­fe­so­rul Kemal Kar­pat.

În car­tea sa bio­gra­fi­că, „Râul care stră­pun­ge mun­te­le“ (în tur­că, „Dagı Delen Irmak“), tipă­ri­tă în lim­ba tur­că la Istan­bul, pro­fe­so­rul Kemal Kar­pat des­crie expe­rienţa de la Casa Albă. Invi­tat de preşe­din­te­le Jim­my Car­ter să dis­cu­te des­pre Orien­tul Mij­lo­ciu şi revo­lu­ţia ira­ni­a­nă, poli­to­lo­gul a făcut par­te dintr‑o echi­pă de spe­cia­li­şti selec­ta­ţi de admi­nis­tra­ţia de la Washin­gton.

Erau aco­lo 14 spe­cia­li­şti, pe care îi cunoş­team. Car­ter, cel mai puter­nic preşe­din­te al lumii, preşe­din­te­le Ame­ri­cii, a intrat în came­ră şi ne‑a spus urmă­toa­re­le:

«Noi nu ştim ce se întâm­plă în lumea isla­mi­că şi în mod spe­cial în Iran. Nu prea putem înţe­le­ge. Dar noi vrem să întâm­pi­năm aces­te schim­bări cu stă­pâ­ni­re de sine. Nu vrem să ne cer­tăm cu lumea isla­mi­că, nu avem ast­fel de intenţii, vrem doar să înţe­le­gem, de ace­ea v‑am invi­tat.»

presedintii

Preşe­dinţii SUA Gerald Ford, Richard Nixon, Geor­ge Bush, Ronald Rea­gan şi Jim­my Car­ter Sur­să foto wikipedia.org

Am stat aco­lo şi am vor­bit, fie­ca­re a spus câte ceva. Când mi‑a venit mie rân­dul, am spus urmă­toa­re­le: «După cel de-Al Doi­lea Răz­boi Mondi­al, cen­trul Orien­tu­lui Mij­lo­ciu a fost lumea ara­bă. Astăzi acest aspect se schim­bă, aşa cum a fost în tre­cut, tur­cii şi per­sa­nii vor deve­ni prin­ci­pa­lii vec­tori ai isto­ri­ei isla­mu­lui. Timp de 1.000 de ani, ei au con­dus aceas­tă isto­rie. În ulti­mii o mie de ani, în pri­mul rând tur­cii şi apoi per­sa­nii au fost cei care au dat dire­cţie isto­ri­ei Isla­mu­lui; acum, lucru­ri­le rein­tră în nor­mal».

Bine­înţe­les că aces­te idei ale mele nu au fost pe pla­cul cole­gi­lor mei ara­bi care erau invi­ta­ţi la ace­ea­şi şedinţă“, rela­tea­ză pro­fe­so­rul Kar­pat.

Pun­te între lumea musul­ma­nă şi ame­ri­cani

Nu a fost sin­gu­ra dată când cer­ce­tă­to­rul ori­gi­nar din Dobro­gea a fost che­mat la Casa Albă pen­tru con­sul­tări. Şi suc­ce­so­rul lui Jim­my Car­ter, preşe­din­te­le Ronald Rea­gan, a ape­lat la sfa­tu­ri­le sale.

Par­ti­ci­pam des la Washin­gton, la con­fe­rinţe, împre­u­nă cu amba­sa­do­rii. Am expli­cat celor mai puter­nici oameni ai lumii ori­gi­nea pro­tes­te­lor, care erau ase­mă­nă­toa­re situ­a­ţi­ei de acum din Siria şi din Irak şi din alte părţi, o răscoa­lă împo­tri­va impe­ria­lis­mu­lui euro­pean sau ame­ri­can. Dar nu este o răscoa­lă ca în tim­pu­ri­le vechi, în care con­du­ce­rea este în mâna câtor­va inte­lec­tu­ali, ci în mâna popo­ru­lui. Sen­su­ri­le demo­cra­ţi­ei, pre­cum ega­li­ta­tea şi stan­dar­dul îna­lt de via­ţă, intra­se­ră în popor. Popoa­re­le musul­ma­ne nu mai vor să fie con­du­se de o mână de aris­to­cra­ţi, oli­garhi, ci vor să par­ti­ci­pe la guver­na­re“, ne‑a argu­men­tat Kar­pat. De la ace­le întâl­niri la nivel îna­lt, pro­fe­so­rul Kar­pat păs­trea­ză pe unde­va, prin casa din Istan­bul, niş­te foto­gra­fii cu iscă­li­tu­ra lui Car­ter, Rea­gan, Bush, Oba­ma.

