De cum ajungi în gară, oricare de pe litoral, vei începe să te simți că în filmul „300”. Va trebui să răzbești prin șiroaiele de atacatori. Primii sunt taximetriștii, care sunt mai mult decât dispuși să te ducă la destinația ta finală. „Taxi, băiatu’?”, „Unde mergi? Te duc io!”, sunt două expresii de care vă veți lovi la primii pași de la coborârea din tren sau autocar. Și dacă nu știi cum merge treaba, ți-ai luat prima țeapă. Ai răzbit acest prim atac al localnicilor. Poți fi chiar mândru că ai făcut primii 10 pași și încă nu s-a întâmplat nimic.
Apoi te lovește al doilea val. Sunt femeile sau bărbații care îți flutură cheile în față și mai, mai că îți scot ochii cu cheile. „Cazare, cazare ieftină avem! Cât stai băiatu’? Hai cu mine că am un apartament tocmai bun, aproape de mare”. Aici riști să îți iei a doua țeapă. Dacă nu știi unde mergi, te trezești înapoi la Lehliu și să cauți marea în mijlocul câmpului.
Atmosfera și hotelurile
Radio Vacanţa are aceleaşi şlagăre care erau în top şi acum câteva decenii când încă mai găseam bucurie în a scormoni nisipul cu lopăţica şi găletuşa de apă pe care o aduceam cu greu din valurile mării.
Am ajuns într-un final la hotel. Să spunem că este într-o stațiune din sudul țării (Aici nu vorbim de Mamaia, deși nu mă îndoiesc că situația ar fi oarecum diferită pentru unele dintre ele). Nu o să-i dau numele pentru că este cam povestea aproape a fiecărui hotel de pe litoralul românesc.
Mascat de plopii înalți din stațiune, hotelul nu mai înalt de 5-6 etaje își ascunde foarte bine cicatricile timpului și ultimele pete de var colorat care erau în vogă în anii ’70. Neglijența și zgârcenia patronilor de hotel se vede încă de la intrare. Personalul este neprofesionist, angajat doar pe timp de vară, investițiile nu există iar prețurile sunt făcute parcă să îți sugă banii cu aspiratorul din portofel.
Mobila din ele este exact aceeași care a fost pusă atunci când a fost inaugurat hotelul, dovadă încă mai stau scrijelelile de sub noptiere: „fam. Iepurescu a fost aici, cam 315” sau „Maria plus Andrei egal amor etern”.
Pereţii scorojiţi, apa nu mai curge pe ţeava ruginită şi de frică a ales să se scurgă pe perete prin spatele ţevii. WC-ul pare dărâmat psihic de la câte orori a văzut de a lungul anilor şi de la câte a trebuit să înghită de la turiştii ce i-au cotropit intimitatea cu dorinţele lor “lăuntrice”.
Să mergi la recepție să te plângi că nu ai hârtie igienică în cameră sau prosoape curate nu face decât să îți crească frustrarea. Dacă totuși ai prosoape, ești un norocos că te poți adormi singur și dezinfecta în același timp, din cauza cantității de clor în care au fost spălate. Te resemnezi. Ți-ai luat țeapă acum nu poți face decât să te bucuri de soare, plajă, mare, peturi lăsate în nisip, mucuri de țigară și resturi de fast-food. Viața e frumoasă aici pe litoral!
Mâncare
Vă invităm să citiți continuarea articolului, pe destinatii.eu
Follow us: @MangaliaNews, on Twitter and MangaliaNews PunctRo, to Facebook
Locuri de munca in Mangalia:
Jobs by neuvoo.ro
