Amintiri. Șuberekul de lângă moscheea Esmahan Sultan…

2
2141

moscheea-esmahan-sultan-mangalia

Am trecut astăzi pe langă moscheea din Mangalia. E atata traditie în orășelul ăsta… Nu ai cum să nu te gândești ce dor, ce patimă, ce gânduri au adus o sultană în apogeul vieții ei aici, la mal de Mare Neagră. De când eram copil, indiferent în ce parte a orașului mă aflam, alergam într-un suflet aici, la moschee. Imi cumpăram șuberek de la un chioșc din apropiere (astăzi nu mai este chioșcul meu preferat cu șuberek) și mă așezam pe un gard, să privesc moscheea.

Ai senzația că te transpui în lumea de atunci. Cu pașe si sultani. E o construcție mică, dar plină de istorie. Un fel de exil al sufletului pentru sultana care și-a dorit să locuiască aici. Nu ai cum să treci prin Mangalia și să nu-ti doresti să vezi locul ăsta, construit la cererea sultanei Esmahan!

E cea mai veche constructie musulmană din România. Tradiție și artă. Pentru câteva minute, și azi, după atâția ani, am simțit că sunt într-o altă lume. (M.S, 19.07.2016).

Mihaela Murelatos: “Cumpăram șuberek de undeva din oraș (sunt n locuri de unde poți cumpăra șuberek în Mangalia) și veneam către geamie, mușcând cu economie din el (ca să prelungesc plăcerea). La gardul geamiei, se termina și șuberekul. Intram în curtea cu străvechiul cimitir și îmi astâmpăram setea cu apa rece și bună de la fântâna geamiei. Schimbam o vorbă-două cu doamna îmbrobodită cu alb, de la magazinul de suveniruri, care în fiecare an îmi prindea în piept o mașalah protectoare cu ochiul Fatimei, recomandându-mi s-o port mereu cu mine, în geantă. Îi spuneam că eu sunt creștină ortodoxă, nu musulmană și primeam invariabil acest răspuns înțelept: “Musulmani, creștini, totuna sunt. Dumnezeu este unul pentru toți, doar că îl numim diferit”. Te iubesc, Mangalia! Te voi purta pentru totdeauna în inima mea.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

UPDATE: Mai multe articole publicate de Mangalia News despre Moscheea Esmahan Sultan, aici.


Mangalia News, 20.06.2016.



piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


2 COMENTARII

  1. “Nenea Mustegep” făcea şuberek cu brînză, dar şi cu carne. Şi întindea acadele. Le mâncam calde: 1 leu bucata. Alături, se adunau adulţii, la cafea la nisip. Mirosea din josul străzii. Şi gogoşi cu mult zahăr. Acadelele erau în trei culori: roşii, verzi şi albastre. Eu luam mereu roşii.

Leave a Reply