Legă­tu­ra mea cu preşe­dinţia Sta­te­lor Uni­te ale Ame­ri­cii nu con­tea­ză prea mult pen­tru mine. Nu eram cola­bo­ra­tor per­ma­nent la Casa Albă, nu am mers aco­lo pen­tru nume sau pen­tru fai­mă. Dar aveau nevo­ie de expe­rienţa mea şi am vrut să fiu o pun­te între lumea musul­ma­nă şi cea ame­ri­ca­nă“, ne expli­că el.

Chiar în anii regi­mu­lui comu­nist, pro­fe­so­rul Kar­pat a spri­ji­nit legă­tu­ri­le Româ­ni­ei cu Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii şi a acţio­nat pen­tru obţi­ne­rea cla­u­zei naţiu­nii celei mai favo­ri­za­te pen­tru Româ­nia la acea dată“, ară­ta în iunie 2001 depu­ta­tul Sali Negi­at, par­la­men­tar din par­tea Uniu­nii Demo­cra­te Tur­co-Tăta­re din Româ­nia.

Am învă­ţat din pri­mii ani foar­te bine româ­na“

Pro­fe­so­rul Kemal H. Kar­pat are cetă­ţe­nie tur­co-ame­ri­ca­nă şi îşi împar­te tim­pul între cele două reşe­dinţe din Madi­son-Wiscon­sin, SUA şi Istan­bul, Tur­cia. A fost căsă­to­rit cân­d­va, în Tur­cia, dar nu are copii. Dar legă­tu­ra cu Româ­nia este per­ma­nen­tă. De alt­fel, nepo­tul său Medeni face nave­ta între Istan­bul şi Româ­nia, pen­tru că lucrea­ză aici. Des­pre anii de şcoa­lă petre­cu­ţi în Româ­nia, Kemal H. Kar­pat îşi amin­teş­te cu acu­ra­teţe sen­ti­men­te­le tră­i­te. Edu­ca­ţia şi eru­di­ţia dove­di­te din copi­lă­rie i‑au uimit pe das­căli şi pe cole­gii săi.

Toţi cei care mă cunoş­teau spu­neau: «Acest copil are un vii­tor stră­lu­cit în Româ­nia». Scri­am şi vor­beam foar­te bine româ­neş­te. Oame­nii îmi făceau com­pli­men­te spu­nân­du-mi: «Tu vei con­tri­bui la dezvol­ta­rea lite­ra­tu­rii româ­ne»“, poves­teş­te Kar­pat în car­tea sa bio­gra­fi­că.

kemal-karpat-la-6-ani

La vâr­sta de 6 ani. Foto Arhi­vă per­so­na­lă.

În ace­la­şi volum, pro­fe­so­rul Kar­pat deta­li­a­ză modul în care per­so­na­li­ta­tea sa s‑a for­mat în Dobro­gea mul­ti­cul­tu­ra­lă. „Eu am tră­it sub admi­nis­tra­ţie româ­neas­că, dar în ace­la­şi timp am fost tot tim­pul sub influ­enţa cul­tu­rii pure şi a comu­ni­tă­ţii tur­co-oto­ma­ne. Pe de o par­te, mi-am însu­şit cul­tu­ra popo­ru­lui şi a fami­li­ei în care tră­i­am, iar pe de altă par­te, am intrat în con­tact încă de mic cu cul­tu­ra domi­nan­tă a admi­nis­tra­ţi­ei poli­ti­ce, şi anu­me cul­tu­ra occi­den­ta­lă româ­neas­că. Deo­a­re­ce îmi plă­cea foar­te mult să citesc, răs­fo­iam ori­ce car­te, revis­tă sau ziar care îmi tre­cea prin mână, am învă­ţat din pri­mii ani foar­te bine lim­ba româ­nă“, poves­teş­te Kemal H. Kar­pat.

