Alexandru Căutiș: Sunt viu.

Câteva concluzii după experimentul meu recent:

– Societatea actuală practică ura de partid, ca-n comunism. Simpla mea intenție de a intra în PSD a fost catalogată drept “trădare”, “asociere cu criminalii neamului” etc. Cum făceau comuniștii cu deținuții politici găsiți vinovați de a fi membrii unui alt partid sau cum făceau minerii cu victimele pe care le băteau pe motiv că-s de la liberali sau de la țărăniști. Le aduc aminte celor care m-au înjurat (mulți se cred democrați sadea și anticomuniști) că în România este interzisă discriminarea pe motive politice. A fi membrul unui partid legal înființat nu e o vină într-o țară democrată.

– Reforma unui partid, chiar dacă membrii lui, filialele ar vrea-o, este blocată în vârful partidului, la nivelul președintelui. Partide care se numesc “democrate” sunt structurate ca o pură dictatură. Șeful suprem își impune voința, indiferent de ce vrea teritoriul. In pixul lui stă cine va fi candidat la parlamentare, scoate și pune pe cine vrea el pe listă. (A se vedea anunțul lui Dragnea legat de faptul că el semnează lista, adică semnează dacă vrea el, pe cine vrea el). O țară DEMOCRATĂ cu partide conduse DICTATORIAL! Halal democrație rezultă din așa ceva. (A nu se înțelege că doar la PSD e așa, PNL-ul are același sistem).

– Reforma partidelor, cerută de cei din afara partidelor, e blocată chiar de nepartinici. Exemplul meu este grăitor. Faptul că am fost pus pe lista de parlamentare la PSD Constanța a generat un val de dispreț. Mai cu seamă s-a spus că nu e corect să intru fix în partidul și în filiala de partid ai cărei membri i-am atacat în presă.

Reforma înseamnă să aduci ceva nou, diferit. Or ce mai mare dovadă de înnoire decât să aduci în partid, pe o funcție de control (parlamentarul are posibilitatea demarării unor anchete cu privire la cheltuirea banului public), pe cineva care tocmai a atras atenția că se petreceau lucruri necurate la nivelul acelei filiale?

Ziariști, comentatori de pe Facebook au atacat gestul meu ca fiind unul meschin, nicidecum în ton cu cerințele de reformă din politica românească. Fără dovezi minime, m-au acuzat că sunt vândut acelor membri vechi de partid (care ar trebui pesemne schimbați), că îmi trădez principiile care mă recomandaseră a fi altfel decât politicienii huliți, dacă intru în partidul și la filiala unde am arătat că e multă mafie. Cu alte cuvinte, băi jegule, care vrei tu reformă ca și noi, să fie reformă, să fie schimbare, dar nu cu cei care au atras atenția că e nevoie de schimbare! Ăla care atrage atenția că e nevoie de schimbare nu prezintă garanția schimbării!