Ca orice stat de drept, România este guvernată prin legi. Că ne place, că nu ne place, ele există şi trebuie respectate, chiar dacă un anumit domn primar al unui anumit municipiu cum ar fi Mangalia, să zicem, crede exact invers, că legile sunt făcute tocmai pentru a nu fi respectate.
Luăm exemplul articolului 68 din Legea 215/2001, a Administraţiei publice locale, articol care precizează că primarul oricărei localităţi, fără nicio excepţie, este obligat să pună periodic sau de câte ori este necesar la dispoziţia Consiliului Local informaţii despre situaţia economică şi socială a localităţii.
De asemenea, alte două articole, cum ar fi articolele 1 şi 2 din capitolul I al legii 52/2003, îi obligă pe absolut toţi primarii, inclusiv pe cel al Mangaliei, la transparenţă decizională.
Astfel, cetăţeanul, cel care este beneficiarul deciziei administrative, se poate implica activ în luarea unor asemenea decizii.
În virtutea aceleiaşi transparenţe, şedinţele şi dezbaterile autorităţilor şi instituţiilor publice ce fac obiectul aceste legi sunt publice.
Se pare că, în ciuda acestei legislaţii, Mangalia se confruntă cu atitudinea sfidătoare a primarului reales, care se consideră mai presus de lege, călcând în picioare respectul faţă de cetăţean şi faţă de oraşul pe care ar trebui să îl gospodărească.
Cineva spunea că, în cazul în care primarul este acţionat în instanţă, referitor la nerespectarea acestor obligaţii legale, procesul ar dura mai mult decât mandatul respectivului primar.
Din păcate, aceasta este singura modalitate de a-l obliga să respecte legea, statul cu mâinile în sân, în speranţa că-l va lovi nu ştiu ce revelaţie pe distinsul domn primar, nefiind decât o soluţie în avantajul lui şi în dezavantajul cetăţeanului.
Intrăm în a patra lună de după alegeri. Haideţi să mişcăm lucrurile şi să facem ca Mangalia să funcţioneze!
Valerian Șarînga, 29.08.2016.
