Era un neînţeles, ca-ntotdeauna,
Un suflet mult prea prins în rădăcini,
De un pământ ce se rotea într-una
Şi-i aducea în faţă doar străini.
Şi ca un câine tot bătut de soartă,
C-o inimă de om neîmpărţită,
Considera că viaţa asta-n sine
E-o floare nedeschisă, ofilită.
Pierdut prin stropi de ploaie-n primăvară,
C-un soare adormit în zori de zi,
Privea cum berzele-şi astupă zborul
În gângurit molatic de copii.
Vedea cum semenii îşi pregăteau ciocane
Spre-a bate-n cuie legi pentru vecie,
Cu rame aurite, mincinoase,
Ce transformau divinul în robie.
Era un neînţeles, ca-ntotdeauna,
Un suflet ferecat şi plumbuit,
Ce-şi repeta că frigul şi durerea
L-au ajutat mereu, l-au întărit.
Până-ntr-o zi, când oamenii, cu toţii,
S-au tot mirat cum de n-avea stăpân,
El le-a zâmbit, parcă vorbind cu morţii,
Ei l-au legat de un copac în drum.
Ia spune-ne, l-au atacat grămadă,
Cum de-ţi permiţi să fii un diferit?
Cine te crezi cu-atâta nesimţire?
Eşti doar noroi, un om nelegiuit.
Te condamnăm la muncă pân’ la moarte,
Să n-ai odihnă şi să tot plăteşti,
Pentru orice ţi-om cere, nu contează,
Că vrei, nu vrei, eşti bun sau nu greşeşti.
Era un suflet pur, plin de văpaie,
Care c-o şansă întorcea Pământul,
L-au îngropat sub munţi de interziceri,
Încătuşându-i până chiar şi gândul.
Când în sfârşit a coborât din carul
Condus de-mpăunaţi şi mândrii boi,
I s-a deschis direct poarta la staul
Şi s-a pierdut în pripă printre oi.
În iarnă-o pasăre în zbor stârneşte fulgi
De aur alb, care presară gerul,
E un moment atât de minunat,
Dar oile nu ştiu cum să privească cerul…
Robert-Marius Dinca, 23.10.2016, Mangalia.
Locuri de munca in Mangalia:
Jobs by neuvoo.ro
Publicitate
https://www.mangalianews.ro/
