Nobelul ratat la Mangalia şi o întâlnire surpriză cu Paşa Sokollu

0
719

Am ratat un pre­miu Nobel la Man­ga­lia, dar am avut o întâl­ni­re sur­pri­ză cu Pașa Meh­met Soko­l­lu. Mai bine zis, cu nevăs­ta-sa. In sigu­rul loc unde meri­tă să petreci ceva timp într-un oraș care alt­fel are ele­ganţa fâși­ei Gaza”.

geamia-esmahan-sultan-mangalia-SI

Mos­che­ea Esme­han Sul­tan din Man­ga­lia (Pan­ca­lia / Pan­gli­ca­ra / Cal­la­tis) e sin­gu­ra clă­di­re mai acă­tă­rii, cu valoa­re isto­ri­că, într-un oraş căru­ia comu­ni­ş­tii şi tranzi­ţia i‑au dat ele­ganţa frus­tă a fâşi­ei Gaza. Dacă azi ai dărâ­ma tot şi ai con­strui din nou la plez­ne­a­lă, n‑ar putea ieşi mai rău. Pen­tru majo­ri­ta­tea româ­ni­lor, Man­ga­lia e ori­cum doar un ambu­te­iaj inu­til în dru­mul spre Vama Veche.

Exis­tă însă aceas­tă sur­pri­ză: Mos­che­ea zidi­tă la 1573 de Esme­han, prinţe­să oto­ma­nă (hatun), fii­ca sul­ta­nu­lui Selim al II-lea şi nevas­ta paşei Meh­med Soko­l­lu – chiar el, acel paşă cele­bru care a con­stru­it podul de pe Dri­na în Više­grad (Bos­nia), ero­ul cărţii de pre­miu Nobel a lui Ivo Andrić, des­pre care poves­team deu­năzi aici şi aici.

Adi­că un băi­at sârb cre­ş­tin năs­cut în satul Soko­lo­vic din Bos­nia, luat în devşir­me (“la ieni­ceri”), erou în bătă­lia de la Mohacs ce a dis­trus rega­tul Unga­ri­ei medi­e­va­le, ajuns ulte­ri­or mare vizir al impe­ri­u­lui (adi­că prim-minis­tru).

Nevas­ta lui a fost o vre­me refu­gi­a­tă la Man­ga­lia, căci via­ţa poli­ti­că la Istan­bul era la fel de agi­ta­tă ca azi. A cti­to­rit aceas­tă mos­chee, ridi­ca­tă de turci fără ciment, cu scoa­be de metal tur­na­te in gău­ri­le blo­cu­ri­lor de pia­tră, majo­ri­ta­tea lua­te din rui­ne­le ora­şu­lui antic Cal­la­tis. In sala de rugă­ciu­ne se vad clar câte­va coloa­ne anti­ce gre­ceşti încor­po­ra­te în struc­tu­ră.

geamia-esmahan-sultan-mangalia-SI-b

De ce o fi zidit‑o? Nu ştim exact, dar ne suge­rea­ză câte ceva cro­ni­ca­rul-călă­tor turc din sec XVII Evlia Cele­bi în acest pasaj: “…du-te la Man­ga­lia, care este Mec­ca pri­be­gi­lor şi săr­ma­ni­lor”. Incă de pe atunci se con­tu­ra vii­to­rul pro­fil urban, cum ar veni.

In Impe­ri­ul Oto­man, lucră­ri­le publi­ce (dru­muri, poduri, mos­chei, cara­vanse­ra­iuri) se făceau ade­sea nu din buge­te publi­ce (con­ce­pul în sine fiind neclar), ci pe fun­da­ţii (vakuf) cu veni­turi asi­gu­ra­te în per­pe­tu­i­ta­te de o sur­să dona­tă de bine­fă­că­tor.

geamia-esmahan-sultan-mangalia-SI-a

Admi­nis­tra­to­rul unui vakuf, numit mute­ve­lli, era din comu­ni­ta­tea loca­lă, căpă­ta mare pres­ti­giu soci­al  si trans­mi­tea fun­cţia în fami­lie. In Alba­nia şi Bos­nia sunt mul­te fami­lii numi­te Mute­ve­lli / Mute­ve­lić.

In car­tea lui Ivo Andrić, hogea Ali Mute­ve­lic moa­re sim­bo­lic în ziua când podul e dina­mi­tat de aus­trieci. Am spe­rat şi eu să des­co­păr în nea Benai, care ţine stan­dul cu suve­ni­ruri la intra­rea şi dă cafea la nisip la bal­da­chi­ne­le puse în cur­te pes­te vară, pe ulti­mul mute­ve­lli ai mos­che­ii Esme­han Sul­tan din Man­ga­lia.

geamia-esmahan-sultan-nea-benai-SI

Dar n‑a fost să fie, nea Benai habar n‑are ce e aia. Că aşa e ţara asta, fără noroc la Nobe­luri.

Con­ti­nu­a­rea, aici: ionitas.ro/nobelul-ratat-la-mangalia. (Autor: Sorin Ioni­ta, Expert Forum).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply