REPORTAJ: Ne-am pierdut prin Mangalia… și am descoperit două locuri secrete

0
878
Booking.com

Moscheea-Esmahan-Sultan-Mangalia

         Man­ga­lia. Punc­tul ter­mi­nus de pe lito­ral, ulti­ma metro­po­lă de la mare, ulti­ma pe har­tă, desi­gur. Toa­te dru­mu­ri­le ajung la Man­ga­lia? Ajung, da, pen­tru că Man­ga­lia este ora­șul cu cele mai mul­te refe­rin­țe ruti­e­re de prin județ — indi­ca­toa­re­le albas­tre care ne spun mereu câți kilo­me­tri mai avem până în Man­ga­lia. Chiar și tre­nul vacan­ței de vară este ”în direc­ția Man­ga­lia”, așa anun­ță mega­fo­a­ne­le prin gări din­tot­dea­u­na. Vara tre­ce prin Man­ga­lia, e clar, la fel și toți care alear­gă să prin­dă wee­ken­dul în 2 Mai sau câte­va zile de Vamă. Pe repe­de îna­in­te, jos din tren și direct în Vamă cu auto­bu­zul sau stând în tra­fi­cul blo­cat la fai­mo­sul sens gira­to­riu din Man­ga­lia, uitân­du-te la blo­cu­ri­le de pe mar­gi­ne, te gân­dești… ”mda, Mangalia…un oraș cu blo­curi”. Dar nu este doar atât.

          Am văzut Man­ga­lia în toa­te ano­tim­pu­ri­le și am ajuns aco­lo și cu bici­cle­ta dar și cu tre­nul, de diver­si­ta­te, pen­tru că atunci când îți petreci copi­lă­ria în Efo­rie mai ai nevo­ie și de un boost un pic mai urban, une­ori altul decât Con­stan­ța. Cen­trul, de la sen­sul gira­to­riu tot îna­in­te, are o piațe­tă pie­to­na­lă cu clă­diri dră­gu­țe cu obloa­ne care cred că ara­tă cel mai bine în arși­ța verii, cu lumi­na unui soa­re puter­nic și greu, așa cu un aer cos­mo­po­lit, cum era oda­tă exact aco­lo și în jur vechea maha­la. O mică maha­la e și acum…găsești bra­gă rece, cafea, plă­cin­te și dul­ciuri tur­cești ade­vă­ra­te, de toa­te felu­ri­le. Și e minu­nat gân­dul că poți găsi dru­mul spre mare ime­di­at, prin­tre clă­diri, cu oprire/plimbare pe stra­da Fru­moa­sei pe unde se plim­ba pro­ba­bil și Dia­na din ”Pân­ză de păi­an­jen” a Cel­lei Serghi.

       În arși­ța de vară ne-am plim­bat și noi prin Man­ga­lia, am par­cat și am hoi­nă­rit pe străzi de mânu­ța, fără har­tă sau gps și din piațe­ta pie­to­na­lă am ajuns la mos­chee sau gea­mie… o sur­pri­ză neaș­tep­ta­tă în peri­me­trul urban, cu gră­di­nă ver­de, umbră dea­să, pie­troa­ie și alei vechi de sute de ani, ca și mos­che­ea în sine. Mi se pare abso­lut incre­di­bil că a fost con­stru­i­tă din dorin­ța unei femei, soție de sul­tan, și sigur a strâns o gră­ma­dă de povești sub micul mina­ret din 1575 (wow) — anul ridi­că­rii. Inte­ri­o­rul este sim­plu, ca în toa­te mos­che­e­le, dar e răcoa­re deși afa­ră pot fi mai mult de 30 de gra­de, e liniș­te și poți sta cât vrei.

        Mar­cian a fost liber să inves­ti­ghe­ze fie­ca­re col­ți­șor iar la fina­lul vizi­tei am urcat și în mina­ret prin­tr-o sca­ră îngus­tă de tot, secre­tă cum zicea el, iar sus a fost feri­cit de pri­ve­liș­tea către oraș. Oame­nii de aco­lo sunt foar­te pri­mi­tori, nu au făcut nicio obser­va­ție copi­lu­lui curi­os :). E foar­te pito­reas­că atmosfe­ra, fân­tâ­na din gră­di­nă și foar­te vechi­le pie­tre de mor­mânt. Și este, poa­te, puțin bizar dar inte­re­sant și veri­ta­bil cul­tu­rii musul­ma­ne cum poți sta la măsuțe mici, pe per­nu­țe colo­ra­te, la umbră și sor­bi din­tr-un ceai sau din­tr-o cafea, pre­pa­ra­tă chiar aco­lo.

        Când am mai fost alta dată cu o pri­e­te­nă, ne-am amu­zat un pic de cât de veri­ta­bil e totul când ne-am îmbră­cat în ”halat” și ne-am pus ”batic” ca să vizi­tăm, nu e neplă­cut, e inte­re­sant, nu cred că mai pur­ta­sem cele două acce­so­rii în ace­lași timp și miro­seau fru­mos, erau și căl­ca­te 🙂 Mos­che­ea Esma­han Sul­tan din Man­ga­lia nu tre­bu­ie uita­tă!

       Fericiți de vizita la geamie, am plecat mai departe, ajunși pe faleză, am lăsat portul turistic în stânga și am continuat să ne plimbăm pe faleză, în dreapta. Nu mai fusesem și erau multe vaporașe și bărci acostate pe care le-am tot admirat, ne-am încurcat pe străduțe și drumuri, am cărat copilul în brațe că nu luasem un sistem de purtare, am dat și peste niște clădiri nu tocmai potrivite cu vizita noastră turistică, obosisem, nu mai era pitoresc și ne tot gândeam care este drumul cel mai scurt pentru întoarcere…
        Când am observat podul de fier și mi-am amintit imediat de mica insulă din Mangalia pe care nu fusesem niciodată. Da, acolo este și pescăria din Mangalia și daaaa se găsește pește. Cumperi direct de la pescarii care se întorc de pe mare dimineața, direct din barcă, super frumos.
        Insula este mică, cu praf alb și iarbă uscată, două drumuri de pământ o înconjoară, amândouă ajung la pescărie. Iar podul de fier se ridică iar într-o zi norocoasă, când părăsesc navele militare portul, se poate urmări întreaga acțiune. Nu e mare lucru de făcut, se poate și pescui de pe malurile insuliței, dar e minunat de admirat, e un peisaj unic, nu prea sunt insule, chiar și așa de mici, pe litoralul românesc. Iar pasionații de peisaj industrial, sau copiii înnebuniți după vapoare și lego, trebuie să știe că de aici se vede perfect șantierul naval Mangalia, cu toate navele, mașinăriile și containerele.

               Man­ga­lia meri­tă o opri­re, o plim­ba­re, e un oraș cu mul­tă isto­rie, mai sunt și alte lucruri de văzut, iar de dra­gul atmosfe­rei uni­ce nu pot să închei fără să amin­tesc, și ce a scris Regi­na Maria des­pre Man­ga­lia în ”Memo­rii din exil”:

        ”Man­ga­lia este o așe­za­re cât se poa­te de dobro­gea­nă; o îngră­mă­de­a­lă de căsuțe scun­de, de pia­tră, cu aco­pe­ri­șul din ola­ne, care se risi­pesc pe un teren acci­den­tat până pe malul mării, plat și inter­mi­na­bil, stră­ju­it din­spre uscat de niș­te lacuri întin­se.”

Autor: Iris Pos­tel­ni­cuFoto­gra­ful este Dimi­trie — Stu­di­o­ul colo­rat.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele