Dacă pacienții mei pot vedea răsăritul de soare și se pot bucura de apus, am învins!

0
2419
asistenta medicina de familie

    “De ceva timp observ, ca medic, o ură viscerală pe doctori. Din toată ființa unora. Li se micșorează ochii, chipul li se schimonosește, iar din gură ies cuvinte grele. Toate cu ură.

     Și mă întreb: Unde greșim noi, cei care am făcut și facem meseria asta cu pasiune? Plătim prețul unui sistem bolnav și al unor colegi care au dezamăgit? Așa de mare e prețul ăsta?

    Nu mă știu dorindu-mi să fac altceva în afară de medicină.Toate păpușile mele erau consultate cu minuțiozitate și cele pe care le consideram bolnave erau atât de protejate încât nici sora mea cea mică nu se apropia luni întregi de ele, până la un consult final.

    Am învățat în timpul facultății cu atâta drag despre tot ce însemnă viitorul meu ca medic. 6 ani. Nu știam ce înseamnă vară, terasă, distracții. Căram cu mine niște compendii cât jumătate de bibliotecă. Pe care trebuia să le stim ad litteram. Și le știam. Nu poți termina facultatea asta mediocru. Ești compromis ca medic. Riști. Părinții mei făceau sacrificii enorme pentru toate cărțile și cheltuielile din timpul anilor ăștia. Se tăiau țoalele mai branduite și alte fițe. Nu puteau, nu aveau cum.

    Când am luat licența și am auzit „Felicitări, domnișoara doctor!”, am pupat, la propriu, zidurile facultății. De fericire. De tot. De sacrificiu, de timp, de reușită, de mândrie.

    Și după… Stagiatură, rezidențiat. Alți ani, alt timp, alte vremuri. Știu. Noi ne-am ales meseria asta. O facem în slujba omului. La granița dintre viață și moarte, tot noi suntem. Așa cum știm. Și cum putem.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

    Am făcut nu zeci, ci sute de gărzi. Multe. Grele. Am riduri de la oboseală și acum. Dar îmi place ceea ce fac. O fac din tot sufletul. Așa cum am învățat. Pentru oameni. Mereu. Nu există satisfacție mai mare pe lumea asta decât să vezi cum viața câștigă.

     Nu înțeleg ura asta. Mă depășește. Pentru câțiva, mulți sau puțini, suntem toți stigmatizați. Ce mecanism e în spatele acestei manipulări împotriva noastră? De ce?

    Un singur lucru știu. Indiferent de câtă ură și ciudă se vor propaga asupra noastră, eu tot asta voi face. Din suflet. Atât cât pot. Nu mă vor îngenunchia nici sistemul, nici cei scârbiți de meseria asta. E menirea mea. Visul meu profesional. Cei care am ales să rămânem aici, nu am rămas pentru că suntem mediocri. Am rămas și punct. E o alegere. Fiecare își știe drumul lui. Deși al nostru, aici, e plin de pietre. Dau cu pietre și ai noștri și cei dezamăgiți.

    Dacă pacienții mei pot vedea răsăritul de soare și se pot bucura de apus, am învins. Și ura și sistemul. Și pietrele.”

    M.S, 27.07.2016.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply