”Mesaj pentru toți cei cărora nu v-am cerut de foarte, foarte mulți ani nimic: Moș Nicolae, Moș Crăciun…, am înțeles că veniți și anul ăsta. Eu nu am mai făcut listă, de la patinele cu rotile primite cînd aveam 8…9 ani ( la 10 ani am înțeles de la niște adulți că n-ați exista, dar nu am pus la inimă. Am plîns, apoi m-am liniștit).
Știu, copiii sunt cei dintîi, dar puneți-mă și pe mine în lumina cadourilor, vă rog. Acum vă las pe voi să decideți care are sacul potrivit. Cadoul va fi binevenit de la oricare. NU vă faceți griji. Nu trebuie să-l împachetați.
Deci, îmi doresc o bucățică din inima cuiva anume (voi știți cine), dar fără să ciobiți inima din piept, ci doar suflarea caldă de acolo să mi-o aduceți la miez de noapte, să o așezați pe pernă, lîngă pieptul meu. Promit că voi avea grijă de ea. Apoi, luați zimbetul, bucuria, dragostea mea și faceți cale întoarsă. Le așezați în lumina lunii, pe pervaz. Au mai fost acolo.
Aaaa….și încă ceva: Cînd iesiți pe ușa lui Dumnezeu, n-o închideți! În urma voastră să iasă și Sănătatea, Liniștea, Entuziasmul, Empatia, Omenia, Curajul.
Sunt atîtea suflete de copii în piepturi de adulți care ar deschide ferestrele dacă ar ști că ușa nu se închide!
Închei scrisoarea…, mulțumindu-vă mult”. 🙂
Ho, Ho, Hooo!!!!
Apostu Gabriela, 5 decembrie 2016.
