“Mangalia copilariei mele era altfel. Pestrita, linistita. Regasesc azi o Mangalie agitata. Aglomerata. Departe de aerul occidental. Terase pline, dar fara o arhitectura clara. O Mangalie care seamana cu un santier in lucru. Se defriseaza in plina zi, iar praful nu seamana nicidecum cu briza caracteristica marii. Pe faleza, praful se amesteca intr-o ciuda cu nisipul. Aleea Teilor si stelelor de mare e in lucru. Am fost medic de santier naval. Sunt obisnuita sa vad constructii. Dar nu in plin sezon.
Ca divertisment, Mangalia e un oras mort. Viata de noapte, zero. Doar sa tragi o fuga in statiuni. Atat.
Inca sper ca orasul din „Panza de paianjen” al Cellei Serghi va redeveni o statiune cu aer aparte. Sa poata fi reamintit intr-un roman de succes. Dar nu ca santier. Sau ca haos intre clasele politice. Doar ca Mangalia, statiune si oras al Marii Negre. Si al copilariei mele. Efigiu antic. Asa cum trebuie sa fie”. (M.S., 17.07.2016). Foto: marianphotographyart.