Nu mă simt stră­in nică­ieri“

Pro­fe­so­rul care se apro­pie de un secol de via­ţă are nos­tal­gia locu­lui natal. „Întot­dea­u­na mă gân­desc cu drag la Româ­nia. Când am pără­sit ţara, într-un fel eram deja for­mat, edu­ca­ţia mea a fost înfăp­tu­i­tă în şco­li­le din Dobro­gea. Armu­tlia e la 10 kilo­me­tri de Baba­dag. Acum se chea­mă Tur­da. Era un sat foar­te vechi, ca mul­te din Dobro­gea şi din Româ­nia. A fost menţio­nat şi de Evlia Cele­bi, ves­ti­tul călă­tor al vea­cu­lui XVII, care pome­neş­te de aşe­ză­ri­le pe care le‑a cutre­ie­rat prin Dobro­gea: Baba­dag, Cam­ber, Baş­cîi. Acum Cam­ber se chea­mă Mihai Bra­vu, Baş­cîi este Nico­lae Băl­ces­cu… Atunci, 90% din popu­la­ţia Dobro­gei era tur­că. Aşa este soar­ta lumii. Nimic nu e per­ma­nent, deşi noi vor­bim ca şi cum vom fi per­ma­nenţi. Totul se schim­bă. Ne lup­tăm con­tra eter­ni­tă­ţii“, gân­deş­te cu voce tare Kemal Kar­pat.

turda-tulcea

Tur­da (Armu­tlia sau Armu­tlu) — satul de lân­gă Baba­dag unde s‑a năs­cut Kemal H.Karpat Foto Geor­ge Şchi­o­pu Sur­să foto orasul-tulcea.ro (…)

Cer­ce­tă­tor la Har­vard

Nume­le: Kemal H. Kar­pat Data şi locul naş­te­rii: 15 febru­a­rie 1925, Armu­tlia (astăzi Tur­da, comu­na Mihai Bra­vu). Stu­di­i­le şi carie­ra: În 1942, absol­vă Semi­na­rul Teo­lo­gic Musul­man din Med­gi­dia. La fine­le ani­lor ’40, absol­vă Facul­ta­tea de Drept a Uni­ver­si­tă­ţii din Istan­bul şi obţi­ne titlul de Doc­tor în drept public şi poli­tic la Uni­ver­si­ta­tea din Istan­bul. În 1950 plea­că în SUA, unde ia mas­te­rul la Uni­ver­si­ta­tea din Washin­gton. Îşi înce­pe carie­ra aca­de­mi­că, din pos­tu­ra de asis­tent uni­ver­si­tar (1950–1953). Pri­meş­te titlul de Doc­tor al Uni­ver­si­tă­ţii din New York în 1957, unde ulte­ri­or va fi pro­fe­sor guver­na­men­tal (1962–1967). Este cer­ce­tă­tor şti­inţi­fic la Uni­ver­si­ta­tea Har­vard (1960–1961). În 1967 devi­ne pro­fe­sor la Uni­ver­si­ta­tea Wiscon­sin, de unde a ieşit la pen­sie, în 2003, la vâr­sta de 80 de ani şi cu titlul aca­de­mic de „dis­tin­gu­ished pro­fes­sor“. În 1972 este cer­ce­tă­tor la Cen­trul pen­tru Stu­dii Inter­na­ţio­na­le de la Uni­ver­si­ta­tea Prin­ce­ton. Locu­ieş­te în: Madin­son, SUA şi Istan­bul, Tur­cia.

Vă invi­tăm să citiți arti­co­lul inte­gral aici: adev.ro/ngjacb

Un arti­col de Sin­zia­na Ione­scu, publi­cat în data de 13 decem­brie 2014.


piese-auto-mangalia.ro
Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele